Anulare act administrativ. Sentința nr. 1076/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1076/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 4036/95/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA nr. 1076/2015
Ședința publică din 18 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. S.
Grefier: E. R. P.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta V. L. C., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, la solicitarea apărătorului ales al reclamantei, a răspuns avocat M. M., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, lipsind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare act administrativ, se află la primul termen de judecată, stadiul procesual fond precum și faptul că, în cadrul procedurii scrise, pârâta a formulat întâmpinare iar reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare.
Constatând că pricina nu se află în stare de amânare fără discuții, tribunalul dispune lăsarea acesteia la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, la ordine, a răspuns pentru reclamantă, avocat M. M., conform împuternicirii aflată la dosarul cauzei iar pentru pârâtă a răspuns consilier juridic M. N., conform delegației pe care o depune la dosarul cauzei.
Tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art.131 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părților asupra cererii de chemare în judecată.
Avocat M. M., având cuvântul pentru reclamantă, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, urmând să se constate netemeinicia și nelegalitatea deciziilor contestate, și anume decizia nr._ din 18.07.2014 prin care a fost stabilit un debit de 7960 lei și decizia nr. 9517 din 29.05.2015 prin care a fost respinsă contestația adresată pe calea plângerii administrativ-jurisdicționale și în consecință să se dispună anularea acestor acte și absolvirea sa de la plata sumei de 7960 lei. În motivarea celor solicitate, apărătorul ales al reclamantei învederează instanței că temeiul juridic pe care se întemeiază prezenta acțiune este Legea nr. 126/2014 pentru modificarea OUG nr. 111/2010 privind amnistia fiscală pentru mame, sens în care reclamanta a urmat procedura plângerii prealabile prevăzută la art. IV alin.1 din Legea nr. 126/2014, însă a primit un răspuns care nu are nici un fel de motivare, decât enumerarea unor texte care nu sunt aplicabile în cazul de față. Astfel, pârâta, în întâmpinare, invocă faptul că textul de lege aplicabil în speță este art. III din Legea nr. 126/2014, care se referă la nedeclararea cu intenție, sancționând acele situații săvârșite cu rea credință vădită. În acest sens, consideră că nu sunt aplicabile aceste dispoziții ale art. III din Legea nr. 123/2014, întrucât nu se dovedește reaua credință a reclamantei de nedeclarare a acestor venituri. Amnistia fiscală presupune iertarea, scutirea de la plata datoriilor, motiv pentru care acesta a fost și scopul promulgării acestei legi, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, dându-se eficiență dispozițiilor Legii nr. 126/2014, respectiv art. IV alin. 1 din Legea nr. 126/2014.
Consilier juridic M. N., având cuvântul pentru pârâtă, solicită menținerea ca temeinice și legale a deciziilor emise de pârâtă, apreciind că textul de lege aplicabil este art. III din Legea nr. 126/2014 alin. 1. Astfel, raportat la prevederile art. 19 alin. 1 din OUG nr. 111/2010 care prevăd obligativitatea ca beneficiarul drepturilor prevăzute de această ordonanță să comunice în scris primăriei orice modificare intervenită în situația sa, de natură să determine încetarea sau suspendarea plății drepturilor, în termen de 15 zile lucrătoare de la apariția acesteia, apreciază că în speța de față își găsește aplicabilitatea art. III din Legea nr. 126/2014, reținându-se culpa beneficiarei acestor drepturi, ca urmare a nedeclarării unor informații în sensul că, pentru perioada constituirii debitului, 12.06._13 nu a înștiințat despre faptul că realizează venituri supuse impozitului, astfel că debitul stabilit de instituția pârâtă în sarcina petentei, în cuantum de 7960 lei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, la data de 22 iunie 2015, sub nr._, reclamanta a chemat în judecată pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială, solicitând anularea deciziilor nr._/18.07.2014 (prin care a fost stabilit un debit de 7.960 lei) și nr. 9517/29.05.2015 prin care a fost respinsă contestația adresată aceluiași organ pe calea plângerii administrativ-jurisdicționale ca netemeinice și nelegale și absolvirea sa de plata sumei de 7960 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în perioada cuprinsă între 12.06._15 a fost beneficiară a indemnizației pentru creșterea copilului potrivit O.U.G nr.111/2010, iar înăuntrul concediului pentru îngrijire copil, mai exact în perioada cuprinsă între 12.03._13 (deci 6 luni) a realizat, ocazional, venituri modeste rezultate din activitatea de broker în asigurări, astfel că prin decizia nr.664/18.07.2014 a fost stabilit în sarcina sa de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială un debit în cuantum de 7.960 lei prin decizia de impunere mai sus menționată, rezultând totalul indemnizațiilor pentru creștere copil primite în perioada în care a obținut venituri din asigurări sociale.
Prin decizia de constituire a debitului pârâta susține că ar exista „suspiciuni de venituri”, iar prin decizia de respingere contestată, directorul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Gorj nu răspunde în nici un fel la argumentele sale de fapt și de drept privind netemeinicia și nelegalitatea deciziei de debit, ci doar enumeră o . articole din Ordinul nr.2396/2014 al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice care nu au nici o legătură cu situația invocată de către reclamantă.
În acest sens, reclamanta menționează că temeiul legal pe care și-a întemeiat atât cererea prealabilă adresată instituției pârâte cât și prezenta acțiune este Legea nr. 126/2014 pentru modificarea OUG 111/2010 privind amnistia fiscală pentru mame publicată în M. Of. Partea I nr.700 din 24 septembrie 2014, art. I pct. 1 lit. c și art. II alin. 1 conform cărora debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului .... se scutesc de la plată”. De asemenea, a urmat procedura prevăzută de art. IV alin. 1 din Legea nr. 126/2014 în sensul că în vederea scutirii de la plată și/sau restituirii sumelor recuperate potrivit prevederilor art. II din Legea nr.126/2014, a formulat o cerere scrisă, ce reprezintă totodată și îndeplinirea procedurii prealabile, adresată pârâtei Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială care ar fi trebuit să dea curs aspectelor menționate la art. IV alin. 3 din lege, însă a primit doar adresa nr. 9517/29.05.2015, prin care i-a fost respinsă solicitarea sa, fără nici o motivare concretă, pârâta limitându-se doar la simpla invocare a unui text de lege a cărui incidență nici măcar nu își găsește aplicabilitate în cazul său.
Astfel, a considerat că în speță sunt incidente dispozițiile art. I alin. 1 lit. c, art. II alin. 1 și art. IV alin. 1 și 3 din Legea nr. 126/2014 și nicidecum textul de lege invocat de către pârâtă care nici măcar nu oferă vreun argument conform căruia, în cazul său s-ar aplica textul de lege pe care l-a invocat.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus, în scris, cererea formulată de reclamantă către instituția pârâtă, răspunsul n. 6392 din 16.04.2015, comunicarea nr. 9517 din 29.05.2015, decizia nr._ din 18.07.2014 și extras din Legea nr. 126/2014 privind amnistia pentru mame.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea și pe dispozițiile art.9 și următoarele din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În temeiul dispozițiilor art. 205 Noul cod de procedură civilă, pârâta Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Gorj a formulat întâmpinare prin care a arătat că, potrivit legislației aplicabile, cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. 111/2010, reprezentând indemnizație creștere copil sau stimulent de inserție și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestora se depun la primăria comunei, orașului, municipiului pe raza căreia solicitantul își are domiciliul sau reședința.
Până pe data de 5 a fiecărei luni, primăriile au obligația de a transmite pe baza de borderou cererile înregistrate în luna anterioară, însoțite de documente justificative, la agențiile pentru plăți și inspecție județene.
Cererile se soluționează în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la agenția teritorială, prin decizie de admitere sau după caz, de respingere, emisă de directorul executiv. Decizia se comunică solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii.
La data de 14.06.2013, doamna V. L. C. a înregistrat la Primăria Novaci cererea și declarația pe propria răspundere nr.18 pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului pentru fiul său V. L. G..
În acest sens, conform prevederilor O.U.G n. 111/2010, Primăria Novaci a înaintat instituției pârâte pe baza de borderou cererea însoțită de documentele justificative.
Astfel, prin decizia nr._/02.07.2013, A.J.P.I.S. Gorj a aprobat cererea doamnei V. L. C. și i-a acordat, așa cum a solicitat, indemnizația pentru creșterea copilului prevăzută de O.U.G nr.111/2010, opțiunea II (până la împlinirea vârstei de 2 ani) începând cu data de 12.06.2013.
Inspectorii sociali din cadrul A.J.P.I.S Gorj au realizat un control în perioada 01.04._14, în interiorul instituției, având ca obiectiv principal eficientizarea utilizării fondurilor în sistemul național de asistență socială.
Pârâta a arătat că, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că pentru perioada 12.06._13, în cazul doamnei V. L. C. există suspiciunea ca aceasta să fi obținut venituri în perioada în care a beneficiat de indemnizație creștere copil, motiv pentru care inspectorii sociali au propus demararea procedurilor de stabilire si recuperare a acestor beneficii încasate necuvenit și emiterea deciziei de recuperare a acestor sume.
Urmare informării transmise de serviciul Inspecție Socială, compartimentul Beneficii Sociale a procedat la verificarea suspiciunilor transmise.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că doamna V. L. C. a avut un contract de agent încheiat cu Euroins România asigurare - Reasigurare S.A, realizând venituri în perioada 01.01._13 din această activitate, perioadă care se suprapune cu aceea în care a beneficiat de indemnizație creștere copil.
Având în vedere situația de fapt și raportându-se la dispozițiile O.U.G. nr. 111/2010, pârâta a invocat dispozițiile art. 19 din O.U.G 111/2010, potrivit cărora, beneficiarul drepturilor prevăzute de această ordonanță este obligat să comunice în scris orice modificare intervenită în situația sa, de natură să determine încetarea sau suspendarea plății drepturilor, în termen de 15 zile lucrătoare de la apariția acesteia.
În situația în care petenta ar fi respectat dispozițiile art. 19 din O.U.G nr. 111/2010, s-ar fi aplicat dispozițiile art. 16. alin. 2, lit. i care prevede că, dreptul la indemnizație creștere copil se suspendă în situația în care beneficiarul realizează venituri suspuse impozitului și copilul a împlinit vârsta de un an, 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.
Potrivit art. 24 alin. 1, sumele reprezentând drepturile prevăzute de O.U.G nr. 111/2010, încasate necuvenit, se recuperează de la beneficiarii acestora, în condițiile legii, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție.
În baza acestor dispoziții legale și urmare celor constatate, prin decizia_/18.07.2014 s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de indemnizație creștere copil pentru perioada 12.06._13.
În susținerea acțiunii, petenta invocă aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 126/2014 pentru modificarea O.U.G nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului.
De asemenea, pârâta a precizat că, potrivit art. II, alin. 1 din Legea nr. 126/2014, debitele constituite sau care urmează să fie constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție, în baza OUG nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare sau a O.U.G nr.111/2010 cu modificările și completările ulterioare, se scutesc de la plată.
Potrivit art. III alin. 1 din Legea nr.126/2014, debitele cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție acordate în baza O.U.G nr.148/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare sau a O.U.G nr.111/2010, aprobată cu modificări prin Legea 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenție de către acesta a unor documente despre care cunoștea ca au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității sau nedeclararea unor informații nu fac obiectul scutirii la plată, conform prevederilor art. II.
Astfel, raportându-se la prevederile art.19 alin. 1 din O.U.G nr.111/2010 care prevăd obligativitatea ca beneficiarul drepturilor prevăzute de această ordonanță să comunice în scris primăriei orice modificare intervenită în situația sa de natură să determine încetarea sau suspendarea plății drepturilor, în termen de 15 zile lucrătoare de la apariția acesteia, pârâta apreciază că în speța de față își găsește aplicabilitatea art. III din Legea nr. 126/2014, reținându-se culpa beneficiarei acestor drepturi, ca urmare a nedeclarării unor informații în sensul că, pentru perioada constituirii debitului, 12.06._13, nu a înștiințat despre faptul că realizează venituri supuse impozitului, astfel că debitul stabilit de instituția pârâtă în sarcina petentei, în cuantum de 7960 lei, nu poate face obiectul restituirii sumelor în baza art. II din Legea nr.126/2014.
Legea specială stabilește atât drepturile unei persoane dar și obligațiile pe care aceasta le are din momentul în care au fost stabilite aceste drepturi.
Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 126/2014, pârâta a solicitat să se observe, cu titlu de practică judiciară, sentința nr.59 /23.01.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.2608/09.07.2015 pronunțată de Curtea de Apel C., obiectul dosarului fiind similar celui care face obiectul prezentei judecăți.
Pârâta a precizat că reclamanta invocă în susținerea acțiunii, incidența în cauză a art. I, alin. l, lit. c din Legea nr.126/2014.
Prin modificările aduse O.U.G nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, art. 16 alin. 3 prevede că, prin excepție de la prevederile art. 16 alin. 2 lit. i, plata indemnizației pentru creșterea copilului nu se suspendă în cazul în care persoana îndreptățită se află în una sau mai multe din următoarele situații: a) primește diverse sume în baza legii, a contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă acordate în perioada concediului pentru creșterea copilului, altele decât cele rezultate din desfășurarea efectivă a unei activități în perioada de concediu; b) primește indemnizație în calitate de consilier local sau județean, indiferent de nivelul acestora; c) realizează venituri supuse impozitului prin desfășurarea efectivă a unei activități în perioada de concediu, de maxim 6 ISR într-un an calendaristic.
Din verificările efectuate, pârâta a precizat că petenta a realizat venituri ca urmare a activității desfășurate în perioada în care a beneficiat de indemnizație creștere copil, fapt ce duce la suspendarea dreptului și recuperarea debitului în baza O.U.G nr. 111/2010 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 19 alin. l, beneficiarul drepturilor prevăzute de O.U.G nr.111/2010 este obligat să comunice în scris primăriei orice modificare intervenită în situația sa de natură să determine încetarea sau suspendarea plății drepturilor în termen de 15 zile lucrătoare de la apariția acesteia.
În perioada în care petenta a beneficiat de indemnizație creștere copil, respectiv 12.06._13, a realizat venituri rezultate din activitatea de broker de asigurări, motiv pentru care, prin decizia nr._/18.07.2014 s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de indemnizație creștere copil, pentru această perioadă.
Aprecierea că în situația dată sunt aplicabile dispozițiile art. 16, alin.3 lit. c referitoare la posibilitatea realizării de venituri supuse impozitului într-un anumit cuantum stabilit de lege este eronată, întrucât legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă.
Actele și faptele juridice încheiate, ori după caz săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz a săvârșirii ori producerii lor, în speță, perioada constituirii debitului în sarcina petentei, respectiv 12.06._13, excede modificărilor aduse prin Legea nr. 126/2014.
Față de considerentele expuse mai sus, pârâta solicită respingerea acțiunii formulate de V. L. C. și menținerea ca temeinice și legale a deciziilor_/18.07.2014 și nr.9517/29.05.2015 emise de instituția pârâtă.
În drept, pârâta și-a întemeiat prezenta întâmpinare pe dispozițiile O.U.G. nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, H.G. nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010 și Legea nr. 126/2014.În dovedirea întâmpinării, pârâta a depus, în copie, cererea nr. 18/14.06.2013 pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului; decizia nr._/02.07.2013 privind acordarea drepturilor reprezentând indemnizație creștere copil; procesul verbal de control nr. 9010/20.05.2014; adeverința nr.8816/15.05.2014 emisă de Euroins Asigurare-Reasigurare S.A și decizia nr._/18.07.2014.
În conformitate cu prevederile art.411 din Codul de procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând cererea dedusă judecății, în raport de motivele de fapt și de drept invocate de părți și prin prisma materialului probator administrat în cauză, tribunalul o reține ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr._ din 02.07.2013, emisă de pârâta AJPIS Gorj, a fost a fost aprobată suma de 1.200 lei, reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului OUG 11/2010, Opțiunea II, pentru reclamanta V. L. C., în calitate de reprezentant legal al copilului V. L. G., începând cu data de 12.06.2013.
La data de 18.07.2014, pârâta a emis Decizia nr._, prin care s-a dispus constituirea debitului și recuperarea sumei, reprezentând indemnizație creștere copil OUG 111/2010, pentru V. L. C., reclamanta din dosarul de față, plătită necuvenit cu acest titlu, pentru lunile 06, 07, 08, 09, 10, 11 și 12/2013, respectiv 7.960 lei, ca urmare a faptului că aceasta a realizat venituri profesionale în perioada în care a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului.
La data de 30.04.2015, reclamanta a solicitat pârâtei să revină la decizia respectivă, invocând prevederile art. I, alin. 1, lit. c din Legea nr. 126/2014, iar prin adresa nr. 9517/29.05.2015, pârâta a comunicat reclamantei că debitul stabilit în sarcina sa, se încadrează în prevederile art. II Legea nr. 126/2014, motiv pentru care contestația se respinge.
Nemulțumită de răspunsul primit, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând anularea deciziilor nr._/18.07.2014 (prin care a fost stabilit un debit de 7.960 lei) și nr. 9517/29.05.2015 prin care a fost respinsă contestația, invocând în sprijinul cererii dispozițiile art. I, alin. 1, lit. c, art. II alin. 1 și art. IV alin. 1 și 3 din Legea 126/2014.
Reține în principal tribunalul că potrivit art. II. alin.1, din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, „debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, se scutesc de la plată”.
În art. III alin. 1 din același act normativ sunt prevăzute și excepțiile de la scutirea de la plata acestor debite conform art. II, respectiv situațiile în care debitele au fost constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenție de către acesta a unor documente despre care cunoștea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității sau nedeclararea unor informații.
Din interpretarea coroborată a celor două texte de lege, rezultă că, nu toate debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 sau a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, sunt scutite de la plată, ci numai acelea care nu au fost constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenție de către acesta a unor documente despre care cunoștea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității sau nedeclararea unor informații.
În cauza dedusă judecății, se observă că, prin Decizia nr. nr._/18.07.2014, decizie contestată de reclamantă, pârâta a dispus constituirea în sarcina reclamantei a debitului și recuperarea sumei de 7.900 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea copil OUG nr. 111/2010, opțiunea II, pe motivul că suma respectivă a fost plătită necuvenit cu acest titlu, pentru perioada iunie – decembrie 2013, ca urmare a faptului că aceasta a realizat venituri profesionale în perioada în care a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului, venituri care nu au fost comunicate în scris, așa cum în mod imperativ prevăd dispozițiile art. 19 din OUG nr. 111/2010.
D. urmare, se observă că în speță, debitul a fost constituit ca urmare a culpei reclamantei, materializată prin nedeclararea unor informații natură să determine încetarea sau suspendarea plății indemnizației pentru creșterea copilului.
Pentru a beneficia de prevederile art. II alin.1 din Legea nr. 126/2014, respectiv, de scutirea de la plata debitului constituit în sarcina sa, reclamanta ar fi trebuit să facă dovada că și-a îndeplinit obligația impusă de art. 19 alin. 1 din OUG nr. 111/2010, respectiv a faptului că, ar fi comunicat Primăriei modificările survenite, iar Primăria nu a comunicat aceste modificări direcției teritoriale potrivit art. 19 alin.2 din Ordonanță.
Susținerea reclamantei în sensul că dispozițiile art. III alin. 1 din Legea 126/2014 nu sunt aplicabile în speță, întrucât acestea se interpretează în sensul că trebuie să existe intenție și în cazul nedeclarării unor informații, pentru a se putea reține culpa debitorului, nu poate fi primită, deoarece, așa cum rezultă din textul respectiv, legiuitorul a condiționat de existența intenției, numai folosirea de către debitor a unor documente despre care acesta cunoștea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, nu și declararea de unor date neconforme realității sau nedeclararea unor informații, în aceste cazuri intenția fiind prezumată.
Față de toate considerentele ce preced, tribunalul apreciază că decizia emisă de pârâtă prin care s-a dispus constituirea debitului și recuperarea sumei de la reclamantă este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge cererea dedusă judecății ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea promovată de către reclamanta V. L. C., având CNP_, cu domiciliul în oraș Novaci, ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Fiscală Gorj, având sediul în Târgu-J., ., ., ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. S. | ||
Grefier, E. R. P. |
Red. S.D.
Tehnored. P.R.
4 ex./29.09.2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 805/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1071/2015.... → |
|---|
