Anulare act administrativ. Sentința nr. 612/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 612/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 1851/95/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 612
Ședința publică din 22 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Grefier A. C. C.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta K. E.-N. în contradictoriu cu pârâta Poliția L. Tg-J., având ca obiect,anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta K. E.-N., lipsind pârâta Poliția L. Tg-J..
Procedura de citare fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin compartimentul registratură al acestei instanțe la data de 21 mai 2015 pârâta a depus răspunsul la adresa instanței .
Nemaifiind cereri de formulat și noi probe de administrat, instanța a constatat cercetarea judecătorească încheiată și a acordat cuvântul pe excepțiile invocate și pe fondul cauzei.
Reclamanta având cuvântul a arătat că în ceea ce privește termenul de 30 de zile de la data constatării pagubei, este un termen imperativ de 30 de zile, în interiorul căruia trebuia emisă decizia de impunere, iar pârâta Poliția L. Tg J. nu a ținut cont de acesta.
În ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, depunând la dosar înscrisuri cu privire la situația cotelor și consumului efectiv de carburant pentru autoturismul_ .
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 18.03.2015 sub nr._, reclamanta K. E.-N., a chemat în judecată în calitate de pârâtă Poliția L. Târgu-J., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea decizia de imputare nr. 288/25.1 1.2014, emisă de directorul executiv al acesteia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, la data de 30.12.2014 a depus la registratura instituției plângerea prealabilă împotriva deciziei de imputare nr. 288/25.11.2014, înregistrată cu numărul 2277/30.12.2014, plângere care a rămas fără răspuns.
A arătat reclamanta în plângere că decizia a fost emisă peste termenul legal de prescripție de 30 zile, prevăzut de art. 85, alin (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, având în vedere că în urma constatărilor făcute de Camera de Conturi Gorj, directorul executiv a luat la cunoștință de producerea unei pagube în valoare de 2. 303.59 lei reprezentând consum de carburant mai mare decât cel stabilit prin cota lunară, prin actul nr. 4357/20.06.2014, iar decizia de imputare este emisă la data de 25.11.2014.
Față de motivele arătate a solicitat admiterea tardivității deciziei de imputare și anularea acesteia.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat reclamanta că nu s-a produs un prejudiciu instituției. Totodată, reclamanta a arătat că, Camera Curții de Conturi Gorj nu a ținut seama de prevederile art. 5. alin (4) din Ordonanța nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, atunci când a analizat consumul de carburant/autovehicul.
Reclamanta a solicitat ca în cazul în care invocată va fi înlăturată, să fie obligată pârâta să depună la dosar toate documentele din care rezultă că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile în sarcina sa.
În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile Legii nr. 544/2004, a Legii nr. 188/1999. ale Codului civil și de Procedură Civilă.
În dovedirea cererii a depus la dosar, taxa de timbru în cuantum de 50 lei, decizia de imputae ne. 288/25.11.2014, plângerea prealabilă.
Legal citată, pârâta Poliția L. Tg- J. a formulat întâmpinare la data de 01.04.2015 prin care solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nefondată.
În motivare, pârâta a arătat că, în fapt, prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ Fiscal, reclamanta K. E. N., a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța, să dispună anularea deciziei de imputare nr. 288/25.11.2014 emisă de Poliția L. a Mun. Târgu-J..
Cu privire la excepția tardivității emiterii deciziei de imputare nr. 288/2014, invocată de către reclamantă, potrivit art. 248 cod pr. civilă a solicita pârâta ca instanța să analizeze mai întâi această excepție și pe cale de consecință să dispună respingerea acesteia întrucât, dispozițiile aceluiași art. 85 alin. 3) din Legea nr. 188/1999 Statutul funcționarilor publici, republicată, invocat de reclamant, dispune:
" (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."
Așadar, rezultă în mod indubitabil faptul că decizia de imputare contestată a fost emisă în termenul legal de prescripție prevăzut de lege.
Pe fond, a considerat pârâta că motivele invocate în acțiune sunt străine de natura pricinii și contrare dispozițiilor normelor legale în vigoare întrucât, învederând următoarele aspecte:
Prejudiciul în valoare de 2303,59 lei căzut în sarcina reclamantei K. E. N. rezultă din Nota de constatare a Camerei de Conturi Gorj nr. 4357/20.06.2014 și prin care a fost stabilit un consum mai mare de carburant decât cel stabilit prin cote în baza deciziilor directorului executiv al Poliției Locale a Mun. Tg-J., iar cu ocazia constatărilor realizate de către auditorii financiari ai Camerei de Conturi prin nota de relație prezentată cu ocazia controlului d-na K. E. N. a arătat că în fișa postului nu avea atribuții de calculare a cotelor lunare de consum, iar persoanele desemnate cu atribuții în acest sens nu i-au adus la cunoștință depășirile de carburant și prin Procedura operațională nr. 14/12.02.2013 au fost stabilite atribuții la paragraful 6 alin. 7) privind obligațiile șefului de compartiment ce are în exploatare un autovehicul, rezultând astfel legătura de cauzalitate între vinovăția acestuia și prejudiciul stabilit, în acest sens vom depune toate documentele din care rezultă condițiile răspunderii civile în sarcina reclamantei.
Mai mult din economia textului de lege invocat de reclamantă prin art. 5 alin. 4) al OG nr. 80/30.08.2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căreia „nu se consideră depășiri la consumul de carburanți normat pe autoturism consumul care, la nivelul anului, se încadrează în limita combustibilului normat în raport cu numărul total de autoturisme aprobat fiecărei instituții", din textul de lege arătat nu rezultă limita combustibilului normat în raport cu numărul total de autoturisme aprobat instituției pârâte, așadar în temeiul dispozițiilor art. 249 Cod proc. civilă în sensul că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească solicitând reclamantului să facă dovada susținerilor sale, drept pentru care pe fond solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
A depus întâmpinarea în dublu exemplar ,anexând în copii certificate pentru conformitate cu originalul următoarele înscrisuri: copie extras din Nota de constatare a Camerei de Conturi Gorj nr. 4357/20.06.2014, inclusiv nota de relație nr. 42 prezentată de reclamant auditorilor financiari, copie decizii director executiv de stabilire cote de carburanți pentru perioada auditată, modalitatea de calcul privind stabilirea consumului de carburant căzut în sarcina reclamantei K. E. N., emisă de serviciul contabilitate din cadrul instituției; copie Procedură operațională nr. 14/12.02.2013.
În drept,întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 NCPC, solicitând judecarea în lipsă conform prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC.
La data de 8.04.2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat în ceea ce privește termenul în care conducătorul instituției avea dreptul să dispună emiterea deciziei de imputare, admiterea excepției tardivității și anularea deciziei.
De asemenea, a insistat asupra importanței stabilirii cu exactitate a acestui moment, al emiterii deciziei de imputare, deoarece potrivit prevederilor art. 85. alin. I din Legea nr. 188/1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
După cum se poate observa, acest text de lege instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere. Legiuitorul a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei, care în cazul de față a avut loc în data de 20.06.2014 așa cum însuși emitentul deciziei a menționat în preambulul acesteia:
"Având în vedere actul de constatare al Camerei de Conturi Gorj nr. 4357 din 20.06.2014" (...) din care rezultă că s-a produs o pagubă în valoare de 16.481,13 lei.."
Și în continuare, în cuprinsul deciziei, la alineatul 3 arată:"Având în vedere temeiurile de drept și de fapt care determină angajarea răspunderii materiale, valoarea pagubei de 2. 303,59 lei se suportă de doamna K. E.-N., persoană cu atribuții în domeniul în care s-a constatat abaterea."
A menționat faptul că se poate observa că singurul termen la care face referire decizia și în funcție de care s-a emis actul este 20.06.2014. Nu rezultă, nici din decizie nici din actele depuse la întâmpinare un alt termen de la care curg cele 30 de zile impuse de lege.
Pe de altă parte, se poate observa, că între valoarea prejudiciului constatat de Camera de Conturi Gorj și valoarea care i-a fost imputată există o mare diferență, iar intimata în întâmpinare nu a făcut nicio referire la acest aspect.
Prin urmare, decizia de imputare emisă la 25.11.2014 este tardivă, fiind depășit cu mult termenul de 30 de zile reglementat de prevederile art. 85. alin. I din Legea nr. 188/1999.
În nici un caz nu poate fi agreată opinia potrivit căreia termenul de 30 de zile ar fi unul de recomandare, și nu unul imperativ în condițiile în care legiuitorul a optat pentru utilizarea unei formule imperative în redactarea textului de lege și anume: "Repararea pagubelor... se dispune prin emiterea ... unui ordin sau a unei dispoziții de imputare. în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei".
Rațiunea instituirii unui asemenea termen rezidă din necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planează asupra situației patrimoniale a funcționarului care prin fapta sa, a cauzat un prejudiciu instituției publice angajatoare. Astfel se dă eficiență principiului securității raporturilor juridice prin menținerea unui just echilibru între scopul urmărit: apărarea bugetului de stat și mijloacele utilizate: emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată, însă cu respectarea unui termen de decădere de 30 de zile, previzibil și accesibil pentru ambele părți.
În ceea ce privește invocarea intimatei, în apărarea sa, al celui de-al doilea termen, de 3 ani. A considerat reclamanta că acesta nu poate fi privit în mod individual, legalitatea deciziei bazându-se pe respectarea ambelor termene, de 3 ani de la data comiterii prejudiciului și de 30 de zile de la data constatării acestuia.
A mai arătat reclamanta că, din extrasul Notei de Constatare depusă la dosar de intimată, la pagina 17 paragraful 3.2. este descrisă "abaterea de la legalitate și regularitate" din conținutul căreia nu se regăsește nicio normă pe care să o fi încălcat. Mai mult la pagina 18, în ultimul alineat al acestui paragraf, se arată că "abaterea s-a produs datorită faptului că deși a fost elaborată procedura aferentă acestei activități aceasta nu este implementată în mod corespunzător, acest fapt conducând la înregistrarea prejudiciului anterior prezentat" adică de 16.481.13 lei.
Singura referire din această procedură P.O. 14 din 12.02.2013,care are legătură cu funcția pe care o ocupă, menționează la pagina 6 "șefii care conduc nemijlocit compartimente care utilizează autovehiculele din dotare, au obligația să cunoască și să coordoneze deplasările efectuate de către conducătorii auto, în vederea evitării curselor neregulamentare sau nelegale". Se observă că nu se face nicio referire la gestionarea carburantului, astfel de atribuții având alte persoane, conform procedurii menționate, pagina 7.
De asemenea, a menționat că procedura P.O. 14 a fost elaborată în data de 12.02.2013, iar în anexa nr. 37 - SITUAȚIA privind depășirea cotelor de carburant la auto din dotarea Poliției Locale Târgu-.liu, din Nota de constatare a Camerei de Conturi Gorj, depășirea cotelor apar în lunile februarie, martie, aprilie, mai și iunie ale anului 2012, prin urmare, la acele date nu era elaborată procedura operațională despre care se face vorbire.
Referitor la art. 5, alin. 4 din OG nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, cu modificările și completările ulterioare, care prevede "Nu se consideră depășiri la consumul de carburanți normat pe autoturism consumul care, la nivelul anului, se încadrează în limita combustibilului normat în raport cu numărul total de autoturisme aprobat fiecărei instituții.", a solicitat ca pârâta să pună la dispoziția instanței "Situațiile consumului de combustibil" pe anul 2012, din care să reiasă cota de combustibil, consumul efectiv și numărul de autovehicule din dotare.
In concluzie, în opinia sa intimata nu a făcut dovada emiterii deciziei de imputare nr. 288/25.11.2014 în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 85. alin. 1 din Legea nr. 188/1999 și nici existența prejudiciului în sarcina sa.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a chemat în judecată pârâta Poliția L. Târgu-J. solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să se dispună anularea Deciziei de imputare nr. 288 din 25 noiembrie 2014, emisă de Directorul executiv al acesteia și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În primul rând, se va analiza cu prioritate excepția invocată de reclamantă prin acțiunea introductivă.
Astfel, reclamanta invocă aspectul conform căruia operează prescripția dreptului conducătorului instituției pârâte de a emite Decizia de impunere contestată, respectiv decăderea acestuia din dreptul de a emite actul de imputare, datorită nerespectării termenului de 30 de zile prev. art.84-85 din Legea nr.188/1999.
Referitor la respectiva excepție, se reține că aceasta este întemeiată, prin prisma următoarelor considerente:
Decizia ce face obiectul cauzei a fost emisă la data de 25 noiembrie 2014.
Sub acest aspect, disp. art. 84 din Legea nr.188/1999, așa cum era în vigoare la data emiterii deciziei de analizat, respectiv la 25 noiembrie 2014:
„Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.
Art. 85 prevedea de asemenea, că:
„ (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare,în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
(21) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.
(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.
La baza acestei decizii ce se cere analizată în cauza dedusă judecății, a stat actul de constatare al Camerei de Conturi Gorj nr.4357 din 20 iunie 2014, întocmit de către echipa de audit financiar extern, prin care s-a constatat față de instituția pârâtă, o pagubă în patrimoniul său, în valoare totală de 16.481,13 lei, reprezentând carburant, în cantitate mai mare decât cea stabilită prin cote, în baza deciziilor Directorului Executiv al Poliției Locale Târgu-J..
Astfel, în ce privește termenul de 30 de zile, invocat de către reclamantă, se reține că acesta nu a fost respectat, ca urmare a emiterii actului de control al Curții de Conturi din 20 iunie 2014, Decizia de imputare nr.288 fiind emisă la data de 25 noiembrie 2014.
Deci, rezultă că termenul legal de 30 de zile de la constatarea pagubei, prevăzut de Legea nr.188/1999, nu a fost respectat, fiind astfel întemeiate apărările reclamantei în acest sens, cu privire la excepția invocată.
Pe de altă parte, instanța apreciază că această excepție a decăderii pentru nerespectarea termenului de 30 de zile, operează de vreme ce instituția pârâtă a luat la cunoștință despre presupusa pagubă, identificată de auditorii Camerei de Conturi Gorj, dar a emis deciziile de imputare către angajații săi și către funcționarii publici considerați vinovați, cu mult peste termenul imperativ de 30 de zile.
Deci, aplicarea disp. referitoare la decăderea din dreptul de a emite decizia de impunere poate fi pusă în discuție, având în vedere fundamentarea în drept a acesteia, respectiv pe disp. art. 84 lit. a din Legea nr.188/1999, coroborate cu disp.art.85 alin.3 din respectivul act normativ.
Pentru considerentele arătate, excepția invocată este întemeiată, nefiind respectat termenul de 30 de zile de emiterea a deciziei, dacă se ia ca referință constatarea pagubei prin Raportul de control al Camerei de Conturi din 20 iunie 2014.
Reținând aceste considerente, va fi admisă excepția invocată de reclamantă și, în consecință, va fi admisă acțiunea și va fi anulată Decizia de imputare contestată în cauză.
De menționat că, urmare a pronunțării prezentei sentințe, pe această excepție, nu va mai fi analiza fondul litigiului, respectiv nu vor mai fi analizate celelalte aspecte invocate de reclamantă, respectiv privind vinovăția invocată de pârâtă prin decizia de imputare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția invocată de reclamantă prin acțiune.
Admite acțiunea formulată de formulată de reclamanta K. E.-N., CNP_, domiciliată în Târgu-J.,.. 4, ., județul Gorj în contradictoriu cu pârâta Poliția L. Târgu-J., cu sediul în Târgu-J., .. 4, ..
Anulează Decizia de imputare nr.288 din 25 noiembrie 2014, emisă de pârâtă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | ||
Grefier, A. C. C. |
Red.S.I.T/tehnored.A.C.C.
4 ex./19 iunie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 847/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1420/2015.... → |
|---|
