Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1263/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1263/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 5229/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 1263/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător A. M. N.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat I.P.J. G. în contradictoriu cu intimata petentă B. D. P., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, intimata petentă fiind reprezentată de avocat P. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat, după care,
În condițiile art. 131 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 482 C. pr. civ. tribunalul a verificat din oficiu și a stabilit că este instanță competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 C. pr. civ., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În condițiile art. 244 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 479 C. pr. civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C. pr. civ., acordând cuvântul.
Apărătorul intimatei petente solicită respingerea apelului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 5763 din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta B. D. P., în contradictoriu cu intimatul I. G., înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei prin procesul verbal . nr._ încheiat de I.P.J. G. Poliția Municipiului Tg-J. la data de 26.03.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.03.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 100 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute art.2 pct.11 lit din Lg. 61/1991 R, reținându-se că în data de 26.03.2014, în jurul orelor 19:20, în timp ce se afla la domiciliul său a solicitat intervenția organelor de poliție prin apelul de urgență 112 motivând că fostul soț o amenința cu acte de violență, iar ca urmare a verificărilor efectuate de agenții constatatori la fața locului, cele susținute nu s-au confirmat.
Procesul verbal s-a întocmit în lipsa petentei .
Fiind investită, potrivit art.34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Nu s-a reținut criticile petentei că s-a realizat o descriere pur formală a faptei reținute împotriva sa, că nu au fost menționate toate datele personale ale contravenientului, nefiind menționate ocupația și locul de muncă, că s-a încadrat greșit temeiul de drept prin care se sancționează contravenția respectiv art. 3 alin. 1 lit. a și nu art.4 alin. 1 lit. a cum s-a menționat deoarece agentul constatator a realizat o descriere corespunzătoare a faptei contravenționale reținute împotriva petentei, a indicat ca date de stare civilă CNP-ul, adresa de domiciliu, numele părinților, date complete pentru identificarea unei persoane .
Legea nr.61/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 96 din 7 februarie 2014 ,în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare, întrând în vigoare la data de 07.02.2014,iar la art.2 pct. 11 se prevede că, constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:… “11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat”, ce se sancționează conform dispoz.art.3 lit.a din același act normativ:…a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) și 34), astfel că nu are suport nici susținerea petentei că a fost greșit indicat temeiul de drept al faptei și al sancțiunii aplicate.
Instanța a constatat că procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate a actului administrativ(actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzută de lege) ce este asociată cu prezumția de autenticitate(actul emana în mod real de la cine se spune ca emana) și cu prezumția de veridicitate(actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).Așadar până la proba contrară cele consemnate de agentul constatator în procesul verbal corespund adevărului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil( art.31-36 din O.G.2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiuni antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că în speță, petenta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă, deși i s-a acordat de către instanță această posibilitate, că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul verbal contestat și nici nu s-a dovedit vreuna din situațiile de natură a intervenii în caz de pericol, pentru care legea permite solicitarea intervenției la fața locului a organelor de menținere a ordinii, iar după deplasarea organelor de poliție nu s-a constat o situație de pericol real care să impună intervenția la fața locului.
Față de cele reținute, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța a analizat în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Instanța a avut în vedere că în art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a considerat că sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pericolul social al faptei săvârșite de petentă este minim, fapt ce rezultă din natura relațiilor ocrotite, conflictul sesizat fiind un conflict între foști soți, împrejurarea în care a fost săvârșita fapta, circumstanțele personale ale petentei, care a recunoscut că a solicitat intervenția organelor de poliție la fața locului dar consideră că justificat, date fiind și repetabilitatea conflictelor între cei doi foști soți, așa cum a susținut.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că fapta are o gravitate redusă și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Aceasta sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
În consecință, instanța a admis în parte plângerea petentei și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei aplicată petentei prin procesul verbal . nr._/26.03.2014 cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat intimatul I.P.J. G., apreciind că soluția pronunțată în cauză este netemeinică pentru următoarele motive:
Arată că petenta a fost sancționată pentru apelarea fără motiv a SNUAU ,,112”.
În expunerea motivelor de apel s-a arătat faptul că fapta săvârșită nu are un grad de pericol social scăzut, astfel încât nu se justifică aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Regimul sancționator sever stabilit de legiuitor pentru astfel de fapte, în scopul protejării patrimoniului persoanelor juridice, confirmă susținerea apelantului.
Consideră că trebuie avută în vedere și atitudinea duplicitară a petentei, reflectată în plângerea contravențională, aceasta solicitând în principal anularea procesului-verbal și doar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
În condițiile date, este greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petenta va putea fi determinată ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Față de considerentele expuse, s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a plângerii.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, intimata I.P.J. G. este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 și următoarele din C. pr. civ. și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2, teza a doua din C. pr. civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 13.03.2015 intimata petentă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Analizând apelul declarat pe baza probelor administrate în cauză și în raport de criticile formulate de către apelant, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.03.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 100 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute art.2 pct.11 lit din Lg. 61/1991 R, reținându-se că în data de 26.03.2014, în jurul orelor 19:20, în timp ce se afla la domiciliul său a solicitat intervenția organelor de poliție prin apelul de urgență 112 motivând că fostul soț o amenința cu acte de violență, iar ca urmare a verificărilor efectuate de agenții constatatori la fața locului, cele susținute nu s-au confirmat.
În urma administrării probatoriului, instanța de fond a admis în parte plângerea formulată de petenta B. D. P., în contradictoriu cu intimatul I. G., înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei prin procesul verbal . nr._ încheiat de I.P.J. G. Poliția Municipiului Tg-J. la data de 26.03.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Raționamentul instanței de fond la pronunțarea acestei sentințe a avut la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, art. 21 alin. 3 din același act normativ,conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”, precum și art. 7 alin. 3 prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
În fundamentarea convingerii instanței potrivit căreia s-a impus aplicarea sancțiunii avertismentului, au fost avute în vedere aspectele concrete cu privire la săvârșirea faptei de către contestatoare.
Criticile apelantului vizează atât netemeinicia, cât și nelegalitatea sentinței, considerând că situația de fapt este ce a reținută de către agentul constatator, iar intimata petiționară nu a reușit să facă dovada existenței unei alte stări de fapt.
În opinia tribunalului, sentința instanței de fond este temeinică și legală prin reindividualizarea sancțiunii amenzii, cu sancțiunea avertisment, s-a creat o proporționalitate între fapta săvârșită și gradul de pericol social concret al acesteia, astfel, în mod corect instanța de fond a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea sancțiunii în sensul că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Un alt argument este acela că, orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Mai mult, așa cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite.
În acest context, tribunalul constată că soluția instanței de fond prin care a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, este temeinică și legală, de natură să creeze o proporționalitate între fapta săvârșită și gradul de pericol social concret, motiv pentru care, în condițiile art. 480 C.pr.civ., va fi respins ca nefondat apelul promovat de către Inspectoratul de Poliție al Județului G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul intimat I.P.J. G., cu sediul în Târgu J., ., jud. G. împotriva sentinței civile nr. 5763 din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă B. D. P., domiciliată în Tg-J., .,.,., CNP_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015, la Tribunalul G..
Președinte, Judecător,
L. B. A. M. N.
Grefier,
L. C.
Red. L.B.
Tehnored. L.C.
Jud. Fond. C.L. M.
4 ex/03.06. 2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 815/2015. Tribunalul GORJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 318/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
