Pretentii. Sentința nr. 784/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 784/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 2401/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443 ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 784/2015
Ședința publică din 23 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. B.
Grefier: E. D. M.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul O. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamantă consilier juridic G. C., prezent și pârâtul O. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul de față a fost înregistrat la data de 09.04.2015 și repartizat în sistemul Ecris completului C. F05 cu termen recomandat la 23.04.2015.
La data de 23.04.2015prin rezoluția președintelui completului de judecată C. F05 s-a procedat la examinarea cererii de chemare în judecată înregistrată și formulată de reclamantă, s-a constatat că aceasta îndeplinește toate cerințele prevăzute de art.194-197 NCPC, în consecință, având în vedere dispozițiile art.201 alin.1 NCPC s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât și i s-a pus în vedere acestuia să depună întâmpinare, avându-se în vedere dispozițiile art.180 alin.3 și art.201 alin.1 NCPC, în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare, prin rezoluția din 29.05.2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 23.06.2015, pentru când părțile au fost legal citate.
În condițiile art.131 alin.2 NCPC instanța, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, conform dispozițiilor art.95 pct.1 NCPC.
În temeiul art.238 c.pr.civ. instanța estimează durata cercetării procesului și apreciază ca termen estimativ o lună de zile.
Instanța constată că dispozițiile prevăzute art.366-388 NCPC nu sunt compatibile cu raportul juridic administrativ dedus judecății, având în vedere și dispozițiile art.28 din legea 554/2004.
În condițiile art.208 NCPC constată că pârâtul O. F. nu a depus întimpinare fiind aplicabilă sancțiunea decăderii acestuia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Consilier juridic G. C., pentru reclamantă, depune la dosar o cerere privind micșorarea câtimii obiectului cauzei, se comunică și pârâtului un exemplar.
Pârâtul arată că a plătit pentru anul acesta și a solicitat să i se scrie pe chitanță că plătește doar pentru anul acesta nu pentru suma pentru care a fost chemat în judecată, precizează că reclamanta are un reprezentant care vine pe teren, iar această angajată a venit din an în an .
În condițiile art.237-244 NCPC constată că reclamanta prin apărătorul ales nu înțelege să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față, astfel că instanța în condițiile art.248 alin.4 NCPC declară cercetarea procesului încheiată.
În condițiile art.244 alin.3 și 4 NCPC, coroborat cu dispozițiile art. XII din legea nr.2/2013, tribunalul constată că părțile sunt de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeași zi, având în vedere dispozițiile art.10 și 159 NCPC, instanța hotărăște ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeași zi, în ședință publică, conform art.153 NCPC și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Consilier juridic G. C., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul O. F. arată că o să plătească dar să nu fie obligat și la plata penalităților, întrucât angajata pârâtei este vinovată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată la data de 09.04.2015 sub nr._ pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, reclamanta . SRL, a chemat în judecată pe pârâtul O. F. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, acesta să fie obligat la plata sumei de 315,82 lei, cu titlu de debit cert, lichid si exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare, efectuate de către societatea reclamantă în perioada 01.04._14;
- la plata sumei de 150,27 lei, reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0,1% pe zi, raportate la debitul pe care aceasta îl are față de unitate, calculate conform anexei;
- la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 37,29 lei constând în taxa de timbru.
În motivarea cererii a arătat că, între . SRL și pârâtul O. F. s-a încheiat prin voința comună a părților, sub forma unui înscris sub semnătură privată, un contract de prestări servicii, înregistrat sub nr._/10.12.2009, având ca obiect, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârât, conform declarației anexă la contract.
Având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții și că, potrivit art. 969C.civ. "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", socotește că, respectivul contract încheiat de societate cu pârâtul, produce efecte valabile, generând drepturi și obligații în beneficiul, respectiv sarcina părților.
Ca urmare a executării obligațiilor ce reveneau subscrisei, în temeiul contractului amintit, societatea reclamantă a început efectuarea prestațiilor, care s-au derulat în mod neîntrerupt pe perioada 01.04._13, iar pentru plata lor, lunar s-a emis câte o factură, astfel încât pentru întregul interval de timp menționat, s-a întocmit un număr de 11 (_/01.10.2012,_/15.01.2013,_/25.03.2013,_/14.06.2013,_/14.08.2013,_/05.12.2013,_/26.02.2014,_/08.04.2014,_/14.07.2014,_/20.10.2014,_/30.12.2014) în valoare totală de 315,82 lei.
Conform Art. 14: (2) din Contract „Factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Contestația se depune la registratura departamentului comercial al operatorului, acesta fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
(3) Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită la alin. 1, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată."
Pârâtul prin necontestarea debitului datorat în termenul contractual, înseamnă că a acceptat la plată facturile fiscale și, în consecință și-a însușit debitul în sumă totală de 315,82 lei.
Art. 46 C.. un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura independent de orice semnătura, dovedește față de emitent încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează.
Pentru a avea forță probantă față de persoana care nu a redactat-o, în speță față de pârât, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată de către aceasta.
Conform art. 46 C.. către debitor probează obligațiunile comerciale, factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente.
Potrivit art. 969 Cod civil,convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În aplicarea acestui principiu, art. 1073 Cod civildă dreptul creditorului să pretindă debitorului îndeplinirea exactă a obligației sale, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunări.
În ceea ce îl privește, însă, pârâtul nu a înțeles să-și execute de bună voie obligația de plată, nici până prezent, debitul devenind cert, lichid și exigibil, pentru toate facturile emise în perioada 01.10._14, a căror valoare, de ansamblu, este de 315,82 lei, acesta fiind și motivul pentru care s-a promovat cererea de față.
Certitudinea efectuării prestațiilor a dovedit-o printr-o . texte din contract, dintre care au fost exemplificate cu prevederile art. 8, lit. a), f), g), n), o), p) din contractul de prestare al serviciului de salubrizare al localitățile.
Din ansamblul acestor dispoziții contractuale rezultă că, în concepția legiuitorului, de la data când societatea reclamantă s-a obligat să efectueze prestații în favoarea beneficiarului său, ele nu se pot executa decât continuu fără nici un fel de întrerupere, indiferent de conduita beneficiarilor săi, deoarece în caz contrar el riscă să suporte sancțiunile pe care sunt împuternicite să i le aplice Primăria Municipiului Târgu-J., Agenția de Mediu și Poliția Sanitară și că, numai în mod excepțional, în anumite împrejurări deosebite și imprevizibile, s-ar putea întâmpla ca vreuna să rămână neexecutată. Dar, ori de câte ori s-ar invoca existența vreunui asemenea caz, sarcina probei nu revine prestatorului, el nefiind obligat să se justifice, ci incumbă beneficiarului prestației, ținut să se conformeze prevederilor art. 1169 din Codul Civil; în caz contrar, refuzul său de plată nu poate fi interpretat decât ca neîntemeiat, efectuat cu rea-credință, fără nici o acoperire legala.
Deci, atât din punct de vedere legal, cât și contractual, în toate situațiile când beneficiarii prestațiilor de salubrizare intenționează să refuze plata unora dintre facturi, pe motiv de neexecutare sau de executare necorespunzătoare, a obligațiilor asumate de societatea reclamantă, lor le revine îndatorirea de a întocmi și a prezenta din proprie inițiativă, mai înainte de declanșarea oricărui litigiu, acte de constatare, care să fie opozabile, care nu pot fi contrazise și în baza cărora se impune asumarea întregii responsabilități în fața autorităților competente.
Cu atât mai mult, în cazul concret, atâta timp cât din partea pârâtei nu s-au semnalat nici un fel de reclamații întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, certitudinea realizării sarcinilor ce le-au revenit, este indiscutabilă.
În același sens, certitudinea efectuării în ritm continuu a prestațiilor la care s-au angajat este garantată și prin existența unor interese majore, care nu sunt și nu pot fi lăsate la libera apreciere a părților contractante, ci se raportează la nivelul întregii comunități și de aceea, prin implicarea autorităților centrale și a celor locale, s-au luat măsuri, pe cale normativă, de natură să asigure igiena colectivă, apărarea colectivității împotriva factorilor nocivi, starea de sănătate a întregii populații și a mediului înconjurător.
Iar, din aceste puncte de vedere, încercările pârâtei de a se sustrage de la plata sumelor datorate sunt inoportune, dând dovadă de lipsă de responsabilitate contractuală și de abuz de drept.
În același timp se va observa că părțile au inserat în contract la art. 19 o clauză penală, stabilind că în caz de neexecutare a obligației la termenul stabilit, pârâtul datorează daune interese moratorii sub forma penalităților de întârziere de 0.1% pe zi de întârziere, raportate la nivelul debitului.
Conform art. 1069 cod civil clauza penală este o compensare a daunelor interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Este vorba deci despre o evaluare anticipată a prejudiciului, prin convenția părților, încercat de către creditor în cazul neexecutării la timp a obligației. Clauza penală fiind un contract, este obligatorie între părți.
Art. 1084 Cod civil statuează principiul conform căruia prejudiciul suferit de către creditor trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza, tocmai prin imposibilitatea de a folosi sumele pe care debitorul le datorează. Astfel se consideră îndreptățiți a solicita penalitățile de întârziere, ce reprezintă evaluarea prejudiciului efectiv suferit de către creditor, cu titlul de daune interese pentru repararea beneficiului nerealizat.
Art. 1088 Cod civil stabilește faptul că la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, în afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate, nefiind debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, în afară de cazurile în care dobânda curge de drept. Din nou, acest articol face trimitere la dispozițiile codului comercial, derogatorii în acest sens, care stabilesc prin art. 43 faptul că debitorul datorează dobânzi de drept de la data scadenței, chiar fără a fi pus în întârziere.
S-a considerat că, în cauza dedusă judecății, sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 969, 970 și 1073 Cod civil.
Art. 969 C.civ. prevede obligativitatea respectării convențiilor legal făcute între părțile contractante. În caz contrar, este antrenată răspunderea civilă contractuală a părții care și-a nesocotit obligațiile.
După cum se observă, în cauza dedusă judecății s-a făcut dovada existenței contractului încheiat între părți, precum și faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată.
În virtutea contractului, și-a asumat o obligație de a face pe care a respectat-o, prestând servicii de salubrizare pârâtei conform obiectului contractului, iar pârâtul nu a respectat obligația de plată a sumei de bani aferente serviciului de care a beneficiat.
Având în vedere îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții ale răspunderii civile contractuale, respectiv existența unui contract, existența unei fapte ilicite ( pârâtul nerespectându-și obligația de plată a serviciilor de care a beneficiat, pe care și-a asumat-o prin contract), a unui prejudiciu întrucât s-au prestat servicii pentru care nu a fost încasat prețul pe care pârâtul s-a obligat să-l achite prin semnarea contractului), a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a elementului subiectiv (prin semnarea contractului, pârâtul și-a însușit obligația de plată a serviciilor, aceasta nesocotindu-și obligațiile în cunoștință de cauză), considerând că în cauza dedusă judecății este antrenată răspunderea civilă contractuală a pârâtului.
De asemenea, creanța solicitată de către societate îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 C.pr.civ.
Astfel, în primul rând, reclamanta este titulara unei creanțe certe a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea pârâtei de a plăti o sumă de bani, cu mențiunea că obligația patrimonială este una comercială.
În al doilea rând, creanța este certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă, întrucât existența ei rezultă din facturile emise, având o existenta neîndoielnică. De asemenea, creanța este lichidă având în vedere faptul că este determinată în ceea ce privește cuantumul ei prin înscrisuri însușite de pârâtă și opozabile acesteia. În fine, creanța este exigibilă întrucât toate facturile au ajuns la scadență. Conform Art.14, alin (1) din contractul de prestare „Utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii".
A solicitat ca în lumina dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, să fie obligat pârâtul către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În drept s-a întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată pe dispozițiile consacrate de art. 969, 970 și 1073 Cod civil, art. 43 Cod comercial, art.3 din O.G. nr.9/2000, de Legea nr. 356/2002 si Legea nr. 2/2002, Legea 422/2002, Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
În dovedirea cererii au fost anexate în fotocopie, următoarele acte: contractul nr._ din 10.12.2009, facturile fiscale și calculul penalităților de întârziere.
În condițiile art.208 NCPC s-a constat că pârâtul O. F. nu a depus întâmpinare, fiind aplicabilă sancțiunea decăderii acesteia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În ședința din 23 iunie 2015 reclamanta a formulat o cerere de micșorare a câtimii obiectului cererii, având în vedere că ulterior introducerii cererii de chemare în judecată pârâtul O. F. a achitat suma de 58 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._,_,_ și o parte din contravaloarea facturii fiscale nr._.
D. urmare, pe baza probelor administrate a solicitat obligarea pârâtului la:
- la plata sumei de 257,82 lei, cu titlu de debit cert, lichid si exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare, efectuate de către societate în perioada 01.10._14;
- la plata sumei de 150,27 lei, reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0,1% pe zi, raportate la debit, calculate conform anexei;
- la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 37,29 lei constând în taxa de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acțiunea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta la data de 10.12.2009 a încheiat un contract de prestare a serviciului de salubrizare a localităților cu pârâtul O. F., obiectul contractului constituindu-l prestarea activității de colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârâtă, conform declarației anexă la contract.
Pârâta în calitatea sa de utilizator avea obligația să achite în termenele stabilite de contract obligațiile de plată conform dispozițiilor art.13 și următoarele în sensul că facturarea urma să fie efectuată lunar, că factura se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare în care prestația a fost efectuată, pârâta fiind obligată să achite factura în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii, data emiterii facturii, data predării în cazul în care este transmisă prin delegat, data scadenței fiind înscrisă pe aceasta.
În condițiile art.14 alin.2 din contract factura se consideră acceptată la plată în situația în care nu a fost contestată în scris în termen de 5 zile de la primire, iar aceasta se depune la registratura departamentului comercial al operatorului fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
Examinând cererea reclamantei creditoare, se constată că din cele 11 facturi fiscale aflate la filele 11-21 inclusiv, din dosar, rezultă că acestea nu au fost contestate de către utilizator atât înaintea formulării cererii de chemare în judecată cât și în timpul procedurii contencioase, întrucât pârâtul nu a înțeles să formuleze întâmpinare în condițiile art.205 și următoarele NCPC, astfel că atitudinea pasivă a acesteia va fi interpretată de instanță în condițiile art. 358 NCPC. Facturile au fost semnate și însușite de către pârât, astfel că facturile confirmate în acest fel sunt acte bilaterale care pot atesta drepturi și obligații privind executarea prestației, cu atât mai mult cu cât în cadrul procedurii de față nu au fost contestate de către aceasta, așa cum s-a menționat anterior.
În capitolul VII din contractul încheiat între cele două părți a fost reglementată răspunderea contractuală stabilindu-se într-adevăr că neachitarea facturii la data scadentă atrage penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculat la debitul restant. În ceea ce privește penalitățile de întârziere acumulate prin nerespectarea scadențelor de plată aferente facturilor fiscale începând cu data de 09.04.2013 se constată că acestea deși nu sunt însușite de debitor pot fi acordate, întrucât ne aflăm în cadrul procedurii de drept comun în limitele căreia este posibilă cercetarea pe fond a raportului juridic născut între creditor și debitor și stabilirea responsabilităților ce decurg din neexecutarea obligațiilor.
Neprezentarea debitorului, precum și neformularea de apărări cu această ocazie, întrucât pârâtul nu a înțeles să formuleze întâmpinare în condițiile art.205 și următoarele NCPC, astfel că atitudinea pasivă a acestuia va fi interpretată de instanță în condițiile art.358 NCPC, chiar dacă suma pretinsă nu rezultă dintr-un contract sau alt înscris sau nu este însușită de aceasta prin semnătură ori alt mod admis de lege.
Reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune, ulterior precizată, obligarea pârâtului la plata debitului în sumă totală de 257,82 lei, așa cum rezultă din cele 11 facturi, pentru serviciile prestate în perioada 01.10._14. Pe de altă parte, în privința penalităților tribunalul are în vedere dispozițiile art.42 pct.10 din Legea cadru nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, în sensul că neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere după cum urmează: penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, ele sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea totală a penalităților nu va putea depăși valoarea facturii și ele se constituie venit al operatorului.
Conform dispozițiilor art.1270 NCC forța obligatorie reprezintă unul din efectele contractelor: „(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. (2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.”. Întrucât debitul nu a fost contestat, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare se constată că sunt fondate pretențiile reclamantei, deoarece potrivit clauzelor din contractul intervenit între părți, în situația agenților economici facturarea se face lunar iar factura se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare.
De asemenea, factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată. În raport de aceste dispoziții contractuale se reține că în situația dată în speță sunt incidente dispozițiile art.46 cod comercial, potrivit cărora factura acceptată de către debitor probează obligațiile comerciale.
Astfel, a intervenit acceptarea tacită a facturilor emise de către reclamantă, acceptare ce rezultă din faptul că pârâtul nu a respectat dispozițiile contractuale, în sensul că și în situația în care nu a primit facturile emise de reclamantă nu s-a prezentat în termenul prescris contractual spre a ridica factura de la departamentul comercial al operatorului, ceea ce potrivit dispozițiilor contractuale este considerată acceptare la plată. Pe de altă parte se reține că tarifele practicate de reclamantă sunt cele aprobate de autoritățile administrației publice locale, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Conform dispozițiilor art.662 NCPC creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu; creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui; creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.1270 și următoarele NCC, art.43 cod comercial, art.3 din O.G.nr.9/2000, Legea nr.356/2002 și Legea nr.422/2002, Legea nr.101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, tribunalul urmează să admită acțiunea de față, cu precizarea ulterioară, în sensul admiterii capătului de cerere privind debitul în cuantum de 257,82, admiterii capătului de cerere privind penalitățile de întârziere în limita cuantumului debitului în sumă de 150,27 lei, precum și la cheltuieli de judecată aferente acestora conform dispozițiilor art.451 NCPC în cuantum de 37,29 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanta . SRL cu sediul procesual ales la punctul de lucru cu sediul în Tg-J., .. 1, județul Gorj în contradictoriu cu pârâtul O. F., CNP_, cu domiciliul în Tg-J., ., ., ..
Obligă pârâtul la plata sumei de 257,82 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare pentru perioada 01.10._14; la plata sumei de 150,27 lei reprezentând penalități de întârziere în procent de 0,1 % pe zi și la 37, 29 lei cheltuieli de judecată.
Sentință definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare care se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședință publică din 23 iunie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. B. | ||
Grefier, E. D. M. |
Red. B.C.
Tehnored.E.D.M .
26.08.2015
4 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 709/2015. Tribunalul GORJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 710/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
