Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 07-02-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 3627/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 60/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. D. I.
Judecător C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurentul V. R. împotriva sentinței civile nr._/03.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat F. V. pentru recurent – care depune împuternicire avocațială -, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că plângerea contravențională a fost formulată în data de 08.03.2013 și ținând seama că de la data intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă – 15.02.2013 -, art. 34 alin. 2 din OG 2/2001 avea următoarea formă "Hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii", instanța din oficiu,, invocă inadmisibilitatea declarării căii de atac a recursului - în raport de prevederile art. 457 N. C.pr.civ. – și acordă cuvântul asupra acestui aspect.
Apărătorul recurentului solicită respingerea excepției inadmisibilității – dat fiind că, în dispozitivul hotărârii atacate se menționează că poate fi atacată cu recurs.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._ , Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul V. R. împotriva procesului verbal ., nr._/22.02.2013 - în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal anterior menționat, petentul a fost sancționat cu 300 lei amendă - și s-a luat măsura reținerii permisului de conducere, în baza art. 100 pct. 3 lit. d) -, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 58 din OUG 195/2002. S-a reținut în sarcina sa faptul că a condus autovehiculul cu număr de înmatriculare_, fără a respecta semnificația culorii semaforului electric - trecând pe roșu. La rubrica “alte mențiuni ” s-a consemnat „Cu obiecțiuni”.
Prima instanță a reținut, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, că petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, s-a constatat că actul de contravenție contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia actul de contravenție, s-a reținut că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, Judecătoria C. a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul actului contestat.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, nu se poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului, deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța de fond a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 58 din OUG 195/2002.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, prima instanță a reținut că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acestuia.
Pentru aceste considerente, plângerea contravențională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, solicitând "examinarea cauzei sub toate aspectele", potrivit art. 3041 C.pr.civ.
În motivarea recursului, s-a pretins că Sentința pronunțată de Judecătoria C. ar fi nelegală, în sensul că au fost propuse probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a actului de contravenție. Astfel, s-a propus audierea unui martor – însă instanța nu a încuviințat administrarea acestei probe.
Mai mult, la dosarul cauzei nu există probe video sau foto din care să rezulte că recurentul ar fi săvârșit contravenția reținută în sarcina sa – iar solicitarea de a se întocmi adresă către I.P.J. D. pentru a trimite astfel de documente nu a fost admisă.
În aceste circumstanțe, în opinia recurentului, instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ și i-a refuzat orice probă în apărare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 486 și urm C.pr.civ..
Analizând recursul formulat, instanța îl consideră inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În data de 15.02.2013, a intrat în vigoare Noul Cod de procedură Civilă și, de la aceeași dată, art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 – care, până la momentul respectiv statua "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului" -, a fost modificat – prin Legea 76/2010, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă -, dându-i-se următoarea formă: "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului".
Or, în contextul în care plângerea contravențională a fost intentată în data de 08.03.2013 (dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta- T. S. care, prin Sentința nr. 2356/10.05.2013, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C.) – așadar ulterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură Civilă și modificării conținutului 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 -, împotriva Sentinței nr._/03.07.2013 nu putea fi exercitată decât calea de atac a apelului, art. 457 alin. 1 și 2 N. C.pr.civ. consacrând în mod expres principiul legalității exercitării căilor de atac, din moment ce stabilește în mod explicit că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".
Însă, recurentul-petent a înțeles să formuleze recurs împotriva hotărârii anterior menționate – respectiva cale de atac fiind indicată, în mod eronat, și de prima instanță, în cuprinsul dispozitivului respectivei Sentințe.
În aceste circumstanțe, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă calea de atac exercitată dar neprevăzută de legiuitor, recurentul-petent având însă posibilitatea – conferită de alin. 3 al articolului 457 N. C.pr.civ., care statuează că "Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege". -, de a formula apel împotriva Sentinței nr._/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria C., după comunicarea prezentei Decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmsibilității declarării căii de atac a recursului.
Respinge recursul declarat de către recurentul V. R., împotriva sentinței civile nr._/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., ca fiind inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.02.2014.
Președinte, G. P. | Judecător, M. D. I. | Judecător, C. M. G. |
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./19.02.2014/Jud. fond A. G.
Tehnored. M.M./2 ex./
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 190/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3332/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
