Anulare act administrativ. Sentința nr. 540/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 540/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 552/95/2015
Dosar nr._ Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 540/2015
Ședința publică de la 08 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. N.
Grefier: E. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâtul I. de J. Județean ,,T. V.,, Gorj din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române - Ministerul Afacerilor Interne, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul și consilier juridic G. N. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la termenul anterior, cauza a rămas în pronunțare, iar cu ocazia deliberării s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, precum și faptul că s-au depus relațiile solicitate prin adresă și că reclamantul a depus un set de înscrisuri, după care,
La interpelarea instanței, reclamantul învederează că grupa I este indicată în anexa nr. II.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părților asupra cererii de chemare în judecată.
Atât reclamantul, cât și reprezentantul pârâtului, învederează că își păstrează concluziile consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 17.04.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – secția contencios administrativ și fiscal la data de 28.01.2015, sub nr._, reclamantul B. A. a chemat în judecată pârâtul I. de J. Județean ,,T. V.” Gorj din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române - Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la anularea Deciziei de imputare nr._ din 05.05.2014 a inspectorului șef al Inspectoratului de J. Județean Gorj și restituirea sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli de transport pentru perioada 25.02._13, acordarea de câte 6 lei/zi pentru perioada 24.02._13 (16 săptămâni) și perioada 25.09._11 (15 zile), drepturi bănești ce reprezintă diferența de la norma nr. 8 de hrană la norma nr. 6 de hrană, prevăzute de O.M.A.I. nr. 310/2009 completat cu O.M.A.I. nr. 158/2010 și Legea nr. 284/2010, anexa VII, art. 16; art. 26 și art. 62; obligarea pârâtului să facă completare la ordinul de personal cu nr. S/38 din 21.02.2013 și acordarea condițiilor de muncă speciale (grupa I - a) de muncă pentru perioada 24.02._13 și 25.09._11, condiții de muncă prevăzute în anexa nr. 2; cap. II; pct. 1 din H.G. nr. 1294/2001 și O.M.A.I. nr. 283/01.07.2002, art. 5 alin. 1 și art. 6, respectiv obligarea pârâtului să facă mențiunea în fișa matricolă și ordinul de personal și să recunoască faptul că pe timpul cât a urmat cursul, s-a aflat în poziția de detașat, fapt prevăzut de art. 77 din Legea nr. 80/1995 - R privind statutul cadrelor militare; art. 16; art. 26 și art. 62; Anexa VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului bugetar din fonduri publice; art. 39 alin. 1 și 2 din Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 107/2001; completat și modificat cu O.M.A.I. nr. 1332/2006 și acordarea drepturilor ce rezultă din legislația menționată pe timpul detașării cadrelor militare pentru a urma diferite cursuri cu caracter militar; acordarea condițiilor de muncă speciale (grupa I - a) de muncă pentru perioada 15.02._03 (4 luni) condiții de muncă prevăzute și reglementate de H.G. nr. 1294/din 20.12.2001; Anexa nr. 2; cap. II, pct. 1 și Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 283/01.07.2002, art. 5 alin. 1 și art. 6 și pentru perioada 01.07._05 (1 an și 10 luni), condiții de muncă prevăzute de H.G. nr. 1294/ 20.12.2001; Anexa nr. 2; Cap. II pct. 10 și obligarea pârâtei la plata contribuției la casa de pensii pentru perioadele menționate pentru grupa de muncă specială, potrivit Legii nr. 263/2010.
La motivarea în fapt, reclamantul a învederat că este angajat la I. de J. Județean „T. V.” Gorj (Unitatea Militară 0658 - Tg-J.) în cadrul Detașamentului 1 J. mobil ordine publică, în funcția de subofițer operativ principal și conductor câine, iar în perioada 24.02._13 a fost trimis de către I. de J. Județean Gorj la Centrul Chinologic Sibiu pentru a califica un câine de serviciu, aparținând Jandarmeriei Gorj.
Acesta a mai precizat că s-a edificat cu privire la drepturile și obligațiile pe cale le avea pe timpul participării la cursuri și a întocmit mai multe rapoarte personale, respectiv: Raportul nr._ din 21.02.2013 prin care a solicitat alocarea de drepturi bănești în condițiile și în conformitate cu art. 39 alin. 1 și 2 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 107/2001, completat și modificat cu O.M.A.I. 1332/2006, drepturi bănești ce reprezentau cheltuieli de transport pe timpul efectuării cursului; Raportul nr._ din 04.03.2013 prin care a solicitat și, totodată, a informat angajatorul (I. de J. Gorj), cu privire la faptul că pe timpul cursului beneficia de aceleași drepturi avute înainte de începerea cursului și a arătat în conținutul raportului, actele normative care îi conferă acele drepturi, respectiv art. 62, Anexa VII din Legea nr. 284/2010; H.G. 1294/2001 (anexa nr. 2; Cap. II, pct. 1); Legea nr. 80/1995 art. 77; O.M.A.I. nr. 283/2002; O.M.A.I. nr. 107/2001; O.M.A.I. nr. 310 din 2009; Raportul nr._ din 14.11.2011 prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale și acordarea condițiilor de muncă speciale (grupa I - a) de muncă pentru perioada 15.02._05, perioadă în care consideră că, în mod greșit, i-au fost acordate condiții de muncă normale; Raportul nr._ din 17.02.2014 prin care a solicitat o adeverință din care să rezulte vechimea în muncă și condițiile de muncă și Raportul nr._ din 10.12.2014 prin care a solicitat îndreptarea unor greșeli și neajunsuri și a condițiilor de muncă, rapoarte al căror răspuns a fost negativ.
Reclamantul a menționat cu privire la raportul nr._ din 21.02.2013 prin care a solicitat decontarea cheltuielilor de transport a fost aprobat și i-au fost decontate biletele de transport, iar ulterior s-a reținut contravaloarea acestora.
S-a mai arătat că în primele 2 luni din cadrul cursului pentru perioada 24.02._13 a fost un curs modular, întrucât nivelul de pregătire al câinelui se situa la cerințele Centrului Chinologic Sibiu a fost lăsat să se pregătească la unitatea din care făcea parte, respectiv I. de J. Gorj.
Deși și-a desfășurat activitatea la sediul unității ca și restul personalului, nu i-au fost acordate toate drepturile prevăzute de lege, respectiv condițiile de muncă și norma de hrană întreagă - norma nr. 6 prevăzută de O.M.A.I. nr. 310/2009, normă pe care o primesc toate cadrele militare.
În ceea ce privește punctul 1 din acțiune prin care solicită anularea Deciziei de impunere nr._ din 05.05.2014 pe care o consideră nelegală și netemeinică și care a fost emisă în condițiile Instrucțiunii Ministerului Afacerilor Interne nr. 114/2013 prin care s-a ordonat imputarea sumei de 350, 10 lei (trei sute cinci zeci lei și zece bani) și reținerea acestora din salariu precizează că decontarea biletelor de transport s-a făcut în conformitate cu legislația în vigoare și a raportului personal nr._ din 21.02.2013.
Referitor la punctul 2 din acțiune prin care a solicitat acordarea a 6 lei/zi pentru o perioadă de 4 luni și 15 zile diferența de la norma nr. 8 de hrană la norma nr. 6 de hrană a arătat că aceste norme sunt drepturi bănești care se acordă cadrelor militare în activitate, alocarea cadrelor la norma de hrană se face de către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Afacerilor Interne la începutul fiecărui an, prima zi lucrătoare a lunii ianuarie, alocare care se face și de către I. de J. Județean Gorj în calitate de ordonator terțiar de credite și care s-a consemnat în Ordinul de zi pe unitate din 03.01.2013.
De asemenea, acesta a mai învederat că a fost alocat la norma nr. 6 de hrană la începutul anului cu 5.010 calorii/zi cu o valoare de 24 lei, iar pe timpul cursului a fost alocat la norma nr. 8 de hrană în mod greșit care are o valoare de 4.315 calorii/zi și reprezintă 18 lei/zi și a menționat că O.M.A.I. nr. 310/2009 completat și modificat cu O.M.A.I. nr. 158/12.07.2010 a fost emis de Ministerul Afacerilor Interne să sprijine personalul din subordine, adică compartimentele de specialitate financiar - contabilitate, dar apreciază că acesta intră în contradicție cu legile și nu mai corespunde cerințelor actuale.
Astfel, norma de hrană este un drept prevăzut de O.G. nr. 26/1994, modificat prin Legea nr. 135/1997 și H.G. nr. 1848/2004 privind stabilirea drepturilor de hrană în timp de pace ale cadrelor militare, funcționarilor publici cu statut special, salariaților civili din cadrul unităților militare, personalului din sistemul administrației penitenciarelor, valoare financiară a normei de hrană ca un supliment necesar asigurării unui anumit număr de calorii, pentru cadrele militare în activitate, adică pentru menținerea sănătății sale la standardul cerut pentru desfășurarea activităților specifice.
În consecință, reclamantul a considerat că în mod greșit a fost alocat la altă normă de hrană, adică norma nr. 8 în condițiile în care își desfășura aceleași activități de pregătire și dresaj cu câinele pe care îl avea în pregătire, activități care le făcea și în perioada anterioară cursului, efortul fiind mai mare, întrucât pregătirea și dresajul erau de 6 ore zilnic a câte 5 zile pe săptămână și numai activități de teren, adică în natură.
Pe de altă parte, a mai arătat că personalul Centrului Chinologic Sibiu care lucrează la instituția de învățământ primesc Norma nr. 6 de hrană, adică 5.010 calorii cu o valoare de 24 lei, dar acesta nu i-a asigurat hrana zilnică, deși era obligat, cu cei 18 lei pe zi pe care i-a primit nu putea să mănânce trei mese dimineața, prânz, seară într-un oraș ca Sibiul, oraș în care prețuri destul de ridicate.
În concluzie, potrivit dispozițiilor art. 62, pct. 1, 2, 3, secțiunea a 6-a, anexa VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se prevede că personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special care urmează cursuri de carieră și nivel, precum și alte activități de perfecționare sau formare continuă beneficiază de solda funcției de bază avută/salariul funcției de bază avut la data începerii cursurilor și de celelalte drepturi salariale avute în condițiile prevăzute prin ordin al ordonatorului principal de credite, respectiv M.A.I.
În punctul 3 din acțiune, reclamantul a arătat că cele precizate de pârâtă în răspunsurile primite la rapoartele personale că pe timpul cursului beneficia de condiții de muncă normale le apreciază ca fiind greșite și contrare legislației în vigoare.
Astfel, potrivit Anexei nr. 2; cap. II; pct. 1 din H.G. nr. 1294 din 2001, conducători câini (cai) de serviciu se încadrează în condiții speciale de muncă (grupa I - a).
Legiuitorul a precizat cu privire la conducătorii câinilor de serviciu că această categorie de personal este încadrată în condiții speciale de muncă, întrucât aceștia sunt cadre militare ca și celelalte cadre militare și au în primire și câini de serviciu pe care îi folosesc pe timpul serviciului în misiuni specifice și, mai mult, există foarte multe riscuri de îmbolnăvire prin boli transmisibile de la câini la oameni sau mușcături ale acestora.
Pârâtul a motivat că pe timpul cursurilor se aplică prevederile art. 3 alin. (3) din O.M.A.I. nr. 283/2002, iar reclamantul a făcut precizarea că la pct. 5 și 6 din același Ordin nr. 283/2002 s-a indicat: la art. 5 alin. 1 din O.M.A.I. nr. 283/2002, cadrele militare în activitate, transferate, detașate etc. la alte structuri militare li se eliberează la cerere adeverințe privind condițiile de muncă, iar la art. 6 perioada în care cadrele militare în activitate, detașate la alte unități militare își desfășoară activități sau lucrează în locuri de muncă ce se încadrează în condiții specifice, pe baza adeverințelor eliberate de unitatea la care acestea au fost detașate se înscriu în fișa matricolă.
Acesta și-a exprimat poziția pe timpul cursului și s-a referit la perioada cât a fost detașat la Centrul Chinologic Sibiu 17.04._13 arătând că, potrivit art. 77 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrele militare în activitate detașate la alte unități pentru a urma o formă de perfecționare a pregătirii rămân încadrate în funcțiile și unitățile militare din care fac parte și beneficiază de toate drepturile legale, lucru stipulat și în Anexa VII, art. 26 pct. 5 din Legea nr. 284 din 28.12.2010 și O.M.A.I. nr. 107/2001 completat și modificat cu O.M.A.I. 1332/2006 la art. 39 alin. 1, unde se precizează exact care este poziția cadrelor militare pe timpul cursurilor, adică aceea de detașat.
La punctul 4 din acțiune prin care a solicitat condițiile de muncă speciale, reclamantul a precizat că pentru perioada 15.02._03 s-a pus în discuție un curs de conductori câini serviciul la Centrul Chinologic Ciorani Prahova, solicitare întemeiată pe dispozițiile pct. 1, cap. II, Anexa nr. 2 din H.G. nr. 1294 din 20.12.2001.
Așadar, pentru perioada 01.07._05, apreciază că în mod greșit prin ordinul de personal din data menționată i s-au acordat condiții normale de muncă, făcând mențiunea că la data de 01.07.2003 a fost încadrat la poziția 182 din Statutul de organizare al unității din perioada respectivă în funcția de comandant de pluton I și prin natura sarcinilor și îndatoririlor prevăzute de fișa postului la punctul 1 erau stabilite următoarele atribuții: organizează, îndrumă și desfășoară instruirea militarilor din subordine; asigură și controlează desfășurarea activităților conform programului orar al unității; instruiește și controlează personalul subunității; desfășoară exerciții tactice cu plutonul și execută instructajul lunar de prevenire a accidentelor de muncă cu personalul din subordine, ulterior făcând precizarea că atribuțiile postului respectiv erau mult mai multe și mai complexe, iar funcția pe care a îndeplinit-o în perioada respectivă s-a încadrat în condiții de muncă speciale (grupa I-a) de muncă, fapt rezultat și din prevederile Anexei nr. 2, cap. II, pct. 10 din H.G. nr. 1294/20.12.2001.
La punctul 5 din acțiune a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata contribuției la casa de pensii a M.A.I. pentru perioadele menționate, perioade pentru care nu s-a plătit contribuția, respectiv 30, 8%, reprezentând contribuția de asigurări sociale pentru condiții speciale de muncă din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale datorate de angajator și prevăzute de prevederile cap. III, art. 27, pct. 3 litera c din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În concluzie, reclamantul a considerat că legile anterior menționate sunt opozabile și sunt în vigoare, au eficiență juridică și reglementează clar drepturile cadrelor militare în activitate, și consideră că a fost privat de aceste drepturi prevăzute de legislația în vigoare.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, art. 11 și art. 12 din Legea nr. 554/2004 și prevederilor C. pr. civ. și pe prevederile legilor arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
De asemenea, s-a învederat că în conformitate cu dispozițiile art. 270 din Legea nr. 53/2003 cauzele care au ca obiect un conflict de muncă sunt scutite de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, iar în conformitate cu prevederile Legii nr. 80/1995 și prevederile Anexei nr. VII din Legea nr. 284/2010, Legea nr. 550/2004 se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice, considerând că prezenta acțiune este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
În temeiul prevederilor art. 223 alin. 3 C. pr. civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și alte probe necesare încuviințate de instanță și a anexat, în foto copie: carte de identitate; Decizia de imputare nr._ din 05.05.2014; contestația la decizia de imputare nr._/ 28.05.2014; hotărârea nr._ din 27.06.2014; plângere împotriva hotărârii Comisiei de Soluționare a
Contestațiilor; hotărârea nr. 125 din 15.09.2014 a comisiei de jurisdicție a imputațiilor; raportul personal nr._ din 21.02.2013; raportul nr._ din 04.03.2013; răspunsul la raportul nr._ din 14.03.2013; raportul nr._ din 14.11.2011; răspunsul la raportul nr._ din 06.12.2011; raportul nr._ din 17.02.2014; răspunsul la raportul nr._ din 11.03.2014; extras din fișa matricolă; raportul nr._ din 10.12.2014; răspunsul la raportul nr._ din 29.12.2014 și adresa nr. 5079 din 12.06.2013 a Centrului Chinologic Sibiu.
Prin întâmpinarea formulată la data de 27.02.2015, pârâtul I. de J. Județean Gorj a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul B. A..
În motivare, pârâtul a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, care potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Astfel, legiuitorul a stabilit în sarcina persoanei care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ, obligația de a formula plângere prealabilă anterior învestirii instanței cu soluționarea cererii de anulare a actului contestat, îndeplinirea întocmai a acestei obligații fiind una dintre condițiile sine qua non ale admisibilității în principiu a acțiunii.
Prin decizia civilă a Î.C.C.J. nr. 231/18.01.2011 s-a prevăzut că „Din interpretarea acestor dispoziții legate, rezultă că sesizarea autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare este o etapă prealabilă obligatorie sesizării instanței de contencios, reprezentând o cerință pentru sesizarea instanței care se adaugă celorlalte condiții de exercitare a acțiunii, fiind o condiție specială care atunci când nu este îndeplinită în termenul legal, soluția care se impune este respingerea acțiunii cu inadmisibilă astfel cum s-a statuat atât de practica judiciară în materie, cât și de doctrină”.
Potrivit prevederilor imperative ale art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează obiceiul acțiunii judiciare în această materie, „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (l) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale”.
Pârâtul a precizat că persoana vătămată trebuia să formuleze plângerea prealabilă anterior învestirii instanței pentru a avea posibilitatea legală de a deduce judecății cererea vizând anularea unui act administrativ, concluzie desprinsă și din prevederile art. 11 alin. 1 lit. a), c) și d) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, care statuează că cererile prin care se solicită anularea unui administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, fie de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, fie de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, fie de la data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h) calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a plângerii prealabile, neexistând vreo altă prevedere derogatorie de la acest regim juridic, care să permită introducerea unei astfel de cereri de chemare în judecată anterior formulării plângerii prealabile.
În același sens dispun și prevederile art. 12, teza a II-a și a III-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care statuează obligația reclamantului de a anexa la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă, precum și „orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Pârâtul a mai invocat prin întâmpinarea formulată și excepția prescripției dreptului la acțiune, potrivit art. 2517 din Codul civil, respectiv dreptul material la acțiune cu privire l-a acordarea drepturilor bănești sau orice alte contribuții anterioare perioadei 28.01.2012 s-a prescris, termenul acesta fiind de 3 ani.
Cu privire la excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârât, conform prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 80 din 29.06.2013 privind taxele judiciare de timbru, acesta a solicitat instanței să-i pună în vedere reclamantului B. A. să timbreze acțiunea.
În consecință, pârâtul a solicitat instanței de judecată, în temeiul art. 245 - 248 C. pr. civ. admiterea excepțiilor, ca fiind absolute și imperative și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat cu privire la acțiunea formulată de reclamant că personalul militar cu atribuții în acest sens a respectat întregul temei de drept cu incidență în domeniu.
Din adresa compartimentului financiar nr._ din 20.02.2015 a reieșit că reclamantului i s-au decontat cheltuielile de transport de care putea să beneficieze legal, pe perioada cursului de perfecționare, dar reclamantul nefiind mulțumit a procedat în consecință, însă soluțiile adoptate de factori în drept au condus la un răspuns negativ, mai mult, chiar Ministerul Afacerilor Interne prin Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din Ministerul Afacerilor Interne a respins contestația ca nefondată, înscris care are suport juridic în preambulul său.
Cu privire la al II-lea capăt de cerere, pârâtul a precizat că acesta nu subzistă, întrucât este strâns legat de primul capăt de cerere, acesta neavând temei de drept, apreciind că nu poate fi primit și pe cale de consecință, este neîntemeiat.
Din adresa nr._ din 18.02.2015 a compartimentului P.N.L.P.M a rezultat că modalitatea de acordare a normelor de hrană s-a efectuat conform O.M.A.I. nr. 310/2009 privind hrănirea efectivelor M.A.I. în timp de pace, normă juridică de nivel superior unde se precizează următoarele: la secțiunea a 2-a (Reguli privind alocarea/scoaterea la/de la drepturi), art. 19, alin (1): „ alocarea /scoaterea la/de la drepturi de hrană a personalului MAI care beneficiază de norme de hrană se face la începutul fiecărui an calendaristic/ școlar și în cazul mișcărilor de efective nominal, prin OZU/dispoziție zilnică a șefului unității, de către structura responsabilă cu evidența efectivelor.”, iar la secțiunea a 2-a, art. 21, alin (1) și (2): „(1) Pe timpul participării la cursuri în cadrul instituțiilor de învățământ din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, funcționarii publici, polițiștii, cadrele militare în activitate, personalul contractual, soldații și gradații voluntari care primesc drepturi de hrană sub forma valorii financiare, achită instituțiilor de învățământ contravaloarea mesei servite.” și la alin. (2) „Polițiștii, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari aflați în situațiile prevăzute la aliniatul (1) primesc în continuare de la unitățile care le asigură solda/ salariul, drepturile de hrană sub forma valorii financiare neimpozabile a normei nr. 8.”
La anexa nr. 1, Norma nr. 6 s-a prevăzut că „Norma de hrană nr. 6 se acordă gratuit următoarelor categorii de efective: 1.1 Cadrele militare și polițiștilor în activitate, soldaților și gradaților voluntari și personalului cu funcții de conducere, cu excepția celor care beneficiază de normele de hrană nr. 2 - 5, 7 - 9 ....”. Reclamantul beneficiind de norma nr. 8 nu poate beneficia de norma nr. 6.; iar la anexa nr. 1, Norma nr. 8 aliniatul nr. 1: „Norma de hrană nr. 8 se acordă gratuit: ............ punctul d): „ cadrelor militare și polițiștilor care urmează diferite cursuri de carieră indiferent de durata lor dacă pe perioada respectivă nu li se acordă diurnă de delegare.”
Referitor la pct. 3 din cererea de chemare în judecată a învederat că afirmațiile precizate de reclamant au fost infirmate de compartimentul de profil, respectiv structura de resurse umane care prin adresa nr._ din 25.02.2015 a precizat că în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 3 din O.M.A.I. nr. 283/2002 privind încadrarea personalului M.A.I. în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții, această perioadă nu se ia în calcul la stabilirea timpului efectiv lucrat în condiții de muncă speciale, militari sunt plecați la cursuri, iar cu privire la ordinul de personal nr. S/38 din 21.02.2003 a precizat că acest document nu există în evidențele structurii de resurse umane.
Conform dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de H.G. nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și a activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare.
La punctul II din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1294/2001 menționată au fost stabilite locurile de muncă și activitățile cu condiții speciale, specifice pentru cadrele militare din Ministerul Afacerilor Interne după cum urmează: ... 10. Activitatea de organizare, coordonare, executare, conducere, îndrumare și control a activităților, măsurilor și acțiunilor în vederea îndeplinirii misiunilor specifice, reprezentarea și apărarea intereselor Ministerului Afacerilor Interne în fața autorităților publice, iar la pct. …11. Activitatea desfășurată în cadrul formațiunilor (compartimentelor) operații, pregătire de lupte, organizare mobilizare, resurse umane, armament, geniu-chimic, personal de serviciu pe unitate în ture, comunicații, prelucrarea automată a datelor și valorificarea informațiilor prin proceduri informatice, cifru și transmisiuni cifrate...
Subsecvent acestei Hotărâri de Guvern a fost emis Ordinul M.A.I. nr. 283/2002 privind încadrarea personalului M.A.I. în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții, ordin ce a fost emis în baza art. 7 din H.G. nr. 1294/2001, potrivit căruia Stabilirea criteriilor și a metodologiei de încadrare a personalului militar în condiții ... speciale..., specifice cadrelor militare în activitate, procedura de nominalizare a personalului care își desfășoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiții, denumirea locurilor de muncă, unităților, activităților și/sau a funcțiilor, … se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al ... ministrului Afacerilor Interne.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin (2) din ordin s-a prevăzut că beneficiază de încadrare în condiții … speciale ..., cadrele militare care desfășoară efectiv activități sau lucrează în locuri de muncă prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 1294/2011 care constituie atribuții cu caracter permanent, potrivit fișei postului, care vor fi stabilite de comandanții în a căror competență se află, prin ordin de personal, odată cu numirea acestora în funcții.
De asemenea, la alineatul 3 al aceluiași ordin, s-a stabilit că „în categoria persoanelor care desfășoară activități de reprezentare și apărare a intereselor Ministerului Afacerilor Interne în fața autorităților publice se include personalul care, conform dispozițiilor legale în vigoare și atribuțiilor din fișa postului, angajează și își asumă responsabilități în numele unității unde este încadrat (ordonatorii de credite, contabilii șefi sau conducătorii compartimentelor financiar - contabile, consilierii juridici etc.)”, iar la Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1294/2001 sunt prevăzute locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice cadrelor militare din M.A.I., unde legiuitorul a împărțit anexa în trei capitole, în funcție de factorii de risc generați de specificul activității militare.
Așadar, la cap. I au fost înscrise locurile de muncă stabilite pentru condiții deosebite, la cap. II cele pentru condiții speciale, iar la cap. III cele pentru alte condiții,
Pârâtul a mai precizat că la art. 2 alin. 2 din Ordinul M.A.I. nr. 283/2002 privind încadrarea personalului M.A.I. în condiții deosebite, speciale sau alte condiții, s-a prevăzut că: „beneficiază de încadrarea în condiții deosebite, speciale sau alte condiții, cadrele militare care desfășoară efectiv activități sau lucrează în locuri de muncă prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 1294/2001 care constituie atribuții cu caracter permanent potrivit fișei postului.
Referitor la punctele 4 și 5 din cererea de chemare în judecată, pârâtul a precizat că solicită respingerea acestora ca nefondate.
Întrucât reclamantul nu a putut argumenta temeiul legal al solicitării cu privire la acordarea drepturilor, precum și la încadrarea în condiții speciale de muncă pentru perioadele precizate în acțiune, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca netemeinică.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și următoarele C. pr. civ., C. civ., Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare actualizată.
În probațiune, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte probe admise de lege și a anexat adresa nr._ din 18.02.2015 a Compartimentului P.N.L.P.M; adresa nr._ din 20.02.2015 a Compartimentului Financiar și adresa nr._ din 25.02.2015 a Biroului Resurse Umane, iar în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 2 C. pr. civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 09.03.2015, prin serviciul registratură, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de către pârât.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat a învederat cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile că a îndeplinit-o și că au fost îndeplinite prevederile art. 2 alin. 1 lit. j, art. 7 alin. 4, art. 8 din Legea nr. 554/2004 și prevederile art. 193 C. pr. civ., art. 253 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 53/2003.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la acordarea drepturilor bănești a precizat că au fost puse în discuție pentru anul 2013, motiv pentru care apreciază că nu s-a împlinit termenul de prescripție, termen prevăzut de art. 67 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea personalului bugetar din fonduri publice, art. 2517 din Codul civil și art. 705 C. pr. civ.
În ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii invocată prin întâmpinare, reclamantul a precizat că potrivit dispozițiilor art. 270 din Legea nr. 53/2003, cauzele care au ca obiect un conflict de muncă sunt scutite de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, scutiri ce sunt prevăzute și de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 la art. 29 lit. l și în dispozițiile Legii nr. 571/2003 la art. 55 pct. 4 lit. a, b, h și g.
În concluzie, a apreciat că Legea nr. 53/2003 este o lege specială și totodată, superioară O.U.G. nr. 80/2013 și a solicitat respingerea excepțiilor invocate, ca neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 272 din Legea nr. 53/2003, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Cu privire la susținerile pe fondul cauzei invocate prin întâmpinare, reclamantul a precizat că pârâtul nu a răspuns la toate capetele de cerere din acțiunea principală și a învederat că în drept, răspunsul la întâmpinare a fost întemeiat pe dispozițiile art. 201 pct. 2 C. pr. civ.
La data de 09.03.2015, reclamantul a depus în fotocopie următoarele înscrisuri: H.G. nr. 1294/20.12.2001 și anexa nr. 2 la hotărâre cap. I și II, din care rezultă condițiile de muncă pentru cadrele militare în activitate; Norme metodologice la ordinul nr. 107/2001, modificat și completat de O.M.A.I. nr. 1332/2006, care stipulează drepturile de transport pentru cadrele militare din M.A.I.; proces - verbal de cercetare administrativă care a stat la baza emiterii Deciziei de imputare nr._ din 05.05.2014, care nu demonstrează faptul că decontarea transportului s-a făcut ilegal; adeverințele nr. 4148/25.04.2013, nr. 4829/03.06.2013 și nr. 5028/14.06.2013 eliberate de Centrul Chinologic Sibiu prin care s-au arătat că drepturile de care beneficiază personalul centrului și faptul că nu s-a asigurat hrănire pe timpul cursului, certificatul de absolvire . nr. 0288/13.06.2013 și foaia matricolă prin care s-a făcut dovada sa de participare la cursurile de pregătire și perfecționare, ordinul de serviciu . nr._ și biletele aferente acestuia, vizat corespunzător, ordinul de serviciu . nr._ din 22.02.2013 și biletele aferente, ordinul de serviciu . nr._/23.05.2013 și biletele aferente și graficul privind deplasarea pe timpul cursului la domiciliu cu transportul în comun.
După fixarea primului termen de judecată, la data de 17.03.2015, reclamantul B. A. a depus la dosarul cauzei o cerere adițională la acțiunea principală prin care a adus detalii și completări la acțiunea principală, respectiv cu privire la punctul 1 din acțiunea principală a precizat că prin decizia de imputare nr._ din 05.05.2014 i s-a reținut suma de 350, 10 lei reprezentând decontarea cheltuielilor de transport pentru perioada 16.04._13 pentru transportul în comun, o perioadă de 2 luni de zile, decizie pe care a apreciat-o ca nefiind legală și temeinică, întrucât legislația în vigoare a reglementat situația salariaților pe timpul participării la cursurile sau stagiile de formare profesională, menționând ca fiind relevante în cauză dispozițiile art. 194 alin. 2 din Legea nr. 53/2003; art. 13 și următoarele din Anexa nr. III din H.G. nr. 1860 din 21 decembrie 2006; art. 26 alin. 5 din Legea nr. 284 din 28.12.2010 anexa VII privind salarizarea personalului bugetar din fonduri publice; H.G. nr. 372/1990; O.M.A.I. nr. 107/2001 modificat și completat cu O.M.A.I. nr. 1332/2006.
În concluzie, acesta a considerat că decizia este lovită de nulitate și decontarea s-a făcut în mod corect și a solicitat restituirea banilor reținuți, respectiv suma de 305, 10 lei.
Cu privire la cele solicitate la punctul 2 din acțiunea principală a menționat că durata totală a cursului a fost de 16 săptămâni și s-a desfășurat în perioada 24.02._13 în 2 etape, respectiv perioada - 25.02._13 - curs modular pregătirea făcând-o la unitatea de bază unde este încadrat U.M. 0658 Tg - J. (I.J.J. Gorj) și perioada - 16.04._13 - cursul având loc la Centrul Chinologic Sibiu.
Pentru această perioadă a specificat că i s-au reținut în mod greșit câte 6 lei/zi pentru un număr de 111 zile echivalent a 666 lei după cum urmează: februarie 2013 = 5 zile x 6 lei = 30 lei (24 - 28), martie 2013 = 31 zile x 6 lei = 186 lei (01 -31), aprilie 2013 = 30 zile x 6 lei = 180 lei (01 - 30), mai 2013 = 31 zile x 6 lei = 186 lei (01 -31), iunie 2013 = 14 zile x 6 lei = 84 lei (01 - 14), cumulând un total de 666 lei.
Aceste drepturi bănești reprezintă diferența de la norma nr. 8 la norma nr. 6 de hrană, respectiv norma nr. 8 reprezintă 18 lei/zi echivalentul a 4.315 calorii/zi, iar norma nr. 6 reprezintă 24 lei/zi echivalentul a 5.010 calorii/zi.
Această normă de hrană nr. 6 se acordă cadrelor militare în activitate și este prevăzută de O.G. nr. 26/1994, modificată prin Legea nr. 135/1997; H.G. 1848/2004, Legea 143/1994; H.G. nr. S/501/1994; O.G. 30/2007, O.M.A.I. 310/2009 completat și modificat cu O.M.A.I. 158/12.07.2010.
Referitor la punctul 3 din acțiunea principală privind poziția sa pe timpul cursului a arătat faptul că s-a aflat în poziția de „Detașat - Delegat”, aspect care nu a fost recunoscut de către pârâtă, datorită faptului că ordinul de personal nr. 38 din 21.02.2013 prin care s-a dispus trimiterea sa la curs a fost superficial, fără să se consemneze poziția sa de detașat și drepturile legale ce i se cuvin, solicitând ca pârâta să facă revenire (completare) la ordin și să se consemneze poziția „Detașat – Delegat”, conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare; H.G. nr. 1860 din 21 decembrie 2006; Anexa VII art. 26 pct. 5 din Legea nr. 284 din 28.12.2010; art. 39 alin. 1 din O.M.A.I. nr. 107/2001 completat și modificat cu O.M.A.I. nr. 1332/2006.
Conform art. 43 din Legea nr. 53/2003 – „Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorii lui de către salariat a unor sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă.”, iar conform art. 45 din Legea nr. 53/2003 – „Detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.”
Deoarece pe timpul efectuării cursului Centrul de pregătire Sibiu nu a putut și nu li s-a asigurat masa, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata diurnei de detașare - (delegare) pentru perioada 16.04._13 un număr de 60 de zile a câte 13 lei/zi cu o valoare de 780 lei și pentru zilele de 24.02.2013 și 18.03.2013 două zile astfel: februarie 2013 = 1 zi x 13 lei = 13 lei (24.02 -25.02.2013)), martie 2013 = 1 zi x 13 lei = 13 lei (18.03 -19.03.2013), aprilie 2013 = 15 zile x 13 lei = 195 lei (16.03 -30.03.2013), mai 2013 = 31 zile x 13 lei = 403 lei (01.05 -31.05.2013), iunie 2013 = 14 zile x 13 lei = 182 lei (01.06 -14.06.2013), cumulând un total de 62 zile x 13 lei = 806 lei.
Acesta a mai precizat faptul că în perioada solicitată în conformitate cu dispozițiile art. 9 cap. II din Anexa nr. 1 din H.G. nr. 1860/2006, indemnizația zilnică de delegare sau de detașare era de 13 lei/zi, indiferent de funcția pe care o îndeplinește salariatul și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea, iar cu privire la condițiile de muncă speciale (grupa I - a) de muncă a arătat în acțiunea principală că legislația reglementează această situație.
S-a menționat faptul că în conformitate cu art. 1 lit. a, b, c din H.G. 1294 din 20 decembrie 2001 pentru cadrele militare în activitate nu există condiții de muncă normale, condiții care în mod eronat i-au fost acordate.
Cu privire la drepturile bănești reținute în mod greșit de către pârâtă, respectiv decontarea cheltuielilor de transport, diferența la norma de hrană și diurna (misia) de delegare - detașare a precizat că a beneficiat de cheltuieli de transport în sumă de 305, 10 lei, diferența de normă de hrană în sumă de 666 lei și diurna (misia) de delegare - detașare în cuantum de 806 lei, prejudiciul total fiind de 1.777, 10 lei.
Referitor la punctul 4 și 3 din acțiunea principală privind condițiile de muncă a solicitat să i se elibereze o adeverință din care să rezulte cele solicitate, iar cu privire la punctul 5 din acțiunea principală a învederat că este obligatorie plata contribuției la Casa de pensii a M.A.I., întrucât calcularea pensiei și a punctajului se face în funcție de contribuția fiecărei persoane și verificării statelor de plată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30, art. 123 și art. 204 C. pr. civ.
La data de 15.04.2015, pârâtul I. de J. Județean Gorj a formulat întâmpinare la cererea adițională formulată de reclamantul B. A. prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii prealabile, având în vedere faptul că reclamantul a luat la cunoștință de adresele nr._/06.12.2011,_/14.03.2013 și nr._/11.03.2014, prin care i s-a răspuns cu privire la condițiile de muncă și vechimea în muncă, participarea la cursuri de perfecționare, iar reclamantul nu a formulat plângere, ci a înaintat un raport către conducătorul unității la data de 10.12.2014.
De asemenea, acesta a mai invocat excepția necompetenței judecății cauzei raportat la cererea adițională formulată de reclamant, învederând că potrivit dispozițiilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a avut și are calitatea de militar, relațiile contractuale dintre pârât și reclamant au fost relații de serviciu și nu relații de muncă.
Invocând excepția inadmisibilității, pârâtul a solicitat admiterea acesteia ca fiind absolută și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, conform prevederilor art. 245 – 248 C. pr. civ.
Pe fondul cauzei, pârâtul a considerat că reclamantul nu a fost afectat de plata contribuției, întrucât aceasta a fost și este aceeași pentru toate condițiile de muncă (normale, deosebite și speciale), sens în care subzistă pct. 5 al cererii adiționale.
De asemenea, s-a arătat că răspunsul la întâmpinare comunicat reprezentantului pârâtului la data de 03.04.2015 nu a putut fi acceptat, deoarece opinia pârâtului a fost că reclamantul trebuia să timbreze acțiunea, astfel Legea nr. 53/2003 R privind Codul muncii actualizată în situația dată nu i-a fost opozabilă reclamantului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și următoarele C. pr. civ., C. civ., Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare actualizată.
În probațiune, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte probe admise de lege și a anexat adresa nr._/10.04.2015 a Biroului Resurse Umane și adresa nr._/14.04.2015 a Compartimentului Financiar, iar în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 2 C. pr. civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea ce formează obiectul dosarului de față, reclamantul a solicitat anularea deciziei de imputare nr._/05.05.2014, precum și acordarea unor drepturi bănești, reprezentând diferențe de normă de hrană, obligarea pârâtului să-i acorde condiții de muncă speciale, cu efectuarea mențiunilor aferente în ordinul de personal și fișa matricolă, reținându-se că reclamantul are calitatea de funcționar public, conform susținerilor părților, calitate pe care a avut-o și în perioadele menționate în acțiune.
Prin decizia de imputare nr._/05.05.2014 s-a decis în temeiul O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor imputarea sumei de 350, 10 lei în sarcina d-lui B. A., reprezentând cheltuieli de transport.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamantul, contestația fiind respinsă prin hotărârea nr._/27.06.2014.
De asemenea, împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat plângere care a fost soluționată prin hotărârea nr. 125/15.09.2014 în sensul respingerii acesteia.
Instanța constată astfel că reclamantul a formulat plângerea prealabilă în termen legal raportat la înscrisurile atașate la dosar și la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, reținându-se că decizia de imputare a fost înregistrată în evidența contabilă la data de 30.04.2014, iar contestația reclamantului la data de 28.05.2014.
În ceea ce privește celelalte capete din cerere se constată că acestea au ca obiect acordare drepturi și completare acte, nu anulare acte pentru a fi incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, motiv pentru care se va respinge excepția inadmisibilității și tardivității formulării plângerii prealabile cu privire la acest capăt de cerere.
Instanța va dispune și respingerea excepției netimbrării, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și art. 2517 din Noul Cod Civil, aplicabil prescripțiilor începute după . la data de 1 octombrie 2011, se va dispune admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioadele 25.09.2011 – 07.10.2011, 15.02.2003 – 20.06.2003 și 01.07.2003 – 01.05.2005 și respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 24.02.2013 – 14.06.2013, constatându-se că doar pentru această perioadă nu s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani.
Prin urmare, instanța va respinge capetele din cerere privind condițiile de muncă și detașarea pentru perioada 25.09.2011 – 07.10.2011, respectiv privind condițiile de muncă pentru perioadele 15.02.2003 – 20.06.2003 și 01.07.2003 – 01.05.2005, ca fiind prescrise.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază că primele două capete de cerere având ca obiect anularea deciziei de imputare nr._/05.05.2014 și restituirea sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de transport pentru perioada 25.02.2013 – 14.06.2013 și respectiv, acordarea de câte 6 lei pe zi pentru perioada 24.02.2013 – 14.06.2013 (16 săptămâni) și perioada 25.09.2011 – 07.10.2011 (15 zile), drepturi bănești ce reprezintă diferența de la norma nr. 8 de hrană la norma nr. 6 de hrană, prevăzute de O.M.A.I. nr. 310/2009, sunt neîntemeiate, întrucât potrivit extrasului din Ordinul emis de șeful Inspectoratului de J. Județean Gorj, plutonierul adjutant B. I. A. din cadrul Detașamentului 1 J. Mobil, grupa a 7-a jandarmi conductori câini serviciu, poziția nr. 173 din statul de organizare, curs de specializare conductori și dresaj câini serviciu patrulare și intervenții, intervenție, organizat la Centrul Chinologic Sibiu beneficiază de soldă lunară avută la data începerii cursului și de celelalte drepturi salariale avute, în condițiile prevăzute prin ordin al ordonatorului principal de credite, conform prevederilor art. 62 din Anexa VII a Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În același ordin se mai precizează că pe perioada cursului, subofițerii se încadrează în condiții de muncă normale.
De asemenea, prin adresa nr._/29.12.2014, reclamantului i s-a adus la cunoștință că în conformitate cu secțiunea a 2-a, art. 21 alin. 1 și 2 din O.M.A.I. nr. 310/2009 privind hrănirea efectivelor M.A.I. în timp de pace, pe timpul participării la cursuri, cadrele militare se scot de la norma de hrană nr. 8 prin O.Z.U.-ul.
În același sens, s-a reținut că prin adresa nr. 5079/12.06.2013 (fila 33) i s-a comunicat petentului faptul că în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 3 din O.M.A.I. nr. 283/01.07.2002 privind încadrarea personalului Ministerului de Interne în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții, perioada de timp cât acesta a urmat cursuri de pregătire sau perfecționare (așa cum este și cazul acestuia, care în perioada 17.04.2013 – 14.06.2013 a participat la cursul de specializare conductor și dresaj câini de serviciu, patrulare intervenție) nu se i-a în calcul la stabilirea timpului de muncă efectiv lucrat în condiții de muncă speciale ca în situația personalului Centrului Chinologic Sibiu. Pentru aceste motive, Centrul Chinologic Sibiu nu a putut elibera o adeverință privind încadrarea reclamantului în condiții de muncă pe perioada participării la cursul de specializate conductor și dresaj câini de serviciu, în vederea actualizării condițiilor de muncă, deoarece nu există o modificare a raporturilor de muncă prin transfer, respectiv detașare.
Potrivit art. 77 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 „Cadrele militare în activitate pot fi detașate la alte unități pentru îndeplinirea unor misiuni sau pentru a urma o formă de perfecționare a pregătirii pe o perioadă de cel mult un an, durată care poate fi prelungită, cu aprobarea ministrului apărării naționale, până la cel mult 2 ani. Pe timpul detașării, cadrele militare rămân încadrate în funcțiile și unitățile militare din care au fost detașate și beneficiază de toate drepturile legale.”
Având în vedere considerentele de mai-sus, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată numai pentru capătul din cerere privind obligarea pârâtului să facă mențiunea în fișa matricolă și în ordinul de personal că în perioada 24.02.2013 – 14.06.2013 reclamantul s-a aflat pe poziția de detașat.
Astfel, în temeiul art. 89 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, pe perioada detașării funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul, iar art. 7 din H.G. nr. 1294/2001 prevede că stabilirea criteriilor și a metodologiei de încadrare a personalului militar în condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice cadrelor militare în activitate, procedura de nominalizare a personalului care își desfășoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiții, denumirea locurilor de muncă, unităților, activităților și/sau a funcțiilor, precum și evidența perioadelor de activitate în aceste condiții se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al conducătorului fiecărei instituții publice prevăzute la art. 1.
Instanța reține, așa cum i s-a comunicat și reclamantului prin adresă, că în lipsa unui ordin prin care activitatea permanentă a reclamantului să fie încadrată în condiții speciale, acesta nu poate beneficia pe timpul detașării în vederea urmării unor cursuri decât de condițiile normale de muncă, motiv pentru care nu poate fi titularul unor alte drepturi suplimentare.
De asemenea, având în vedere că situația cadrelor militare este reglementată prin acte normative speciale, nu se impune completarea cu prevederile legislației muncii, decât în situația în care legea ar fi lacunară, aspect ce nu este incident în speța de față.
Prin urmare, pentru considerentul că reclamantul nu beneficiază potrivit legii de drepturile solicitate, nu i se poate elibera acestuia nici o adeverință în acest sens.
Așadar, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite în parte acțiunea ulterior precizată, va obliga pârâtul să facă mențiunea în fișa matricolă și în ordinul de personal că în perioada 24.02.2013 – 14.06.2013 reclamantul s-a aflat pe poziția de detașat și va respinge celelalte capete din cerere care nu se vor respinge ca prescrise, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii, tardivității formulării plângerii prealabile, netimbrării acțiunii și prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 24.02.2013 – 14.06.2013.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioadele 25.09.2011 – 07.10.2011, 15.02.2003 – 20.06.2003 și 01.07.2003 – 01.05.2005.
Admite în parte acțiunea ulterior precizată formulată de reclamantul B. A. cu domiciliul în mun. Târgu - J., ., ., ., având CNP_, în contradictoriu cu I.J.J. „T. V.” Gorj cu sediul în mun. Târgu - J., .. 9H, județul Gorj.
Obligă pârâtul să facă mențiunea în fișa matricolă și în ordinul de personal că în perioada 24.02.2013 – 14.06.2013 reclamantul s-a aflat pe poziția de detașat.
Respinge capetele din cerere privind condițiile de muncă și detașarea pentru perioada 25.09.2011 – 07.10.2011, respectiv privind condițiile de muncă pentru perioadele 15.02.2003 – 20.06.2003 și 01.07.2003 – 01.05.2005, ca fiind prescrise.
Respinge celelalte capete din acțiunea ulterior precizată, ca neîntemeiate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj – secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.05.2015.
Președinte, A. M. N. | ||
Grefier, E. S. |
Red. A.M.N./ Tehn. E.S.
4 ex. /20 mai 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1554/2015.... | Alte cereri. Sentința nr. 462/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
