Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 04-03-2015, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 518/318/2014
Dosar nr._
Cod operator:2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE nr.671/2015
Ședința publică din 04 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
Judecător: S. I. T.
Grefier: E. R. P.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent M. D. C., împotriva sentinței civile nr.3900 din 13 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al județului G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen, timbrat și motivat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimata nu a depus întâmpinare.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 3900 din 13 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul M. D. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., cu sediul în Târgu - J., ., jud. G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.01.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 06.01.2014, petentul M. D. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 06.01.2014, în timp ce conducea auto Opel Vectra cu numărul de înmatriculare BH4456BT pe .-J., nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară a străzii.
Petentul a semnat procesul verbal contestat.
Instanța de fond a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind depusă la instanță la data de 17.04.2013, împotriva procesului verbal de contravenție înmânat la data de 11.04.2013.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art.34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța de fond a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art.31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția European a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Coroborând probele administrate, instanța de fond a reținut că cele consemnate de agentul constatator corespund realității, fapta fiind corect reținută și încadrată, iar sancțiunea legal aplicată.
Astfel, martorul D. B. propus de petent, dar care a și semnat în calitate de martor asistent procesul verbal, a declarat că în cursul lunii ianuarie, în timp ce se deplasa pe banda dinspre axa drumului cu un autoturism a oprit la trecerea de pietoni de la Romtelecom și a constatat că petentul oprise pe trecerea de pietoni, în fața autoturismului aflându-se două sau trei persoane speriate care gesticulau.
Este evident în aceste împrejurări că petentul nu a acordat prioritate de trecere ci a oprit pe trecerea de pietoni pentru a evita coliziunea cu pietonii speriați. A mai menționat martorul că agentul constatator se afla pe partea cealaltă a drumului, nu a avut timp să-l oprească pe petent întrucât acesta a demarat, l-au prins din urmă, iar agentul constatator i-a încheiat procesul verbal prin care i-a aplicat sancțiunea. Martorul audiat nemijlocit de instanță a confirmat faptul că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Nu poate fi avută în vedere declarația martorei P. A., propusă de petent, întrucât din declarația acesteia reiese că nu a observat incidentul declarat de celălalt martor, ci doar a fost întrebată de petent, după ce a fost ajuns din urmă de agentul constatator dacă avusese intenția să traverseze . vorbă cu o prietenă.
Împotriva sentinței civile nr. 3900 din 13 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a declarat apel petentul M. D. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de apel a arătat că, în fapt, așa cum a arătat și la instanța de fond, a contestat procesul verbal de contravenție ._ întocmit în data de 06.01.2014 ca netemeinic și nelegal, motivat de faptul că agentul de circulație în mod cu totul eronat a întocmit acest proces verbal așa cum reiese și din probele administrate, martora propusă de acesta declarând faptul că nu se afla pe trecere la momentul la care acesta a trecut.
În ceea ce privește declarația martorului asistent, apelantul petent a considerat că aceasta este cel puțin subiectivă având în vedere că la momentul la care acesta a trecut prin dreptul trecerii de pietoni el se afla staționat și într-o conversație cu agentul rutier, deci nu poate să spună că acorda atenție traficului rutier, mai mult decât atât, același martor este cel care îl transportă cu mașina cu care își exercită meseria de taximetrist pe agentul de circulație până în locul în care a fost oprit de către acesta.
Dacă a încălcat aceste norme de ce agentul de circulație nu a folosit mașina de serviciu care era staționată pentru a-l urmări și a-l sancționa, de ce nu a fost oprit de echipajul de poliție, așa cum era firesc.
Apelantul petent a precizat că este evident faptul că declarația martorului asistent este pur subiectivă, având în vedere că meseria pe care o exercită îl pune în atenția permanentă a agenților de circulație.
De asemenea a considerat că în mod nejustificat instanța de fond a apreciat ca temeinic și legal procesul verbal întocmit astfel încât a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței instanței de fond iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție având în vedere situația de fapt și probele administrate în cauză.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 și următoarele Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art.471 Noul cod de procedură civilă, intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat, în raport de criticile formulate, tribunalul urmează să îl respingă ca nefondat pentru următoarele considerente:
S-a apreciat corect de către instanța de fond, atunci când a dispus respingerea plângerii contravenționale pentru fapta reținută în sarcina petentului prin procesul verbal de contravenție, în sensul că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea străzii.
Martorii audiați au declarat, în special cel propus de intimată, că a observat un autoturism la trecerea de pietoni iar în fața sa trei persoane erau speriate și gesticulau, că agentul constatator nu a avut timp să-l oprească pe petent identificându-l ulterior după ce a fost urmărit în trafic, martora propusă de petent a declarat că nu a observat incidentul ci doar a precizat că nu intenționa să traverseze ..
Așadar, din declarațiile martorilor rezultă săvârșirea contravenției iar afirmațiile acestuia din cererea de apel, în sensul că declarația martorului este subiectivă, nu poate fi reținută fără a fi argumentată, ca de altfel și afirmația că de ce agentul de circulație nu a folosit mașina de serviciu pentru a-l urmări și sancționa.
Soluția instanței de fond este temeinică și legală dată în conformitate cu probatoriul administrat și prin urmare va fi menținută.
Văzând dispozițiile art.480 alin.1 NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul petent M. D. C., CNP_, cu domiciliul în Bâlteni, ., județul G., împotriva sentinței civile nr.3900 din 13 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al județului G., cu sediul în Târgu - J., ., județul G., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, I. S. | Judecător, S. I. T. | |
Grefier, E. R. P. |
Red. S.I.
Tehnored. P.R.
Jud. fond: E. P.
4 ex./20.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1049/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 848/2015.... → |
|---|
