Anulare act administrativ. Sentința nr. 190/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 190/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 20639/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 190/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. D., având ca obiect anulare act administrativ REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: cons. jur. C. C. pentru reclamante și cons. jur. B. L. pentru pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cons. jur. C. C., pentru reclamante, depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea contestației formulate, anularea în tot a Încheierii nr.94/2012 a Curții de C. a României și în parte a Deciziie nr.15/2012 și a Raportului de control nr.6520/16.03.2013. Susține că din documentele depuse la dosar nu se pot reține neregularități în ceea ce privește executarea. Menționează că sesizarea autorității vamale de către Agenția pentru Dezvoltarea Regională Sud-Vest Oltenia s-a realizat la data de 18.02.2010, după aproximativ 5 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței de dizolvare nr.97/21.04.2009 a . SRL. Controlul ulterior a fost efectuat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. în perioada 18.03._10, fiind încheiate acte de control în acest sens. Comunicarea actelor de control s-a realizat cu respectarea ordinii prevăzute de art.44 din Codul de pr. fiscală, însă corespondența la sediul societății a fost returnată, motiv pentru care s-a procedat la comunicare prin publicitate, respectiv la sediul organului emitent și pe pagina de internet a ANV. După ce a urmat aceste proceduri ANV nu mai era în termen pentru a formula cerere de numire a lichidatorului, astfel că a efectuat procedura de executare solită. De asemenea, menționează că în raportul de control din 16.03.2012 nu se rețin neregularități și nelegalități ale controlului ulterior. În ce privește executarea silită susține că s-au întreprins toate demersurile necesare, sau emis somații, s-a pus sechestru asupra bunurilor imobile, au fot organizate 3 licitații pentru valorificarea bunurilor, motiv pentru care consideră că actele contestate sunt nelegale. În ce privește reprezentarea în instanță susține că în mod greșit s-a reținut că recursul s-a respins ca nefondat și nu ca tardiv. În ce privește procedura insolvenței deși Camera de C. a impus valorificarea bunurilor societății, consideră că aceasta nu garanta recuperarea datoriei vamale.
Cons. jur. B. L., pentru pârâte, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, deoarece reclamanta a fost notificată printr-o adresă din anul 2010, când încă nu expirase termenul de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței de dizolvare a societății . SRL. Decizia de regularizare nr._ emisă în anul 2010 s-a trimis spre executare la 01.06.2010, anterior ajungerii la scadență, astfel că reclamanta avea posibilitatea instituirii unei măsurii asiguratorii. De asemenea, menționează că deși prin adresa nr.6270/19.07.2010 reclamanta primise informații că societatea deține mijloace fixe a întocmit proces-verbal de sechestru la un interval de 6 luni. Apreciază că există culpa reclamantei deoarece nu s-a numit lichidator pentru societatea dizolvată, iar cu privire la recuperarea creanțelor consideră că acestea excede cadrului procesual, deoarece vor fi verificate cu ocazia verificării îndeplinirii măsurilor de către reclamantă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față
La data de 11.09.2012 reclamanta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE C. a formulat contestație împotriva încheierii nr. 94/21.08.2012 emisă de pârâta C. de C. a României comunicată și înregistrată la reclamantă sub nr._/24.08.2012, precum și împotriva Deciziei nr. 15/10.04.2012 a Curții de C. a României - Camera de C. a Județului D. și a raportului de control nr. 6520/16.03.2012 emis de aceeași autoritate, acte comunicate și înregistrate, primul sub nr. 8917/13.04.2012 și cel de al doilea sub nr. 6520/16.03.2012.
De asemenea, solicită să se constate în parte netemeinicia și nelegalitatea deciziei nr. 15/10.04.2012 și a raportului de control nr. 6520/16.03.2012 încheiate de C. de C. a României – Camera de C. D..
Astfel, reținerea organelor de control ale Camerei de C. a Județului D., inserate în raportul de control nr. 6520/16.03.2012 pct. 16 lit. d în sensul că . SRL nu au fost întreprinse toate demersurile legale în vederea executării debitului în cuantum de_ lei reprezentând diferențe de drepturi vamale, precum și a măsurii dispuse în decizia nr. 15/10.04.2012 la pct. 2 „…. Conducerea entității audiate va extinde verificările pentru stabilirea întinderii prejudiciului total cauzat prin neefectuarea demersurilor legale de recuperare a creanțelor vamale datorate de . stabilite prin decizia de regularizare a situației nr._/30.04.2010 și va dispune măsurile legale care se impun pentru recuperarea acestuia”.
Dizolvarea . SRL a fost dispusă de Tribunalul Gorj prin sentința nr. 97/21.04.2009 în dosarul nr._ rămasă irevocabilă la data de 24.09.2009.
Dizolvarea a fost dispusă la data de 21.04.2009 în raport de prevederile art. 237 al. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, republicată, cu completările și modificările ulterioare.
Lit. b a al.1 al art. 237 a fost abrogată de lit. c a art. III din OUG 37/13.04.2011 pentru modificarea și completarea Legii 82/1991 și pentru modificarea altor acte normative incidente, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 285/22.04.2011.
Controlul vamal ulterior a fost executat de autoritatea vamală, în perioada 18.03.2010 – 30.04.2010, fiind verificate operațiunile vamale de import definitiv, în număr de 18, referitor la care . SRL a beneficiat în baza certificatului provizoriu de investitor în zonă defavorizată .-002 NR. 0001 din 8.11.1999 și a certificatului de investitor în zonă defavorizată . -002 nr. 0001 din 26.01.2000, de scutire de taxe vamale, suprataxă și taxă pe valoare adăugată, facilități prev. de HG 192/1999, în conformitate cu prevederile OUG 24/1998 aprobată și modificată prin Legea nr. 20/1999, republicată cu completările și modificările ulterioare, precum și cu prevederile HG 525/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG 24/1998.
Cu privire la reținerea din cuprinsul încheierii nr.94/21.08.2012 a Curții de C. a României, în sensul că nu au fost îndeplinite cu celeritate atribuțiile de control vamal aceasta este netemeinică și nelegală.
Problema neîndeplinirii cu celeritate a atribuțiilor de către . SRL este ridicată pentru prima dată prin încheierea atacată, încheiere pronunțată cu privire la soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 15/10.04.2012 a camerei de C. a Jud. D..
În cadrul procedurii de executare silită au fost întocmite somații nr._/348/22.06.2010 comunicată asociatului Gavernea A. returnată cu mențiunea „destinatar decedat” nr._/349/22.06.2010 comunicată asociatului Gavernea Georg primită la data de 02.07.2010, somația nr._/350/22.06.2010 către societate returnată cu mențiunea . mai lucrează, nu se mai găsește nimeni, adresă de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești cu nr._/14.07.2010 primită de societatea bancară și returnată societății debitoare, nefigurând cu conturi deschise, a fost instituit sechestru asupra bunurilor imobile ale societății, procesul verbal de sechestru pentru bunurile imobile cu nr. 02/08.06.2011 fiind primit de administratorul societății Gavernea Gerorg la 16.06.2011, solicitându-se totodată biroului de carte funciară efectuarea inscripției ipotecare, conform art. 154 al. 8 din OG 92/2003 privind Codul de pr. Fiscală, republicată cu completările și modificările ulterioare, fiind emisă încheierea nr._/17.06.2011.
Actele și măsurile de executare silită au fost emise anterior datei la care hotărârea judecătorească prin care s-a dispus radierea a fost înregistrată la Oficiul Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, înregistrare care s-a realizat la data de 17.06.2011, ulterior acestei date efectuându-se formalitățile de publicitate impuse de legea societăților comerciale.
În ce privește reținerea Camerei de C. a Jud. D. din cuprinsul deciziei nr. 15/10.04.2012 în sensul că instituția verificată nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în vederea recuperării debitelor vamale în sumă de 429.246 lei stabilite în sarcina . SRL a învederat instanței că pronunțând încheierea nr. 94/21.08.2012, nu a mai fost analizată nici această reținere și nici criticile aduse de autoritatea vamală acesteia.
A susținut că nu există culpă a autorității vamale în ceea ce privește stabilirea creanței în sumă de 429.246 lei, în ceea ce privește executarea silită efectuarea și recuperarea datoriei vamale stabilite în sarcina . SRL impunându-se anularea Încheierii nr. 94/21.08.2012a Curții de C. a României și a pct. 2 din Decizia nr. 15/10.04.2012 a Curții de C. a României – Camera de C. a Jud. D. – „având în vedere că în timpul acțiunii de control s-au estimat datorii vamale care nu mai pot fi recuperate, în sumă de 429.246 lei, conducerea entității audiate va extinde verificările pentru stabilirea întinderii prejudiciului total cauzat prin neefectuarea demersurilor legale de recuperare a creanțelor vamale acordate de . SRL stabilite prin decizia de regularizare a situației, nr._/30.04.2010 și va dispune măsurile legale care se impun pentru recuperarea acestuia.
La dosarul cauzei s-au depus adresa nr. 464/10.04.2012 a camerei de C. D., decizia nr. 15/10.,04.2012 a Camerei de C. D., adresa nr._/21.08.2012 a Curții de C., încheierea nr. 94/21.08.2012 a Curții de C..
Prin sentința nr.983/26.10.2012 pronunțată de C. de Apel C.-Secția contencios administrativ și fiscal cauza a fost declinată spre competență soluționare la Tribunalul D.-Secția contencios administrativ și fiscal, la această instanță fixându-se termen pentru judecarea cauzei la data de 18.02.2013.
La solicitarea instanței, a fost depusă documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate.
Prin sentința nr. 4729/2013 din 1 Aprilie 2013, Tribunalul D. a respins acțiunea; a reținut că actele contestate sunt legal întocmite și că reflectă starea de fapt constatată cu ocazia controlului.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. în nume propriu, precum și în numele și pentru reclamanta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR.
Prin decizia_/2013 din 17 octombrie 2013, C. de Apel C. a admis recursul și, casând sentința, a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
În considerente, a reținut că fondate motivele de recurs privitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra tuturor aspectelor invocate în contestația cu care a fost investită, adică asupra contestației în integralitatea ei; a arătat că instanța de fond nu a analizat și nu a motivat nimic cu privire la susținerile vizand culpa autorității vamale raportat la conținutul actelor contestate și aspectele concrete invocate referitoare la executarea silită, ineficiența procedurii insolvenței, în considerentele hotărârii neexistând nici o referire la acestea. Practic nemotivarea echivalează cu nepronunțarea.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. sub nr._ și s-a dispus citarea părților.
În baza HG 520/2013 prin care s-a dispus reorganizarea ANAF, în sensul că DGFP D. a fost reorganizată în DGRFP C., în cadrul căreia funcționează Direcția regională vamală C., a fost citată și conceptată, în calitate de reclamantă, DGRFP C., în nume propriu și pentru ANAF.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, urmare a raportului de control nr.6520/16.03.2012 încheiat de Camera de C. a jud. D. în urma acțiunii de verificare a modului de formare, evidențiere, urmărire și încasare a veniturilor bugetului de stat pe anul 2011 la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C., la data de 10.04.2012 a fost emisă decizia nr.15/2012 prin care s-a constatat la pct.16 lit.d că entitatea verificată nu a efectuat demersurile legale de recuperare a creanțelor vamale restante și, ca urmare, debitul în valoare de_ lei nu mai poate recuperat de la contribuabilul radiat, . SRL, în condițiile legii (aspect reținut și în raportul de control ce a stat la baza emiterii deciziei nr.15/2012.
În același act administrativ, la punctul 2 s-a prevăzut că, având în vedere că în timpul acțiunii de control s-au estimat datorii vamale care nu mai pot fi recuperate, în sumă de 429.246 lei, conducerea entității auditate va extinde verificările pentru stabilirea întinderii prejudiciului total cauzat prin neefectuarea demersurilor legale de recuperare a creanțelor vamale datorate de . SRL Bumbești J.-., stabilite prin decizia pentru regularizarea situației nr._/30.04.2010, și se vor dispune luarea măsurilor legale care se impun pentru recuperarea acestuia.
Împotriva acestor acte administrative reclamanta a formulat contestație pe cale administrativă, fiind respinsă de C. de C. a României prin încheierea nr.94/21.08.2012.
Instanța apreciază contestația formulată ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Mai întâi, trebuie menționat că ceea ce se impută reclamantei este neîdeplinirea cu celeritate a măsurilor legale pentru recuperarea creanțelor vamale datorate de . SRL.
Prima omisiune imputată constă în aceea că instituția reclamantă nu s-a conformat prevederilor art.237 alin.8 din Legea 31/1990 potrivit cu care: (7) Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numește un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare și lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(8) Dacă judecătorul delegat nu a fost sesizat, în condițiile alin. (7), cu nici o cerere de numire a lichidatorului în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (7), persoana juridică se radiază din oficiu din registrul comerțului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunțată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului, cu citarea părților, conform dreptului comun.
În speță, pârâta a reținut că reclamanta nu a sesizat judecătorul delegat cu o cerere de numire a lichidatorului, în termen de 3 luni de la expirarea termenului de 3 luni, prevăzut la alin.7, calculat de la data rămânerii irevocabile a sentinței de dizolvare.
Asupra acestui moment, părțile au opinii diferite; reclamanta susține că sentința de dizolvare a rămas irevocabilă la 24.09.2009, în vreme ce actele contestate rețin data de 19.10.2009.
Susținerile reclamantei sunt nefondate; faptul că data de 24.09.2009 a fost invocată de către reclamanta din acea cauză, în motivarea cererii de radiere, ca fiind data rămânerii irevocabile a sentinței nr.97/2009, nu dă valoare de adevăr susținerii, întrucât calea de atac și termenele instituite pentru calea de atac sunt prevăzute de lege, iar expirarea termenului de recurs (în speța de față) conduce la irevocabilitatea sentinței.
De altfel, nici instanța care a pronunțat radierea nu a reținut în considerentele sale data de 24.09.2009. În fapt, potrivit art.237 alin.5 din Legea 31/1990, Orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicității, în condițiile alin. (3) și alin. (4).
Or, sentința de dizolvare nr.97/21.04.2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr.4910 din 16.09.2009; așadar, termenul de recurs de 30 de zile se împlinește la 17.10.2009, termen prelungit până la 19.10.2009, prima zi lucrătoare (dat fiind faptul că 17.10.2009 era zi nelucrătoare).
De altfel, și decizia nr.80/2012 a Curții de Apel C., opozabilă reclamantei, reține ca dată a rămânerii irevocabile a sentinței de dizolvare tot data de 19.10._.
Faptul că reclamanta nu a avut acces la Monitorul Oficial, partea a IV a, așa cum susține în apărare, nu poate exonera de răspundere întrucât acest aspect ține de modul de organizare al instituției reclamante.
Numai la expirarea acestui termen, adică la data de 19.10.2009, sentința de dizolvare a devenit irevocabilă; deci, de la această dată se calculează termenul de 6 luni în care reclamanta putea sesiza judecătorul delegat cu cerere de numire a lichidatorului, termen care s-a împlinit la 19.04.2010.
Reclamanta nu a explicat motivul pentru care, de la 15.02.2010, dată la care a fost informată despre retragerea certificatului de investitor în zonă defavorizată, emis în favoarea . SRL, nu a urgentat demersurile pentru emiterea deciziei de regularizare care ar fi permis sesizarea judecătorului delegat cu cerere de numire a lichidatorului, mai ales că la data de 15.02.2010 termenul de 6 luni pentru sesizarea judecătorului delegat nu expirase.
După data de 15.02 2010, reclamanta a avut întreaga responsabilitate pentru emiterea cu celeritate a deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și demararea procedurilor pentru încasarea creanțelor fiscale.
În concret, reclamanta nu a explicat motivul pentru care emiterea deciziei de regularizare s-a emis abia la 30.04.2010, în condițiile în care până la 18.03.2010 deținea toate informațiile care justificau emiterea acestei decizii (respectiv sesizarea despre retragerea certificatului de investitor în zonă defavorizată, comunicarea de către DRAOV Gorj a declarațiilor vamale de import definitiv depuse de importator la data de 5.03.2010; solicitarea de informații la ORC de pe lângă Tribunalul Gorj, informații comunicate la 3.03.2010; imposibilitatea de a contacta vreo persoană împuternicită a societății ala sediul social al . SRL, constatată la 18.03.2010).
Reclamanta nu a explicat motivul pentru care controlul vamal ulterior, început la 18.03.2010, a fost finalizat abia la 30.04.2010, în condițiile în care în cadrul acestui control au fost verificate doar înscrisurile referitoare la cele 18 operațiuni de import pentru care societatea a beneficiat de scutiri de taxe vamale. Finalizarea controlului anterior datei de 19.04.2010 dădea posibilitatea acesteia de a formula cerere de numire a lichidatorului.
Întrucât ceea ce se impută reclamantei ține de atribuțiile acesteia și pentru că aceasta nu a dovedit vreo situație care să înlăture culpa acesteia (caz fortuit, forță majoră, responsabilitatea unei alte persoane), instanța apreciază că susținerile pârâtei, în sensul că reclamanta nu a întreprins, cu celeritate, măsurile care se impuneau pentru demararea procedurilor în vederea recuperării creanțelor fiscale, este susținută de probele administrate.
Se mai reține în sarcina reclamantei că emiterea procesului-verbal de sechestru a avut loc la data de 08.06.2011, deși DRAOV obținuse informații prin adresa nr.6270/19.07.2010 de la Primăria Bumbești J. că debitoarea deține active fixe de natura construcțiilor, terenurilor, precum și o remorcă de transport.
De asemenea, reclamanta nu a explicat motivul pentru care, deși decizia de regularizare a fost emisă la data de 30.04.2010, și comunicată la data de 13.05.2010 - data publicării pe pagina de internet a A.N.V.- iar la data de 01.06.2010 a fost trimis spre executare debitul către Serviciul juridic-compartimentul executări silite, procedura de executare silită fiind demarată la data de 22.06.2010 prin emiterea somației de plată și a adresei de înființare a popririi la data de 14.07.2010, totuși întocmirea procesului-verbal de sechestru a avut loc abia la data de 08.06.2011(cu 11 luni întârziere).
A mai invocat reclamanta că volumul foarte mare de informații publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, face foarte dificilă identificarea datei la care a fost publicată o anumită informație în vederea exercitării drepturilor prevăzute de lege, în cadrul termenelor procedurale, însă acestea țin de organizarea și funcționarea instituției, probleme asupra cărora tot reclamanta poartă responsabilitatea.
Apărările referitoare la absența unei prevederi care să reglementeze termenul în care se publică hotărârile de dizolvare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nu prezintă relevanță, atâta timp cât termenul pentru exercitarea căii de atac se calculează de la publicare.
Apărările referitoare la lipsa de previzibilitate a legii ca urmare a faptului că data de la care începe să curgă termenul de formulare a cererii de numire a lichidatorului este incertă, este eronată, legea fiind foarte clară în acest sens, termenul fiind de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Starea de fapt reținută nu a fost infirmată de probele administrate de reclamantă, iar întârzierile în ceea ce privește procedurile urmate, respectiv finalizarea controlului și emiterea deciziei de regularizare, care au făcut imposibilă sesizarea judecătorului delegat cu cerere de numire a lichidatorului, și întocmirea procesului-verbal de sechestru la mai bune de 11 luni de la demararea procedurii de executare silită, nu au fost justificate de reclamantă.
Cele constatate justifică concluziile pârâtei, în sensul că au existat multiple întârzieri în realizarea atribuțiilor de serviciu al angajaților instituției reclamante, întârzieri care au condus la diminuarea posibilității de recuperare a obligațiilor fiscale.
În ceea ce privește măsura dispusă în decizia nr. 15/10.04.2012 la pct. 2 "Conducerea entității audiate va extinde verificările pentru stabilirea întinderii prejudiciului total cauzat prin neefectuarea demersurilor legale de recuperare a creanțelor vamale datorate de . stabilite prin decizia de regularizare a situației nr._/30.04.2010 și va dispune măsurile legale care se impun pentru recuperarea acestuia" instanța constată că, în afara culpei reținute în sarcina reclamantei, constând în întârzierea demersurilor efectuate (culpă dovedită cu actele depuse), măsura urmărește recuperarea unor sume de bani pentru bugetul de stat, și deci această măsură nu poate fi apreciată drept nelegală sau netemeinică, în condițiile în care reclamanta nu a contestat existența și întinderea acestui prejudiciu adus bugetului de stat.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că actele administrative contestate temeinice și legale, fiind susținute de probele administrate, motiv pentru care va respinge contestația formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamantele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..2, jud. D., și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ..22-24, sector 1, și C. DE C. D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 6 ex./30 Ianuarie 2014
C.I./M.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 173/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
