Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 46/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 14310/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 46/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător A. E. G.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea apelului privind pe apelantul C. DE A. SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA și pe intimatul I. I., formulat împotriva sentinței civile_ din 04.07.2013 pronunțată de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în baza art. 223 n.c.pr.civ. s-a solicitat judecata și în lipsă, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a reținut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă_ din 04.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. s-a admis în parte plângerea formulată de petentul I. I., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/09.04.2013 în contradictoriu cu intimatul CNADNR SA. S-a modificat procesul verbal de contravenție . nr._/09.04.2013 în sensul că s-a înlocuit amenda contravențională aplicată petentului cu sancțiunea avertisment.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . 13 nr._/09.04.2013 emis de CNADNR-SA-Cestrin, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei deoarece s-a reținut în sarcina sa că, în data de 26 02 2013, a circulat pe DN 56 km 2+800 m B. fără a deține rovinieta valabilă și a fost surprins de camerele de supraveghere.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța de fond a constatat că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Petentul a arătat că procesul verbal este nul deoarece la acea dată el nu mai era proprietarul autoturismului în cauză și a depus înscrisuri în dovedirea acestei susțineri, respectiv contractul de vânzare pentru autovehicul folosit încheiat între petent și numitul berbecel M. la data de 22.11.2012.
Analizând înscrisurile depuse, instanța constată că petentul nu a respectat până la capăt procedura pentru vânzarea unui autovehicul folosit. Astfel, după încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru autovehicul folosit acesta trebuia a să se prezinte, împreună cu cumpărătorul, la serviciul circulație unde era înmatriculat autoturismul ce a făcut obiectul contractului cu acest contract, cu cartea de identitate a autoturismului, cu certificatul de înmatriculare și cu plăcile cu nr. de înmatriculare unde trebuia să completeze certificatul de radiere pentru a radia autoturismul de pe numele său și a-l înmatricula pe numele cumpărătorului, care trebuie să achite și taxa de înmatriculare.
Astfel, potrivit disp art. 24 alin 2 lit. d) din Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor:" Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. (4) Vehiculul pentru care poliția rutieră a dispus radierea din circulație, potrivit legii, se radiază de la data comunicării măsurii. (5) Radierea se comunică în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorității administrației publice locale.
Petentul nu a făcut dovada că a respectat această procedură și că a finalizat operațiunea de vânzare cumpărare prin radierea autoturismului de pe numele său și înmatricularea pe numele cumpărătorului.
Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit articolul 9, alineatul (3) din OG 15/2002 modif. prin legea 144/2012 :" În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)."
Prin urmare, instanța de fond nu a reținut susținerea petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate, deoarece, pe de o parte, acesta nu a făcut dovada că a respectat procedura prevăzută de Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, procedură care era obligatorie, iar pe de altă parte, intimatul, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, pentru identificarea contravenientului este obligat să verifice baza de date a Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, bază de date in care petentul figurează ca proprietar.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța apreciază și că petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Instanța de fond a constatat că aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentului rezultă atât din constatările personale ale agentului constatator, funcționar public al statului, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu cât și din fotografia depusă la dosar, iar petentul nu a contestat starea de fapt reținută în procesul verbal.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că din probele administrate nu s-a făcut dovada existenței unei alte stări de fapt decât cea reținută in cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu dispozițiile art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța poate să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Astfel, instanța de fond a dat relevanță dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și dispozițiilor art. 21 alin. 3 din același act normativ care prevăd că la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și prevederilor art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Făcând aplicarea criteriilor sus menționate, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, faptul că petentul a înstrăinat autoturismul chiar dacă nu a urmat procedura de radiere până la capăt lăsând-o in seama cumpărătorului care trebuia să plătească și taxa de înmatriculare, lipsa de urmări a faptei, instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertisment este suficientă pentru sancționarea petentului și avertizarea acestuia ca pe viitor să se asigure că autoturismul a fost radiat de pe numele său și trecut pe numele cumpărătorului.
Prin urmare, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent, a modificat procesul verbal de contravenție . 13 nr._/09.04.2013 în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei cu sancțiunea avertisment.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel C. DE A. SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând admiterea apelului, și pe fond respingerea plângerii și menținerea amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție . 13 nr._/09.04.2013 emis de CNADNR-SA-Cestrin.
În cuprinsul motivelor de apel s-a arătat că, din prevederile art. 7 alin.1 lit. b din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rivinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între I. I. și contractant produce efecte doar față de părțile care l-au încheiat, neputând fi opus terților. Acest act are valoarea unui act sub semnătură privată, data acestuia nu este opozabilă terților.
Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transmiterea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.
În cauză au fost încălcate prevederile O.M.I. 1501/2006, ale HG 610/1992, ale OUG 195//2002, ale O.G. nr. 92/2003.
Cu privire la amenda aplicată arată că, în speță a fost aplicat minimul amenzii 250 lei (cu posibilitatea achitării a jumătate în 48 de ore), sancțiunea fiind aplicată corect individualizată, având în vedere că fapta săvârșită este de natură a aduce prejudicii atât patrimoniale, față de intimată, cât și materiale, asupra structurii drumurilor.
În drept a invocat prevederile dispozițiilor art. 466 și următoarele NCPC, O.G. 15/2002 și O.G. 2/2001.
Intimatul I. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, deoarece în mod corect instanța de fond a admis în parte plângerea formulată, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/09.04.2013 în contradictoriu cu intimatul CNADNR SA. S-a modificat procesul verbal de contravenție . nr._/09.04.2013 în sensul că s-a înlocuit amenda contravențională aplicată petentului cu sancțiunea avertisment, având în vedere actele și lucrările dosarului.
Analizând apelul formulat, instanta constata ca acesta este intemeiat, pentru motivele ce succed:
In fapt, prin procesul verbal de contravenție . 13 nr._/09.04.2013 emis de CNADNR-SA-Cestrin, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei deoarece s-a reținut în sarcina sa că, în data de 26 02 2013, a circulat pe DN 56 km 2+800 m B. fără a deține rovinieta valabilă și a fost surprins de camerele de supraveghere.
Petentul a arătat că procesul verbal este nul deoarece la acea dată el nu mai era proprietarul autoturismului în cauză și a depus înscrisuri în dovedirea acestei susțineri, respectiv contractul de vânzare pentru autovehicul folosit încheiat între petent și numitul berbecel M. la data de 22.11.2012.
Instanta de fond a constatat că petentul nu a respectat până la capăt procedura pentru vânzarea unui autovehicul folosit. Astfel, după încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru autovehicul folosit acesta trebuia a să se prezinte, împreună cu cumpărătorul, la serviciul circulație unde era înmatriculat autoturismul ce a făcut obiectul contractului cu acest contract, cu cartea de identitate a autoturismului, cu certificatul de înmatriculare și cu plăcile cu nr. de înmatriculare unde trebuia să completeze certificatul de radiere pentru a radia autoturismul de pe numele său și a-l înmatricula pe numele cumpărătorului, care trebuie să achite și taxa de înmatriculare.
Potrivit disp art. 24 alin 2 lit. d) din Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor:" Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. (4) Vehiculul pentru care poliția rutieră a dispus radierea din circulație, potrivit legii, se radiază de la data comunicării măsurii. (5) Radierea se comunică în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorității administrației publice locale.
Petentul nu a făcut dovada că a respectat această procedură și că a finalizat operațiunea de vânzare cumpărare prin radierea autoturismului de pe numele său și înmatricularea pe numele cumpărătorului.
Instanta de fond, insa, retinand ca procesul verbal de constatare a contraventiei atacat este corect intocmit sub aspectul starii de fapt, a apreciat ca sanctiunea aplicata petentului este prea mare, dispunand inlocuirea acesteia cu sanctiunea avertismentului.
Instanta de apel constata, insa, ca în speță a fost aplicat minimul amenzii 250 lei (cu posibilitatea achitării a jumătate în 48 de ore), sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, având în vedere că fapta săvârșită este de natură a aduce prejudicii atât patrimoniale, față de intimată, cât și materiale, asupra structurii drumurilor.
Pentru cele de mai sus, instanța va proceda în conformitate cu disp. art. 480 alin. 2 N. C.pr.civ., va admite apelul și va schimba sentința civilă atacata, în sensul că va fi respinsă plângerea contravențională formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul C. DE A. SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 401 A, sect. 6 în contradictoriu cu intimatul I. I., domiciliat în C., ., jud. D..
Schimbă sentința_/2013 în sensul că respinge plângerea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2014.
Președinte, M. D. I. | Judecător, A. E. G. | |
Grefier, C. P. |
Red. 4 ex
AEG 29.03.2014/C.P.
Februarie 2014
Jud. fond V. F.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2096/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 608/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
