Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1071/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1071/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 11591/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 1071/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. S.
Judecător L. M.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. împotriva sentinței civile nr.6538 din data de 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent D. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
- Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 6538 din data de 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. A., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Județean de Poliție G..
A fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._/09.08.2014 pentru contravenția prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b din OUG nr. 195/2002, pentru care s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 360 lei și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere și menținută sancțiunea aplicată pentru fapta prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG nr.195/2002.
A fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._/09.08.2014 încheiat de intimat .
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.08.2014 s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei, contravaloarea a 4 puncte amendă și avertisment, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 09.08.2014, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ pe . a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea străzii și nu a purtat centura de siguranță în timpul mersului. Procesul verbal a fost semnat de martorul asistent M. I. M..
La rubrica alte mențiuni s-a consemnat ,,conducătorul auto menționează că nu a săvârșit nicio infracțiune și nu a greșit cu nimic”.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.08.2014 s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 180 lei, contravaloarea a două puncte amendă, reținându-se în sarcina sa, faptul că în data de 09.08.2014, s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, deși la circa 20 m se afla o trecere de pietoni.
Procesul verbal a fost semnat de martorul asistent C. B., iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat ,,susnumitul a luat la cunoștință de contravenția săvârșită și sancțiunea ce va fi aplicată, urmând ca procesul verbal să-i fie comunicat prin poștă”.
Procedând la verificarea, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalității și temeiniciei proceselor-verbale contestate, instanța a reținut, în ceea ce privește legalitatea, că acestea îndeplinesc condițiile de formă, fiind respectate în cauză dispozițiile art.17 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv mențiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absolută care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Analizând conținutul procesului-verbal . nr._/09.08.2014, sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut pe baza declarațiilor martorilor audiați că la data de 09.08.2014, petentul se deplasa cu autoturismul marca WV Golf, cu număr de înmatriculare_ pe . Tg. J., îndreptându-se spre . A. N., care se deplasa cu mașina în spatele petentului, dar și martorul P. P., care se afla în zonă, au relatat că pe trecere se aflau foarte mulți pietoni, deoarece această trecere este situată în apropierea stadionului, iar în ziua respectivă era meci, însă nu pe sensul de mers al petentului, circulația desfășurându-se pe două benzi, pe fiecare sens de mers.
Faptul că pe stradă era foarte multă lume și că în zonă sunt două benzi de circulație pe sens, a fost confirmat și de martorul M. I. M., care, deși în trafic s-a aflat la două mașini diferență de mașina petentului, a arătat nu a avut posibilitatea de a observa dacă acesta a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea străzii.
Din relatările acelorași martori a reieșit că organele de poliție se aflau pe . altfel a fost oprit și petentul.
Instanța a apreciat că pentru a stabili situația de fapt, trebuia să pună în balanță cele două prezumții, respectiv prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție, al cărei principiu complementar este principiul in dubio pro reo. Sarcina instanței de judecată a fost de a veghea la respectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Singura dovadă adusă de intimată în sprijinul acuzației contravenționale o reprezintă procesul-verbal, ori potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Prin jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, ca garanție procedurală prevăzută de art. 6 din Convenția europeană, principiul egalității armelor, respectiv posibilitatea rezonabilă pe care trebuie să o aibă fiecare parte din proces de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă, precum și de a combate argumentele invocate de partea adversă.
Procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i s-a asigurat de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Față ce cele precizate, instanța a reținut că în cauză există un dubiu care nu a putut fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită petentului, potrivit principiului in dubio pro reo.
În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a reținut că acesta este un principiu complementar prezumției de nevinovăție. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt.
Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.
În consecință, potrivit considerentelor de fapt și a dispozițiilor legale menționate, instanța a dispus anularea procesului-verbal, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. b din OUG nr. 195/2002 pentru care s-a aplicat petentului amendă în cuantum de 360 lei și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
Cu privire la cea de a doua faptă, privind nepurtarea centurii de siguranță, pentru care petentul a fost sancționat cu avertisment, întrucât din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că petentul a comis această faptă.
In ceea ce privește contravenția reținută prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.08.2014 pentru care s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 180 lei, întrucât s-ar fi angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, martorul A. N. a arătat că, după încheierea primului proces verbal de contravenție, petentul s-a urcat în mașină și a plecat, iar martorul asistent, C. V. B., a declarat că a fost oprit în trafic și a semnat procesul verbal, dar nu își amintește să fi văzut mașina petentului și crede că s-a uitat peste procesul verbal înainte de a-l semna, situație față de care instanța reținând că există un dubiu care profita învinuitului a anulat și acest proces verbal de contravenție.
În consecință, potrivit dispozițiilor legale menționate pe parcursul considerentelor și în baza probelor pertinente, utile și concludente administrate, constatând că plângerea contravențională a fost întemeiată în parte, instanța a anulat procesul verbal de contravenție . nr._/09.08.2014 pentru contravenția prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b din OUG nr. 195/2002, pentru care s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 360 lei și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere și a menținut sancțiunea aplicată pentru fapta prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG nr.195/2002 și a anulat procesul verbal de contravenție . nr._/09.08.2014 încheiat de intimat.
2.Calea de atac.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii.
În motivele scrise de apel, apelantul intimat a precizat că petentul a fost sancționat pentru neacordarea priorității de trecere unui pieton angajat în traversarea drumului public pe trecerea pentru pietoni, semnalizată corespunzător și pentru traversarea străzii prin loc nepermis. Că, faptele săvârșite de contravenient au fost constatate, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului.
A susținut că prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză, în condițiile în care declarațiile martorilor audiați la solicitarea petentului nu au reflectat realitatea, aceștia fiind, probabil, în relații de rudenie sau prietenie cu petentul. A apreciat că prezumția de temeinicie a proceselor-verbale nu a fost răsturnată.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientei, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei sale la dezbateri.
Prin întâmpinare, intimatul petent a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, considerând că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, acest aspect reieșind și din declarațiile celor audiați în cauză.
Deși, prin rezoluția din data de 05.02.2015 i s-a comunicat apelantului intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. o copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul petent D. A., cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.
D. urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 21.04.2015, fiind citate părțile.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Petentul a contestat în cauză două procese-verbale de contravenție. Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.08.2014 s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei, contravaloarea a 4 puncte amendă și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b, art. 36 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 99 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG nr.195/2002.
Cu privire la prima faptă reținută prin acest act de sancționare, instanța reține că potrivit art. 100 alin. (3) lit. b, din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă conform art. 98 din OUG nr.195/2002) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Din coroborarea declarațiilor de martori audiați la prima instanță reiese că, la data săvârșirii pretinsei fapte, pe trecere se aflau foarte mulți pietoni, deoarece această trecere este situată în apropierea stadionului, iar în ziua respectivă era meci, însă nu pe sensul de mers al petentului, circulația desfășurându-se pe două benzi. Ori, pentru a se reține contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 litera b din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intimatul trebuia să se facă dovada că pietonii angajați in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate se aflau pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Astfel, în condițiile în care din probele administrate nu este confirmată starea de fapt reținută prin actul sancționator, este justă soluția instanței de fond, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal de contravenție nu este susținut de nicio probă, nefiind de omis nici principiul in dubio pro reo.
Deși s-a invocat prin apel că fapta a fost constatată personal de către agentul de poliție, se reține că nici martorul asistent, nici matorul propus de către petent nu au confirmat starea de fapt reținută de către agentul constatator, din aceste probe reieșind o altă stare de fapt contrară celei reținute prin actul sancționator, situație în care prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție este răsturnată.
Cu privire la fapta reținută prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.08.2014, relevante sunt declarațiile martorilor A. N. și C. V. B. ( martor asistent), aceștuia relatând o altă situație de fapt, contrară celei reținute prin actul sancționator, caz în care prezumția relative de temeinicie este răsturnată.
De altfel, cu privire la pretinsa relație de rudenie sau de prietenie a petentului cu martorilor audiați, se constată că apelantul intimat nu s-a opus la audierea acestora, devenind incidente dispozițiile art. 315 alin. 2 Cod proc.civ., cu atât mai mult cu cât nu au fost dovedite aceste susțineri ale apelantului.
Așadar, constatându-se că în mod corect, în raport de probele administrate în cauză, având în vedere și principiul în dubio pro reo, prima instanță a menținut contravenția prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, descrisă prin procesul-verbal de contravenție . nr._/09.08.2014 și a înlăturat celelelalte contravenții, dispunând anularea în parte a procesului-verbal de contravenție . nr._/09.08.2014 și în totalitate a procesului-verbal de contravenție . nr._/09.08.2014, aplicând dispozițiile legale incidente și jurisprudența comunitară, respectând, totodată, garanțiile unui process echitabil, se reține ca fiind neîntemeiate criticile formulate în apel, hotărârea primei instanțe pronunțate în cauză fiind temeinică și legală.
Față de aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod proc.civ. raportat la art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, constatând că instanța de fond realizat o judicioasă analiză a cauzei atât in fapt cât și în drept, va respinge apelul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. având C.I.F._ și sediul în municipiul Tg-J., ., județul G., împotriva sentinței civile nr.6538 din data de 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent D. A. având CNP_ și domiciliul în oraș Bumbești - J., localitatea Curtișoara, județul G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, M. C. S. | Judecător, L. M. | |
Grefier, M. R. |
Red. S.M.C./ Tehn. M.R.
4ex/4.06. 2015
J.f./E.M.S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1076/2015. Tribunalul... | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... → |
|---|
