Pretentii. Sentința nr. 815/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 815/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 2693/95/2015
Dosar nr._ pretenții – litigiu funcționarii publici
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 815/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. S.
Grefier N. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii promovată de reclamantul U. - N. F. C. în contradictoriu cu pârâta Direcția S. Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Gorj, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde consilier juridic L. A. pentru pârâta Direcția S. Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Gorj, lipsă fiind reclamantul U. - N. F. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art. 131 alineat 1 Cod procedură civilă stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 95 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă raportat la alin.109 din Legea 188/1999.
Tribunalul acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul pârâtei solicită administrarea probei cu înscrisuri și consideră că dosarul se poate soluționa la acest termen de judecată.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părți și apreciază că cererea se poate soluționa la acest termen de judecată.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul consideră încheiată cercetarea procesului, invocă, din oficiu, excepția prescripției extinctive pentru perioada 28.04._12 și acordă cuvântul pe excepția invocată și pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției prescripției extinctive pentru perioada 28.04._12 și fondul cauzei respingerea acțiunii pentru motivele invocate în întâmpinare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.04.2015 sub nr._, reclamantul U. - N. F. C. a chemat-o în judecată pe pârâta Direcția S. Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Gorj solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la calcularea și plata dobânzii legale penalizatoare, cu capitalizare, pentru sumele prevăzute în titlul executoriu - decizia civilă nr. 2133/28.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._/95/2008, începând cu data nașterii drepturilor până la data la care au fost plătite efectiv, cât și în continuare, pentru sumele scadente, datorate de angajator și care urmează să fie plătite eșalonat, potrivit OUG nr. 71/17.06.2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, calculul dobânzi urmând a fi efectuat conform pct. 5.9., alin. 6 cu raportare la prevederile alin. 5 din OMFP nr. 2033/19.12.2013, pentru aprobarea procedurii privind plata obligațiilor pecuniare stabilite prin hotărâri judecătorești.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat în scris pârâtei prin adresa înregistrată la DSVSA Gorj sub nr. 5032/30.03.2015 efectuarea demersurilor legale pentru calcularea și plata dobânzii legale penalizatoare cuvenită potrivit O.G. nr. 13/2011, actualizată, în consens cu prevederile Codului civil și Deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 2/2014, solicitare ce reprezintă
plângere prealabilă în sensul prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, însă prin adresa nr. 5647/07.04.2015, pârâta a refuzat să procedeze în acest sens.
A arătat că prin decizia civilă nr. 2133/28.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._/95/2008, decizie irevocabilă în favoarea sa, s-a dispus în mod irevocabil obligarea pârâtei la plata unor sume de bani ce reprezintă drepturi salariale în procent de 50% din salariul de bază, sume ce au fost eșalonate la plată potrivit OUG nr. 71/17.06.2009. Că, potrivit principiului consacrat de Secțiunea a 6-a din Capitolul Codului civil - Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la repararea prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale, dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului și este necesar a fi reparat integral, în speța de față, dreptul de reparație născându-se începând cu data de la care prin decizia civilă nr. 2133/28.04.2009 s-a instituit obligația de plată în sarcina angajatorului a sumelor în cauză. Sumele de bani ce reprezintă drepturi salariale în procent de 50% din salariul de bază, recunoscute printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și executorie, în opinia sa, reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, și pentru aceste sume care nu au fost plătite la scadență se datorează dobândă legală potrivit art. 523 și art. 1088 din C. civil în vigoare la data exigibilității creanțelor, cât și potrivit art. 1535 din Codul Civil.
A considerat că în speța de față dobânda legală curge de drept, deoarece creanța este stabilită printr-o sentință irevocabilă și executorie, potrivit dispozițiilor Codului Muncii, act normativ care prevede că debitorii sunt ținuți să execute hotărârea de la data pronunțării, dată la care sunt de drept în întârziere. Prin neplata acestor drepturi cuvenite, în patrimoniul său, s-a creat un prejudiciu ce este necesar a fi reparat integral, în concordanță cu principiul instituit de Codul Civil, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele neachitate până în prezent, până la data plății efective a acestora.
În continuare a redat conținutul textelor art. 1385, 1386, 1535 Cod civil, arătând că legiuitorul stabilește în mod cert faptul că debitorul - angajator din sectorul bugetar are obligația reparării integrale a prejudiciului produs potrivit art. 1.531 Cod civil.
Nu în ultimul rând, a arătat că OUG nr. 71/2009 a intrat în vigoare după ce sumele datorate de pârâți au devenit exigibile, prin acest act normativ controversat dispunându-se eșalonarea plății fără acordul său și contrar dispozițiilor art. 1101 Cod Civil. Potrivit doctrinei în materia teoriei generale a obligațiilor, stingerea obligațiilor prin plată, la un anumit termen, poate avea loc doar dacă părțile au convenit un astfel de termen pentru executare plății, termen ce poate fi stabilit în favoarea debitorului, ori, după caz, în favoarea creditorului. Ori, în speța de față între părțile din proces nu există stabilit de comun acord un termen pentru executarea obligației de plată, iar debitorii pârâți nu au solicitat anterior eșalonări instanței competente, un termen de grație.
În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile Codului Civil, Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ și pe considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014 referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1531 alin.1, alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009, considerente potrivit cărei OUG nr. 71/17.06.2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, executarea eșalonată a obligației de plată creează un prejudiciu cert creditorului, existând condițiile angajării răspunderii civile delictuale a angajatorilor debitori din sectorul bugetar și prin urmare cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, daunele – interese sub forma dobânzii legale penalizatoare se datorează necondiționat, fără a fi necesară dovedirea de către creditor a unui prejudiciu și fără a se putea nesocotii principiul reparării integrale a prejudiciului, principiu consfințit de Codul civil.
În dovedire, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând copii: adresa înregistrată la DSVSA Gorj sub nr. 5647//07.04.2015 și Sentința civilă nr. 2132/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul civil nr._/95/2008 rămasă irevocabilă prin Decizia Curții de Apel C. nr. 2133/28.04.2009.
Prin întâmpinare pârâta Direcția S. Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Gorj a solicitat respingerea acțiunii ca nemotivată, inadmisibilă, temeinică, având în vedere că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, a fost instituit un termen legal suspensiv, care curge în favoarea debitorului, termen înăuntrul căruia creditorul nu poate pretinde executarea obligației ce a fost impusă prin hotărâri judecătorești, iar, în acest interval de timp, nu curge nici dobânda penalizatoare, adică daunele moratorii pentru neexecutarea obligației. A mai arătat că răspunderea civilă delictuală nu este angajată decât atunci când debitorul nu își execută obligația cu vinovăție sau fără justificare, ceea ce implică ideea de culpă în neexecutarea obligației. Or, în cazul dat, neexecutarea la termen a obligației de plată este justificată de dificultățile de ordin financiar ale statului, care au determinat emiterea unui act normativ, ce prevede atât modalitatea de plată pentru acoperirea prejudiciului, prin actualizarea în funcție de rata inflației a sumelor stabilite prin titlurile executorii, cât și eșalonarea plăților datorate, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
A menționat că, mecanismul de eșalonare a plății instituit prin ordonanța de urgență a fost considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cu dispozițiile Constituției. Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă.
Prin urmare, a considerat că nu există culpă din partea statului și a instituțiilor sale în executarea cu întârziere a obligațiilor de plată, deoarece intervenția legiuitorului printr-un act normativ validat de Curtea Constituțională și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a avut ca efect suspendarea executării obligației de plată și plata eșalonată constituie un caz fortuit, care îl exonerează pe debitor de plata dobânzilor, în sensul art. 1083 din Codul civil din 1864.
În temeiul art. 223, alin. 3 din Codul de procedura civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
Deși, prin rezoluția din data de 27.05.2015 i s-a comunicat reclamantului U.-N. F. C. o copie de pe întâmpinarea formulată de pârâta Direcția S. Veterinară pentru Siguranța Alimentelor Gorj, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.
D. urmare, a fost fixat termen de judecată la data de 26.06.2015, fiind citate părțile.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 26.06.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive pentru perioada 28.04._12, acordând cuvântul în acest sens, precum și pe fondul cauzei.
Examinând cauza, în raport de motivele și apărările invocate, raportat la probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Reclamantul își întemeiază pretențiile de față pe titlul executoriu decizia civilă nr. 2133/28.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._/95/2008, susținând că prin plata eșalonată instituită prin OUG nr. 71/2009 a fost prejudiciat în dreptul său de a obține plata imediată a drepturilor salariale acordate prin această hotărâre, sens în care susține că i se cuvine plata dobânzii legale calculată la drepturile bănești stabilite prin decizia nr.2133/28.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2008, de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective a drepturilor bănești restante.
Instanța reține că reclamantul este titularul unui drept de creanță, drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Prin jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza D. D. D. și alții împotriva României) a recunoscut ampla marjă de apreciere a legiuitorului național de a se pronunța asupra unor probleme de interes public ce necesită reglementare, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a actului. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a observat ca, deși mecanismul de eșalonare a suferit modificări, autoritățile naționale l-au respectat, dând dovada de diligenta in executarea hotărârilor judecătorești, astfel încât plata eșalonata a sumelor datorate reclamanților a fost considerata ca rezonabila, neafectând însăși substanța dreptului. In esența, instanța europeana a apreciat ca masurile luate pentru menținerea echilibrului bugetar intre cheltuielile si veniturile publice urmăreau un scop de utilitate publica, erau proporționale cu scopul urmărit, nu afectează substanța dreptului reclamanților, iar plata eșalonata a sumelor datorate nu poate fi considerata nerezonabila.
Astfel, în concepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, dezlegarea acestei probleme a acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale se realizează, in mod evident, potrivit normelor naționale in materie, astfel cum acestea sunt interpretate si aplicate de instanțele de judecata.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 897/2012 nu fundamentează o eventuala soluție de respingere de plano a posibilității legale de acordare a daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, ci doar înlătura calificarea acestei forme de despăgubire ca fiind un „bun actual” in sensul prevederilor art. 1 din Protocolul adițional la CEDO.
Astfel, deși la momentul pronunțării deciziei nr. 2133/28.04.2009, erau în vigoare dispozițiile art. 278 pct. 1 Cod proc.civ. din 1965, potrivit cărora hotărârile primei instanțe în litigiile privitoare la drepturi salariale sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi salariale izvorâre din raporturile juridice de muncă, la data de 18.06.2009 legiuitorul, prin OUG nr. 71/2009 a instituit o procedură de plată eșalonată a acestor drepturi salariale. Astfel, legiuitorul a dispus suspendarea legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale, stabilind prin art. 1 alin. 2 din acest act normativ că în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Analizându-se această suspendare de drept a executării silită instituită prin OUG nr. 71/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 411/2014, a statuat: „In aplicarea dispozițiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonata a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drept uri salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificări prin Legea nr. 230/2011.”
Astfel, instanța supremă, în considerentele deciziei susmenționate, a reținut că in cazul in care o suma de bani nu este plătita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In cazul dat, pierderea efectiv suferita de creditor, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin măsura prevăzuta de art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 71/2009, constând in actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preturilor de consum. Însa principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu daca face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forța majora, împrejurări care se circumscriu sintagmei „cauza străina, care nu-i poate fi imputata”.
Așadar, față de Decizia ICCJ nr. 2/2014, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila, raportat la art. 1082, 1088 din Codul Civil din 1984, se constată admisibilă acțiunea de față.
Astfel, cu privire la excepția prescripției extinctive pentru perioada 28.04._12, invocată din oficiu de către instanță, se reține că în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 283 din 17 aprilie 2014 a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 1 din 17 februarie 2014 (Decizia 1/2014), prin care s-a statuat: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Cum în speță, decizia invocată de reclamant a fost pronunțată în anul 2009, înainte de data de 01.10.2011, data intrării in vigoare a Noului Cod civil, se constată că sunt incidente în cauză dispozițiile din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, instanțele de judecată putând, din oficiu, să invoce excepția prescripției extinctive.
Astfel, în raport de data la care a fost pronunțată decizia pe care reclamantul își întemeiază solicitările de față, respectiv data de 28.04.2009, și data la care a fost formulată acțiunea, respectiv data de 29.04.2015, se constată prescrisă cererea privind acordarea dobânzilor pentru perioada de 28.04._12, având în vedere că dobânzilor, având caracter accesoriu, le sunt aplicabile aceleași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca si in cazul drepturilor bănești în raport de care se solicită, respectiv art. 1, 3, 7, 12 din Decretul-lege nr. 167/1958, potrivit cărora termenul de prescripție prevăzut în acest sens este de 3 ani.
Instanța apreciază că, în speță, nu s-au dovedit cauze de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de prescripție de 3 ani, in condițiile in care decizia nr. 2133/2009 căreia îi sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, nu cuprinde dispoziții privind plata dobânzii legale, aceasta fiind solicitată pentru prima data de reclamant prin acțiunea de față.
Prin urmare, prin plata parțiala a drepturilor salariale stabilite prin decizia susmenționată si prin emiterea actului normativ privind eșalonarea plătii, debitoarea pârâtă nu a recunoscut îndreptățirea reclamantului si la plata dobânzii legale.
Potrivit art. 7 si art. 12 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe sa: curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar, in cazul in care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebita. Așa fiind, raportat la momentul introducerii acțiunii, respectiv 29.04.2015, pretențiile reclamantului formulate în cauză pentru perioada anterioara datei de 28.04.2012, sunt prescrise.
Așadar, în temeiul art. 248 Cod proc.civ. raportat la art. 1, 3 și 18 din Decretul-lege nr. 167/1958, se constată întemeiată excepția prescripției extinctive pentru perioada 28.04._12, cererea reclamantului cu privire la acordarea dobânzilor legale calculate la debitele restante stabilite prin decizia nr. 2133/28.04.2009 a Curții de Apel C. fiind formulată după împlinirea termenului legal de 3 ani prevăzut în acest sens, motiv pentru care instanța va admite excepția invocată, cu consecința respingerii acestei solicitări.
Cu privire la fondul acțiunii, pentru perioada 29.04.2012 și până la data plății efective a drepturilor bănești restante, instanța constată întemeiată solicitarea reclamantului cu privire la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată la drepturile bănești stabilite în favoarea reclamantului prin decizia nr.2133/28.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2008. Astfel, daunele interese trebuie sa asigure repararea integrala a prejudiciului cauzat, acestea putând sa cuprindă atât pierderea suferita, cat si beneficiul de care a fost lipsit creditorul – art.1084 Cod civil. Pornind de la aceste dispoziții legale se reține, ca situație de fapt, ca reclamantului nu i-au fost achitate imediat creanțele stabilite prin titlul executoriu indicat in petit, fiind totodată in imposibilitatea executării silite a acestui titlu ca efect al eșalonării plății, impuse prin act normativ, respectiv OUG nr. 71/2009. Ori, in aceasta situație, date fiind si dispozițiile art.1073 din vechiul Cod civil, preluate in art.1535 din Noul Cod Civil, dobânzile legale sunt daune moratorii datorate pentru neexecutarea obligației la timp.
Dobânzile legale reprezintă daune interese moratorii, respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligației de către debitor. Prin urmare, dobânda reprezintă o sancțiune pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată.
Instanța are în vedere că din interpretarea dispoziții, raportat și la art. 1082, 1088 din Codul civil din 1864, reiese că repararea integrala a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune si acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Față de aceste considerente, raportat la dispozițiile legale susmenționate, deciziile nr. 1 și 2 din 2014 pronunțate de ICCJ, în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite în parte acțiunea, va obligă pârâta către reclamant la plata dobânzii legale calculată la drepturile bănești stabilite în favoarea reclamantului prin decizia nr.2133/28.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2008, dobândă ce se va calcula începând cu data de 29.04.2012 și până la data plății efective a drepturilor bănești restante. Va fi respinsă în rest acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției extinctive pentru perioada 28.04._12.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul U.-N. F. C. având CNP_ și domiciliul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta Direcția S. Veterinară pentru Siguranța Alimentelor Gorj având C._ și sediul în municipiul Tg-J., .. 523, județul Gorj.
Obligă pârâta către reclamant la plata dobânzii legale calculată la drepturile bănești stabilite în favoarea reclamantului prin decizia nr.2133/28.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2008, dobândă ce se va calcula începând cu data de 29.04.2012 și până la data plății efective a drepturilor bănești restante.
Respinge în rest acțiunea.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. C. S. | ||
Grefier, N. C. |
Red. S.M.C./ Tehn. M.R./4ex/13.07. 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1747/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1263/2015.... → |
|---|
