Anulare act administrativ. Sentința nr. 826/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 826/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 1591/95/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA nr. 826/2015
Ședința publică din 26 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. S.
Grefier: E. R. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2015, în cauza privind pe reclamanta . - reprezentată legal prin administrator U. I., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16 iunie 2015, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26.06.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 10 martie 2015, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la anularea deciziei nr.598/15.09.2014 privind soluționarea contestației, emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., anularea Raportului de inspecție fiscală nr.F-GJ-361/23.07.2014 emis de organul de control din cadrul D.G.R.F.P. C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.F-GJ-466/23.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj iar în subsidiar, a solicitat anularea Deciziei nr.598/15.09.2014 și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în perioada 07.07._14, organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj au efectuat inspecție fiscală la societate, pentru perioada 01.06._14. La finalul activității de control organele de inspecție fiscala au întocmit Raportul de inspecție fiscală nr.F-GJ361/23.07.2014, în baza căruia Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.F-GJ466/23.07.2014.
Întrucât, în opinia sa, organele de inspecție fiscală au aplicat greșit dispozițiile legale în vigoare, a formulat, în termen legal, către DGRFP C. plângere împotriva actelor arătate mai sus.
Reclamanta a precizat că această contestație a fost soluționată în data de 15.09.2014 prin Decizia nr.598 prin care s-a dispus suspendarea soluționării pe fond a contestației sale.
Astfel, cu privire la obligațiile fiscale impuse în urma controlului, în sumă de 6.642 lei reprezentând impozit pe profit, TVA și accesorii aferente, echipa de inspecție fiscală a apreciat în mod greșit, eludând dispozițiile legale în vigoare, că tranzacția privind achiziționarea unui automotostivuitor nu reprezintă operațiune reală, fiind efectuată în scopul de a reduce baza impozabilă. Societatea reclamantă a achiziționat de la vânzătorul . SRL conform facturii, . nr._/19.11.2013, bunul automotostivuitor, acesta fiindu-i necesar pentru desfășurarea activității, achitând prin bancă contravaloarea acestuia. Operațiunea de achiziționare a bunului a fost înregistrată de către reclamantă în jurnalul de cumpărări întocmit pentru luna noiembrie 2013 întocmind nota de recepție nr.77/19.11.2013. Plătind contravaloarea bunului achiziționat, reclamanta a considerat că era legal să deducă cheltuieli privind taxa pe valoarea adăugată și impozit pe venit.
S-a reținut în mod nelegal prin Raportul de inspecție fiscală contestat faptul că documentele întocmite cu ocazia achiziționării bunului „automotostivuitor” nu au calitatea de documente justificative. Factura fiscală . nr._/19.11.2013 este întocmită în conformitate cu art. 155 Cod fiscal, dobândind calitate de document justificativ conform prevederilor O.M.F.P nr.3512/2008. Mai mult decât atât, aceasta este urmată de celelalte documente financiar contabile întocmite de societatea reclamantă și de plata contravalorii bunului.
Un alt aspect pe care l-a învederat reclamanta este acela că, deși prin Raportul de inspecție fiscală s-a reținut că vânzătoarea . SRL nu a depus decontul de TVA în care această operațiune să figureze, neplătind astfel obligațiile fiscale generate de tranzacție, aceasta a depus declarația informativă 394 în care operațiunea în speță figurează.
Mai mult, reclamanta a considerat că este în fața unei duble impuneri, către societatea vânzătoare și către societatea ., pentru aceleași sume de bani. În condițiile în care nici la această societate nu s-a efectuat în mod real un control, nu pot fi stabilite în sarcina sa plăți de sume de bani generate de o factură ce a fost achitată de către reclamantă, reprezentantul societății nefiind vinovat de faptul că vânzătoarea nu a declarat sumele de bani încasate și ca ulterior reprezentanții acesteia nu au putut fi contactați.
Astfel, reclamanta a fost privită ca o beneficiară reală, de bună credință a vânzării bunului facturat, deși acesta a fost vizionat la fata locului și nu s-a luat în considerare că a achitat contravaloarea acestuia și că îi era permis de lege să deducă aceste cheltuieli real efectuate.
Un alt aspect pe care l-a învederat, aspect învederat de altfel și organelor de inspecție fiscală cu ocazia controlului, este acela că dovada existenței fizice a bunului achiziționat o reprezintă și o . acte de vânzare și înregistrare contabilă întocmite anterior achiziționării de către reclamantă, a acestuia. Bunul „automotostivuitor” a fost cumpărat la data de 04.04.2011 de către societatea Totalsimfil SRL de la persoana fizică B. E., aceasta înstrăinându-l către . SRL în data de 08.04.2011 conform facturii fiscale nr.41.
Având în vedere că pârâta nu a dorit să se pronunțe asupra fondului contestației formulate și văzând dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ conform căruia instanța are posibilitatea legală de a soluționa fondul contestației, reclamanta a solicitat soluționarea pe fond a contestației și admiterea cererii sale în sensul anulării tuturor actelor atacate prin prezenta.
Cu privire la suspendarea pe fond a contestației sale, s-a reținut, în motivarea Deciziei nr.598/15.09.2014, ca urmare a controalelor efectuate cu ocazia inspecției fiscale, ca achiziționarea bunului nu reflectă o operațiune reală, fiind înaintată către P. de pe lângă Tribunalul Gorj, plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de Legea nr.241/2005.
Față de situația de fapt Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a apreciat că organele administrative nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de soluționarea laturii penale întrucât prioritatea de soluționare în speță o au organele penale.
S-a invocat în susținere, art.214 alin. l, lit. a din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform căruia „(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă”. Textul de lege mai sus menționat prevede posibilitatea suspendării soluționării cauzei, el neavând un caracter imperativ.
Mai mult, condiția eventualei suspendări este existența unei infracțiuni a cărei constatare să aibă înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în cadrul procedurii administrative, în speță nefăcându-se dovada existenței unei strânse legături între obiectul contestației fiscale și faptele cercetate de organele de urmărire penală.
Cum Codul de procedură fiscală nu mai conține nici o altă dispoziție legală care să o împiedice să atace o asemenea decizie sau care să impună formularea unei acțiuni în contenciosul administrativ numai după finalizarea cercetării penale și având în vedere principiul liberului acces la justiție consacrat de Constituție, prin prezenta, reclamanta a înțeles să atace soluția de suspendare a soluționării contestației, solicitând instanței obligarea la soluționarea pe fond a contestației.
Potrivit art.28 alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 „instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul-persoana vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii”. Prin analogie nici organul administrativ nu poate face acest lucru.
În acest sens, reclamanta a apreciat că suspendarea soluționării contestației se justifică numai în măsura în care constatările organelor de urmărire penală ar avea o influență asupra contestației. Ori, organele fiscale sunt competente să identifice obligațiile fiscale indiferent dacă acestea ar fi denaturate ca urmare a săvârșirii vreunei infracțiuni, neputându-se reține nici sub acest aspect temeinicia suspendării soluționării contestației.
În situația dată, pârâta trebuia să analizeze contestația reclamantei pe fond și să aprecieze asupra acesteia.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, în 2 exemplare, decizia nr.598/15.09.2014 privind soluționarea contestației, emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C.; raportul de inspecție fiscală nr.F-GJ-361/23.07.2014 emis de organul de control din cadrul D.G.R.F.P. C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj; decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.F-GJ-466/23.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, declarația informativă 394 depusă de vânzătoare; contractul de vânzare-cumpărare motostivuitor din data de 04.04.2011 și nota de recepție din 14.04.2011 și factura fiscală nr. 41/08.04.2011.
În temeiul dispoziției art. 205 Cod procedură civilă, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, în nume propriu și în numele și pentru pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat
Respingerea acțiunii formulată de reclamanta ..
În motivarea întâmpinării a arătat că, acțiunea reclamantei este neîntemeiată întrucât prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-GJ 361/23.07.2014, organele de inspecție fiscală au considerat că tranzacția derulată între . în calitate de beneficiar și . SRL Bâlteni în calitate le furnizor, a fost nereală, scopul înregistrării acesteia fiind diminuarea TVA de plată aferentă perioadei în care a fost înregistrată ca urmare a deducerii TVA, precum și diminuarea impozitului pe profit aferent. Astfel, neacceptarea de către echipa de control, a deductibilității cheltuielilor cu amortizarea mijlocului fix autostivuitor) și TVA aferent tranzacției cu . SRL Bâlteni nu a avut ca motiv existența sau inexistența documentelor enumerate în contestație ci nerealitatea tranzacției respective.
Astfel, în lipsa unei operațiuni reale, în sfera taxei, existența unei facturi conforme cu prevederile legale sau a oricăror alte documente nu conferă persoanei impozabile dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată.În acest sens sunt relevante prevederile art.145, alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare conform cărora orice persoană impozabilă are dreptul de a deduce taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
În ceea ce privește jurisprudența europeană, pârâta face referire la Decizia Curții Europene de Justiție în cazul C-255/02-Halifax & Others, potrivit căreia orice artificiu care are drept scop esențial doar obținerea unui avantaj fiscal, operațiunea neavând conținut economic, va fi ignorat și situația „normală” care ar fi existat în absența acestui artificiu va fi reabilitată.
Astfel, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile de formă, respectiv existența documentelor justificative pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, societatea nu are drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrisă în aceste facturi întrucât operațiunile nu sunt reale, iar operațiunile efectuate au fost desfășurate strict în vederea obținerii unor avantaje de natură i fiscală.
Caracterul fictiv al tranzacției rezultă și din Procesul verbal nr._ din 20.05.2014 transmis de Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 4 Tg-J., conform căruia „. SRL Bâlteni nu mai desfășoară activitate la adresa respectivă, că nu are declarate alte puncte de lucru, nu a avut declarate persoane angajate cu contracte de muncă și nu a putut fi luată legătura cu administratorul sau alt reprezentant legal al societății, în vederea efectuării unui control, iar din nota explicativă dată de fostul administrator rezultă că la data ieșirii din societate a acestuia nu au fost predate stocuri de mărfuri, mijloace fixe, utilaje sau alte bunuri”.
De asemenea, potrivit adresei nr._ din 16.07.2014 transmisă de Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr.4 Tg-J., reclamanta a fost cuprinsă în cadrul unei sesizări penale în lanț alături de alte societăți în relația comercială derulată cu Trust TLH Construct SRL Bâlteni.
Pârâta a mai precizat că prin înregistrarea în evidența contabilă a facturii emisă în numele . SRL Bâlteni, factură care nu are la bază o operațiune reală, a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma de 6.642 lei reprezentând impozit pe profit, TVA și accesorii de plată, echipa de control considerând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute te art. 9, alin. 1, lit. c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare.
Cu adresa nr. GJ_/28.07.2014, organele de inspecție fiscală au înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj sesizarea penală nr. GJ_/22.07.2014 întocmită pentru domnul U. I. în calitate de administrator la . și pentru ., precum și procesul verbal nr. GJ_/22.07.2014.
Un alt aspect precizat de pârâtă este faptul că, luând în considerare constatările organelor de inspecție fiscală, motivele prezentate de contribuabil, documentele existente la dosarul cauzei precum și actele normative în vigoare pe perioada verificată, s-au reținut următoarele:
Cu privire la suma totala de 6.642 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar, astfel, debit în sumă de 333 lei; dobânzi în sumă de 14 lei; penalități de întârziere în sumă 7 lei și TVA suplimentar, astfel, debit în sumă de 6.000 lei; dobânzi în sumă de 192 lei și penalități de întârziere în sumă 96 lei.Astfel, prin prezenta cauză supusă soluționării s-a pus problema dacă pârâta D.G.R.F.P. C., prin Serviciul soluționare Contestații, se poate investi cu soluționarea pe fond a cauzei în condițiile în care organele de inspecție fiscală din cadrul AIF Gorj au sesizat organele de cercetare și urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cu privire la această sumă.
Astfel, în ceea ce privește suma de 6.642 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 333 lei, TVA în sumă de 6.000 lei și accesorii aferente acestora, în sumă totală 309 lei, pentru care au fost sesizate organele de cercetare penală, s-a constatat faptul că prin sesizarea penală nr. GJ_/28.07.2014, formulată către P. de pe lângă Tribunalul Gorj - Activitatea de Inspecție Fiscală Gorj, menționează faptul că prin înregistrarea în evidența contabilă a unor documente care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, petenta a dedus cheltuieli cu amortizarea și TVA, în sumă de 2.083 lei, respectiv în sumă de 6.000 lei.
Având în vedere aceste aspecte, Activitatea de Inspecție Fiscală Gorj, prin procesul verbal nr. GJ_/20.05.2014, transmis cu adresa nr. GJ_/28.07.2014, a apreciat că societatea, prin evidențierea unor operațiuni fictive, a urmărit evitarea plății către bugetul statului a taxelor și impozitelor datorate.
Pârâta a invocat dispozițiile art.214, alin. 1 lit. a și alin. 3 din OG nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, care se referă la suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, și anume: (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. (3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a terminat suspendarea”.
Astfel, între stabilirea obligațiilor fiscale constatate prin Decizia de impunere nr. F - GJ 466/23.07.2014, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. F-GJ 361/23.07.2014 și a procesului verbal nr. GJ 1092351din 20.05.2014 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei supuse soluționării.
În acest sens, pârâta consideră că organele administrative nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a finaliza soluționarea laturii penale, având în vedere principiul de drept „penalul ține în loc civilul”.
S-a mai reținut că, potrivit doctrinei, acțiunea penală are întâietate față de acțiunea civilă deoarece, pe de o parte, cauza materială unică a celor 2 acțiuni este săvârșirea infracțiunii sau existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, iar, pe de altă parte, soluționarea acțiunii civile este condiționată de soluționarea acțiunii penale în privința existenței faptei.
Totodată, a precizat că și Curtea Constituțională prin Decizia nr.449/26.10.2004, a pronunțat în sensul că „înaintarea rezolvării acțiunii penale este neîndoielnic justificată și consacrată ca atare și de prevederile art.19 alin. 2 din Codul de procedură penală, scopul suspendării constituindu-l tocmai verificarea existenței sau nu a infracțiunii cu privire la care instanța are unele indicii”.
În acest sens, este și Decizia Curții Constituționale nr.72 din 28 mai 1996, prin care Curtea Constituțională a reținut că nu trebuie ignorate nici prevederile art.22 alin. 1 din Codul de procedură penală potrivit cărora „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”.
Având în vedere cele de mai sus, precum și faptul că prioritatea de soluționare o au organele de urmărire penală, care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al faptelor, potrivit principiului de drept „penalul ține în loc civilul”, consacrat prin art.19, alin.(2) din Codul de procedură penală, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, D.G.R.F.P C. nu se poate investi cu soluționarea pe fond a cauzei, pentru suma totală de 6.642 lei procedura administrativă urmând a fi reluată în conformitate cu dispozițiile art.214, alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care precizează: (3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. 2, indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu”.
De asemenea, pct.10.1 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.450/24.04.2013, privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, statuează că: „10.1 Dacă prin decizie se suspendă soluționarea contestației până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluționare competent va relua procedura administrativă, în condițiile art. 213 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, numai după încetarea definitivă și executorie a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedită de către organele fiscale sau de contestator printr-un înscris emis de organele abilitate.[...]”.
Având în vedere cele precizate anterior, s-a reținut că până la pronunțarea unei soluții pe latura penală, DGRFP C. nu se poate învesti cu soluționarea cauzei, motiv pentru care se va suspenda soluționarea contestației pentru suma totala de 6.642 lei, procedura administrativă urmând a fi reluată în conformitate cu cele precizate anterior.
Față de aceste aspecte, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor contestate ca temeinice și legale.
Deși prin rezoluția din data de 24 martie 2015, reclamantei i s-a comunicat, în copie, întâmpinarea formulată de pârâte, nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La solicitarea instanței, P. de pe lângă Tribunalul Gorj comunicat faptul că, prin ordonanța cu nr. 372/P/2014 din data de 23.02.2015, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 reținându-se în esență că, „evidențierea în actele contabile a . a facturii fiscale nr._ din 19.11.2013 emisă de . SRL are la bază efectuarea unei operațiuni reale, corespunzător achiziției unui automotostivuitor tip YALLE de 2,5 t, bun identificat fizic ca fiind în posesia societății beneficiare care a plătit în mai multe tranșe suma de 31.00 lei”. S-a apreciat astfel că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală sub aspectul laturii obiective a acesteia.
Totodată, prin aceiași ordonanță s-a mai dispus și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor de către IPJ Gorj - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice cu privire la faptele de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 și respectiv art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, având în vedere necesitatea stabilirii împrejurărilor în care . (reprezentată de administrator S. S.) a achiziționat automotostivuitorul tip YALLE de 2,5 t de la numitul B. E. (care neagă însă o astfel de operațiune), respectiv a împrejurărilor în care . SRL a omis a evidenția în actele contabile operațiunea de înstrăinare a aceluiași bun către .. În prezent, cauza astfel disjunsă și a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. 71/P/2015 fără ca cercetările din acest dosar să mai vizeze pe „. ori pe administratorul acesteia U. I..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând acțiunea dedusă judecății în raport de motivele de fapt și de drept invocate de părți și prin prisma materialului probator administrat în cauză, tribunalul o reține ca fiind întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Urmare a controlului efectuat de organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Gorj și finalizat prin întocmirea Raportului de inspecție fiscală nr. F-GJ 361 din 23.07.2014, a fost emisă Decizia de impunere nr. F-GJ_14, prin care au fost stabilite în sarcina societății comerciale ., obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 6.642 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar – 354 lei și TVA suplimentar – 6.288 lei.
Împotriva deciziei de impunere, reclamanta . a formulat contestație fiscală conform dispozițiilor art. 205 Cod de procedură fiscală.
Prin Decizia nr. 598 din 15.09.2014, Direcția G. a Finanțelor Publice C. a dispus în temeiul dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) Cod de procedură fiscală, suspendarea soluționării contestației formulată de reclamantă, ca urmare a faptului că organele de inspecție fiscală fiscal au sesizat P. de pe lângă Tribunalul Gorj cu adresa nr. GJ_/28.07.2014, sesizarea penală întocmită pentru U. I. în calitate de administrator al . și pentru ..
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, organul de soluționare competent poate suspenda prin decizie motivată soluționarea cauzei, atunci când organul ce a efectuat activitatea de control a sesizat organele penale cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă.
Se observă așadar că, în materie fiscală dispozițiile art. 214 Cod procedură fiscală reprezintă o reglementare similară celei cuprinse în art. 413 alin. 1 pct. 2 Codul de procedură civilă, întâietatea rezolvării acțiunii penale fiind în mod evident justificată și consacrată ca atare și de prevederile art. 27 ali.7 Cod procedură penală.
De altfel, art. 28 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede că "hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o ".
Cele statuate în materie civilă își găsesc justificarea, pentru identitate de rațiune și în materie fiscală, în privința suspendării facultative a procedurii de soluționare a contestației formulate împotriva actelor administrativ-fiscale.
Adoptarea măsurii suspendării este condiționată de înrâurirea hotărâtoare pe care ar avea o constatare, de către organele competente, a elementelor constitutive ale unei infracțiuni, asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
În speță însă, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 reținându-se în esență că, „evidențierea în actele contabile a . a facturii fiscale nr._ din 19.11.2013 emisă de . SRL are la bază efectuarea unei operațiuni reale, corespunzător achiziției unui automotostivuitor tip YALLE de 2,5 t, bun identificat fizic ca fiind în posesia societății beneficiare care a plătit în mai multe tranșe suma de 31.00 lei”, astfel că s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală sub aspectul laturii obiective a acesteia.
Împrejurarea că față de reprezentanții societății care a vândut reclamantei automotostivuitorul tip YALLE se continuă cercetările cu privire la faptele de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 și respectiv art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, nu justifică menținerea măsurii suspendării contestației administrative, dispozițiile art. 214 Cod procedură fiscală vizând în mod evident posibila săvârșire de infracțiuni de către reprezentanții sau prepușii societății în cauză și nu de către cei care reprezentau sau săvârșeau acte de comerț în numele partenerilor contractuali.
De altfel, este și în interesul organelor fiscale să clarifice situația reclamantei, care, potrivit emisă Decizia de impunere nr. F-GJ_14, datorează bugetului de stat 6.642 lei, neexistând nici o rațiune pentru întârzierea soluționării contestației, care are drept consecință și întârzierea executării obligațiilor bugetare suplimentare stabilite în sarcina acesteia.
Pe de altă parte, atâta timp cât contestația formulată de reclamantă nu este soluționată de organul fiscal pe fond printr-o decizie în conformitate cu dispozițiile art. 216 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța nu poate proceda la analizarea legalității deciziei de impunere, potrivit art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, așa cum solicită reclamanta
Față de considerentele ce preced, tribunalul va admite în parte contestația dedusă judecății și va anula decizia nr. 598/15.09.2014 emisă de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu consecința obligării acestei pârâte să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamanta S.C. U. D. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația promovată de reclamanta S.C. U. D. S.R.L. SRL - reprezentată legal prin administrator U. I., având Cod fiscal RO_, cu sediul în Târgu-J., Ursați, ., jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, având sediul în Târgu-J., ., județul Gorj și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, județul D..
Anulează decizia nr. 598/15.09.2014 emisă de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și obligă această pârâtă să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamanta S.C. U. D. S.R.L.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. S. | ||
Grefier, E. R. P. |
Red. S.D.
Tehnored. P.R.
5 ex./08.07.2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
