Anulare act administrativ. Sentința nr. 739/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 739/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 1710/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 739/2015
Ședința publică din 15 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul V. Nicușor în contradictoriu cu pârâții P. comunei Godinești și C. L. Godinești, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile, reclamantul fiind reprezentat de avocat P. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură pârâta Primăria C. Godinești a răspuns solicitărilor instanței, respectiv a depus actele care au stat la baza emiterii Dispoziției primarului nr. 3/09.01.2015, după care,
În condițiile art.131 alin.2 C. instanța, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, conform dispozițiilor art.95 pct.1 C..
Tribunalul constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat a constatat terminată cercetarea procesului și a reținut cauza spre soluționare, acordând cuvântul pe fond.
Avocat P. D. pentru reclamant depune la dosarul cauzei concluzii scrise și în copii xerox Dispoziția nr. 56 din 15 iulie 2003, Dispoziția nr. 735 din 31.10.2008, Dispoziția nr. 20 din 29.01.2009, sentința nr. 1204 din 07.04.2009 a Secției C. din cadrul Tribunalului Gorj pronunțată în dosarul nr._, sentința nr. 2071 din 28.05.2007 a Secției C. din cadrul Tribunalului Gorj pronunțată în dosarul nr._ .
Solicită admiterea acțiunii conform concluziilor scrise, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, la data de 19.03.2015, sub nr._, reclamantul V. Nicușor a chemat în judecată pârâții P. C. Godinești și C. L. Godinești, solicitând anularea Dispoziției nr. 3 din 09.01.2015 emisă de P. C. Godinești prin care s-a dispus recuperarea unor sume de bani încasate cu titlu necuvenit de salariații Primăriei Godinești, în perioada 2011 - 2014, cu titlu de indemnizații de dispozitiv și sporul de confidențialitate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Godinești, ocupând funcția publică de șef birou contabilitate buget finanțe.
În urma controlului Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, finalizat prin Decizia nr. 2544/25.11.2014, P. C. Godinești a emis dispoziția nr. 3 din 09. 01.2015, privind recuperarea unor sume de bani încasate de salariații Primăriei C. Godinești, în perioada 2011 - 2014, considerând că ar fi încasat necuvenit aceste drepturi bănești.
Astfel, cu ocazia aceluiași control au fost emise și procesul verbal de constatare nr.3793/31.10.2014 și raportul de audit financiar nr. 2368/21.10.2014.
Prin Decizia nr. 3/09.01.2015 P. C. Godinești a fost obligat să ia o . măsuri pentru . a exista o justificare pentru acestea.
Deci, la baza emiterii Dispoziției nr. 3/09.01.2015 emisă de P. C. Godinești a stat decizia nr.2544/2014 a Camerei de Conturi Gorj.
Astfel, cu ocazia controlului efectuat de Camera de Conturi Gorj, s-a constatat că a fost acordat fără temei legal sporul de confidențialitate de 10%, pentru anii 2011 - 2014, funcționarilor publici ai primăriei, și, pe cale de consecință, s-a dispus recuperarea sumelor plătite cu acest titlu, apreciindu-se ca fiind încălcate dispozițiile legale.
Prin Deciziile emise de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, și de către P. comunei Godinești, aceste instituții nu au ținut cont de starea de fapt și de drept în baza căreia a fost acordat sporul de confidențialitate.
Acest spor de dispozitiv a fost obținut de reclamant prin hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, pronunțate de instanța de contencios administrativ, în aplicarea legii. La baza pronunțării acestor hotărâri judecătorești s-a avut în vedere faptul că acest spor este un drept cuvenit și acordat legal, nefiind contrar funcționarului public, însă determinant este că dreptul respectiv care se constitui în spor, adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate juridic.
Sporul de dispozitiv obținut nu poate înceta întrucât actele normative care au stat la baza acestora nu au fost abrogate și în consecință aceste hotărâri judecătorești au putere legală.
Nu s-a ținut cont de faptul că sporul de dispozitiv a fost câștigat de reclamant în instanță, iar prin dispozitivul sentinței s-a dispus acordarea acestui spor și pentru viitor, astfel că există autoritate de lucru judecat cu privire la legalitatea acordării acestui spor de dispozitiv care a fost acordat în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Deci, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, și P. comunei Godinești, nu poate dispune imputarea unor drepturi salariale reprezentând sporul de dispozitiv, în condițiile în care acordarea acestui spor a fost câștigat în instanță.
Față de acest aspect, a apreciat că nu este nelegală dispoziția 3 din 09.01.2015, care a avut la bază decizia Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, prin care s-a dispus recuperarea unor sume de bani încasate de salariații Primăriei C. Godinești, în perioada 2011 - 2014, considerând că ar fi încasat necuvenit aceste drepturi bănești, în condițiile în care aceste sporuri au fost câștigate în instanță, și este stabilit cu autoritate de lucru judecat legalitatea acordării acestui spor.
Reclamantul a precizat că după . Legii nr. 330/2009, sporul de dispozitiv s-a acordat și cu respectarea dispozițiilor acestei legi privitoare și la sporuri, respectiv art. 3 lit. c, art. 30 al.5, anexa III, cât și a art. 16 alin. l din Constituția României, a dispozițiilor Legii nr. 188/1999, art. 6 din OUG nr. 1/2010. Prin . Legii nr. 330/2009, nu a fost abrogat expres acordarea sporului de confidențialitate și obligația pârâților de a plăti acest spor care este un spor prevăzut de lege subzistă după . Legii nr. 330/2009. Dispozițiile art. 50 din Legea nr. 330/2009, nu prevăd în mod expres încetarea acordării acestui spor de confidențialitate. Deci, reclamantul este îndreptățit conform legii și CEDO la acordarea sporului de confidențialitate.
Față de cele menționate, a arătat că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în nici o lege că acest spor de confidențialitate să nu fie acordat și funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală. De asemenea, legiuitorul nu a prevăzut nici o abrogare în mod expres în nici o lege, de neacordare a acestui spor de confidențialitate.
Deci, sporul de dispozitiv nu se regăsește printre drepturile excluse, expres, de la acordare prin Legea nr. 330/2009, sporul de confidențialitate nefiind acordat cu încălcarea unor dispoziții legale imperative.
Astfel, decizia ICCJ neavând aplicabilitate în speță și obiectul cauzei vizând drepturi pretinse pe o perioadă ulterioară pronunțării deciziei ICCJ, în mod eronat s-a dispus recuperarea unor sume de bani încasate de salariații Primăriei C. Godinești, în perioada 2011 - 2014, considerând că ar fi încasat necuvenit aceste drepturi bănești, spor de confidențialitate, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.3 lit. c), art. 7 alin. (2) și art. 22 din Legea nr. 330/2009 care prevăd menținerea sporurilor avute înainte de apariția Legii nr. 330/2009, întrucât, drepturile au fost acordate în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pronunțate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data acordării lor.
Potrivit dispozițiile art. 1 din primul Protocol Adițional la CEDO și jurisprudența CEDO, salariul este considerat „bun”. Dispozițiile art. 1 din primul Protocol Adițional la CEDO, prevede că: „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor”.
În baza dispozițiilor art. 41 din Convenție, reclamantul a apreciat că este îndreptățit să i se respecte salariul încasat ca rest de plată pentru anii 2011 - 2014 având în vedere și faptul că pentru cele aferente salariului reclamantului (impozit, CAS, CASS, etc.), creanțele financiar bugetare au fost plătite în anii bugetari 2011 - 2014, dovedindu-se cu privire la partea din salariul primit de reclamant, ca rest de plată că este un bun în sensul CEDO.
Pentru a nu fi încălcate dispozițiile art.1 din Protocolul nr. 1 al CEDO,autoritatea administrativă reprezentată de instituția Primarului C. Godinești, Jud. Gorj, când s-a pus în discuție salariul pentru munca efectuată de reclamant în realizarea funcției publice în anii 2011 - 2014, nu putea dispune cu privire la o componentă a salariului încasat de acesta în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile la data efectuării muncii prestate de reclamant în realizarea funcției publice, având în vedere că marja de apreciere a organului administrativ este zero, când măsura administrativă vizează un drept fundamental al reclamantului prevăzut de CEDO.
Salariul reclamantului considerat ca fiind necuvenit de constatările activității de audit financiar, la data plății către acesta a respectat prevederile legale în baza cărora a fost stabilit și impozitat și s-au plătit CAS, CASS etc., ( aferente salariului ), astfel că s-au plătit creanțele financiar bugetare aferente fiecărui leu din restul de plată încasat de reclamant, dovedindu-se astfel că restul de plată din salariul acestuia a reprezentat un bun la data încasării lui, așa cum cele aferente salariului reclamantului ( impozit, CAS, CASS etc., ) au reprezentat creanțe financiar bugetare legal calculate la salariul acestuia și plătite bugetelor respective.
În acest sens, bunul - restul de plată din salariul pentru munca efectuată de reclamant, în realizarea funcției publice a autorității publice pentru anii financiar 201 1 - 2014 auditați financiar, a reprezentat o cheltuială bugetară din categoria cheltuielilor de personal, e lângă cele aferente salariului (impozit, CAS, CASS, etc.,).
Salariul reclamantului a fost plătit de autoritate la nivelul restului de plată respectându-se execuția bugetară pentru anii bugetari 2011 - 2014 auditați respectându-se astfel dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO cu privire la un bun, salariul reclamantului la nivelul restului de plată, fiind considerat un bun de P. Corn. Godinești, Jud. Gorj, ca ordonator de credite, la data plății.
Potrivit dispozițiilor art. l din protocolul nr. 1 al CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Astfel, prin constatările auditului financiar cu privire la salariul reclamantului nu s-au mai respectai dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al plată se cuvine de drept, acesta fiindu-i necesar atât pentru recuperarea forței de muncă și pentru familia sa, acesta cheltuindu-1 ca un bun al său în acest sens, prin constatare a Camerei de Conturi Gorj, salariul primit în anii 201 1 - 2014 de reclamant nu ar mai fi un bun, ci un prejudiciu, cu privire la restul de plată din salariu reclamantului, și cu privire la cele aferente restului de plată din salariu ( impozit CAS, CASS, etc, ).
Salariul reclamantului reprezintă un bun în sensul art. 1 al. 1 reprezintă un „bun" în sensul art.l alin. l Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. în acest sens se are în vedere jurisprudența Curții, care s-a pronunțat în nenumărate rânduri, chiar și împotriva României, în sensul că dreptul de creanță reprezintă un „bun" în sensul art.l din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o ,«speranță legitimă " de a îl vedea concretizat.
Munca prestată de reclamant pentru realizarea funcției publice a autorității auditate în cauza de față a dat naștere la o creanță a reclamantului în sarcina autorității, creanță încasată de reclamant și care a luat naștere pentru fiecare minut muncit de reclamant pentru autoritatea pârâtă în realizarea funcției publice pentru anii 201 1 - 2014 auditați financiar.
Prin hotărârea din 15 iunie 2010, în cauza M. împotriva României (cererea nr._/05), CEDO s-a pronunțat în mod expres în sensul că salariul reprezintă un „bun" în sensul art.l alin.l din Primul protocol.
Consideră că a existat o ingerință în exercitarea dreptului reclamantului la respectarea bunului, constând în imputarea salariului și lipsirea acestuia de dreptul salariul la nivelul restului de plată încasat ca fiind un bun al fiecăruia ce s-a cuvenit: ca urmare a muncii prestate pentru realizarea funcției publice a autorității auditate .
Bunul salarial încasat de reclamant are o destinație prin natura sa, ce vizează în principal familia reclamantului, astfel că măsura imputării salariului încasat reprezintă o sarcină disproporționată asupra veniturile salariale viitoare ale fiecărui reclamant.
Procedându-se în acest fel, s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al reclamantului, atingere care, în concepția instanței europene, este incompatibilă cu dispozițiile art.l din Protocolul nr. l la Convenție.
Apreciază că, prin imputarea salariului reclamantului, au fost încălcate dispozițiile art.l din Protocolul nr. l având în vedere și faptul că sursa de proveniență a salariului reclamantului este munca prestată pentru realizarea atribuțiunilor funcției publice pentru care a fost încadrat de către autoritatea pârâtă, sursă de proveniență ( reprezentată de munca reclamantului ) ce se regăsește în costul serviciului public prestat de autoritatea administrativă pârâtă prin intermediul reclamantului la un nivel al salariului ( ca element al costului serviciului public printre alte elemente de costuri materiale și umane) mult mai mic decât ar trebui în mod normai să fie.
Salariu] imputat reclamantului pentru realizarea acelorași atribuțiuni de serviciu ale funcției publice, atribuțiuni ce au fost efectuate de reclamant ca urmare a muncii prestate pentru realizarea funcției publice a autorității auditate, determină reducerea costului serviciului public prestat de autoritatea administrativa pârâtă, dar nu și efortul aceleiași munci prestate de reclamant ce este considerat că nu-i plătit corespunzător ca urmare a suinelor de natură salarială imputate.
Efortul depus de reclamant pentru munca prestată, așa cum este dovedită starea de fapt în cauza de față, nu poate fi justificat că ar fi fost mai mic decât activitatea de audit financiar, cu referire la formarea surselor de finanțare ale bugetului de stat, aceasta pentru că generează un context excepțional pentru reclamant și familia acestuia, reclamantul fiind pus în situația de a nu-și mai putea recupera efortul depus pentru munca deja prestată ce este singura sursă financiară pentru ci și familiile lor .
Obligația respectării bunului reclamantului reprezentat de salariu, a fost găsită de Curte în dispozițiile art. l din Protocolul nr. I, dar explicația financiară a acestei obligații se poate găsi tot în noțiunea de bun, bun ce aparține unei persoane sau reprezintă o speranță legitimă a persoanei respective pentru activul patrimonial al persoanei (al reclamantului ).
Sursele financiare de finanțare în general, și cele bugetare în special, nu-s caracterizate ca fiind reprezentate numai de surse financiare de finanțare proprii, acestea putând fi completate temporar: de sursele financiare de finanțare atrase ; de sursele financiare de finanțare împrumutate; etc., dar pentru toate sursele financiare de finanțare, în afară de cele proprii, se plătește (se despăgubește) de către cel care apelează la ele, având în vedere că orice dinamici ce are loc în domeniul economic, din punct de vedere patrimonial, trebuie să respecte justul echilibru (egalitatea patrimonială A (activ) - P (pasiv) economică și financiară ).
Prin faptul că reclamantului nu i se respectă bunul, salariul cuvenit pentru anii 2011 - 2014, pentru care s-au calculat și plătit cele aferente salariului (impozit, CAS. CASS, etc.) pentru munca prestată în vederea realizării funcției publice de către autoritatea pârâtă, justul echilibru (egalitatea patrimonială A (activ) = P (pasiv) economică și financiară) devine în patrimoniul reclamantului în ecuația A (activ) P (pasiv), ce reprezintă un dezechilibru patrimonial de neacceptat.
În baza dispozițiilor art. 41 din Convenție, apreciază că reclamantul este îndreptățit să i se respecte salariul încasat ca rest de plată pentru anii 201 1 -2014 având în vedere și faptul că pentru cele aferente salariului reclamantului ( impozit, CAS, CASS, etc), creanțele financiar bugetare au fost plătite în anii bugetari 201 1 - 2014, dovedindu-se cu privire la partea din salariul primit de reclamant, ca rest de plată că este un bun în sensul CEDO.
Pârâtele din prezenta cauză nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține ca stare de fapt, că în urma controlului efectuat de Camera de Conturi Gorj la Primăria C. Godinești, s-a constatat că a fost acordat fără temei legal sporul de dispozitiv pentru anii 2011-2014 funcționarilor publici ai primăriei și pe cale de consecință s-a dispus recuperarea sumelor plătite cu acest titlu, apreciindu-se că au fost încălcate dispozițiile legale.
Astfel, prin Decizia nr. 2544/2014 emisă de Camera de Conturi Gorj s-au stabilit în sarcina Primăriei Godinești anumite măsuri printre care stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor dispuse de lege pentru recuperarea plăților nelegale efectuate în perioada ianuarie 2011- septembrie 2014 inclusiv a foloaselor nerealizate reprezentând indemnizații de dispozitiv și spor de confidențialitate acordate salariaților și funcționarilor publici precum și luarea măsurilor pentru regularizarea cu bugetele fondurilor speciale a contribuțiilor datorate de salariați și angajator.
În acest context, P. C. Godinești a emis Dispoziția nr. 3/09.01.2015 prin care a dispus recuperarea unor sume de bani încasate cu titlu necuvenit de salariații primăriei Godinești în perioada 2011-2014 cu titlu de indemnizații de dispozitiv și spor de confidențialitate.
Prin prezenta acțiune reclamantul V. Nicușor în calitatea de funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al primarului C. Godinești contestă această dispoziție considerând-o ca fiind nelegală.
Raportat la cadrul procesual dedus judecății cu referire la starea de fapt expusă în cererea de chemare în judecată și la înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța nu va proceda la analizarea legalității emiterii dispoziției primarului ce se contestă în prezenta cauză ci va constata intervenția legiuitorului național prin legea nr.124/2014 prin care s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul plătit din fonduri publice trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi ca fiind acordate în mod necuvenit.
Astfel, conform dispozițiilor art.2 alin.1 din legea nr.124/2014: „(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”.
Având în vedere toate aceste considerente, precum și dispozițiile art.18 din legea nr.554/2004;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată că reclamantul V. Nicușor, cu domiciliul ales de comunicare a actelor de procedură la Primăria C. Godinești, județul Gorj în contradictoriu cu pârâții P. comunei Godinești și C. L. Godinești,cu sediile în ., este exonerat de la plata sumei menționată în Dispoziția nr. 3 din 09.01.2015, ca urmare a dispozițiilor art. 2 din Legea 124/23.09.2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 15 Iunie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. B. | ||
Grefier, L. C. |
Red. L.B.
Tehnored. L.C.
Ex. 5/26.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1426/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 765/2015.... → |
|---|
