Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 943/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 943/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1467/317/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 943/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător M. C. S.
Grefier E. A. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. împotriva sentinței civile nr. 1755 din data de 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg- Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent S. D. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul petent S. D. C. legitimându-se cu cartea de identitate, lipsă fiind apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul petent S. D. C. având cuvântul, solicită respingerea apelului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
- Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 1755 din data de 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg- Cărbunești în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul S. D. C., în contradictoriu cu intimatul I. G.. A fost anulat procesul verbal . nr._ încheiat la data de 08.04.2014 de către Secția 8 Poliție Rurală Stoina și exonerat petentul de plata amenzii în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a constatat că prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 08.04.2014 de către Secția 8 Poliție Rurală Stoina, petentul S. D. C. a fost sancționat cu amendă în sumă de 300 lei pentru contravenția prevăzută de art. 46, alin. 1, lit. n raportat la art. 58 alin. 1 lit. e din Legea nr. 333/2003 republicată.
S-a reținut că în data de 16.03.2014, ora 2000 a fost controlat la postul de pază WATERFORD Stoina și s-a constatat că a absentat fără să anunțe conducerea unității.
Petentul nu a fost de față la întocmirea procesului verbal, fiind semnat în calitate de martor asistent de către S. E..
Procesul verbal a fost comunicat petentului la data de 29.04.2014 și împotriva acestuia în termen legal a formulat prezenta plângere.
Procedând verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cauze de nulitate absolută ce putea fi invocate și din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, din economia textului art. 34 rezultă că acesta a făcut dovada deplină a situației de fapt reținută în baza constatărilor personale ale agentului constatator și a încadrării în drept, până la proba contrară.
A reținut declarațiile martorilor audiați în cauză dar si faptul că legea nr. 333/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 189 din 18 martie 2014.
La data de 16.03.2014, data menționată în procesul verbal ca fiind cea a săvârșirii contravenției, fapta reținută era prevăzută de art. 48 lit. „n” din Legea nr. 333/2003, republicată, potrivit căruia în timpul serviciului, personalul de pază este obligat să nu absenteze fără motive temeinice și fără să anunțe în prealabil conducerea unității despre aceasta.
Potrivit art. 60 lit. e din Legea nr. 333/2003, republicată, constituia contravenție încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a obligației prevăzute la art. 48 lit. „n” din Legea nr. 333/2003 și se sancționează cu amendă de la 100 lei la 300 lei, în conformitate cu art. 61 alin. 1 lit. c din aceeași lege.
Încadrarea juridică a faptei reprezintă operațiunea prin care se stabilește concordanța deplină între fapta concreta săvârșită de către contravenient și norma care incriminează acea faptă.
Instanța a constatat că dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 sunt imperative, legiuitorul folosind expresia „mențiuni obligatorii”, ceea ce înseamnă că organul constatator are obligația de a preciza în cuprinsul procesului-verbal pe care îl încheie toate mențiunile enumerate de acest text de lege, iar încadrarea greșită a faptei reținute în sarcina petentului poate fi asimilată cu lipsa menționării în cuprinsul procesului-verbal a actului normativ care prevede și sancționează fapta contravențională.
Că sancțiunea aplicată petentului a fost lipsită de temei juridic, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale.
2.Calea de atac
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivele scrise de apel, apelantul intimat a precizat că petentul a fost sancționat, în calitate de agent de pază, pentru nerespectarea obligației de a nu absenta de la postul de pază fără motive temeinice și fără să anunțe în prealabil conducerea unității despre aceasta.
A menționat că în mod eronat instanța de fond a apreciat că procesul-verbal contestat „ a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale” datorită faptului că agentul constatator a completat greșit textul de lege care prevede fapta săvârșită ca și contravenție, considerând că sancțiunea aplicată petentului este lipsită de temei juridic.
Astfel, legea nr. 333/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 189 din 18.03.2014, iar petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 300 de lei pentru săvârșirea contravenției (în data de 16.03.2014) prevăzute de art. 46 lit. n raportat la art. 58 lit. e din Legea nr.333/2003 republicată.
Potrivit art. 46 lit. n din Legea nr. 333/2003, în timpul serviciului, personalul de pază este obligat să nu absenteze fără motive temeinice și fără să anunțe în prealabil conducerea unității despre aceasta.
Conform art. 58 lit. e din Legea nr. 333/2003, constituie contravenții încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a obligațiilor prevăzute la art. 46-49, iar potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 lit. c din același act normativ se sancționează cu amendă de la 100 de lei la 300 de lei.
Deși la data de 16.03.2014, fapta săvârșită de contravenient era prevăzută la art. 48 lit. n raportat la art. 60 lit. e din Legea nr. 333/2003 și era sancționată cu amendă de la 100 de lei la 300 de lei conform prevederilor art. 61 lit. c din același act normativ, aceste articole aveau același conținut cu cele menționate de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție contestat.
În opinia sa, aceasta a fost o simplă eroare materială din partea agentului constatator, iar în cauză petentul nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu care nu putea fi reparat decât prin anularea documentului de sancționare.
Pe de altă parte, la art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sunt prevăzute expres motivele nulitate absolută, menționarea greșită a textului de lege care prevede fapta săvârșită ca și contravenție neaflându-se printre acestea.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientei, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei sale la dezbateri.
Prin întâmpinare apelantul petent S. D. C. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
A considerat că prin sentința apelată, prima instanță în mod corect și legal a admis plângerea contravențională pe care a formulat-o împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._ /8.04.2014, a anulat acest act și a dispus exonerarea sa de plata amenzii în sumă de 300 lei, reținând în baza probelor și actelor de la dosar, că actul de contravenție contestat a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv cu lipsa menționării, în cuprinsul acestui act, a actului normativ care prevede și sancționează fapta contravențională reținută.
A susținut că așa cum prima instanță, deja a reținut în considerentele sentinței apelate, dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, sunt imperative, legiuitorul folosind expresia „ mențiuni obligatorii”, fapt ce înseamnă că organul constatator avea obligația imperativă de a preciza în cuprinsul procesului verbal pe care îl încheie, toate mențiunile enumerate de acest text de lege, iar încadrarea greșită a faptei reținute în sarcina sa putea fi asimilată cu lipsa menționării în cuprinsul procesului - verbal a actului normativ care prevede și sancționează fapta contravențională.
De asemenea, a mai menționat că apelul este nefondat și prin prisma fondului cauzei, astfel că în fața primei instanțe a dovedit că nu este vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, contravenție al cărei temei juridic a fost greșit încadrat.
Deși nu era obligat și sarcina probei nu îi revenea, a dovedit că nu este vinovat de nicio contravenție, iar sarcina probei și dovada pretinsei sale vinovății trebuia să fie făcută fără niciun dubiu.
Actele depuse de apelantul intimat au fost întocmite chiar de angajații acestuia, iar martorul menționat în acte, martor pe care prima instanță l-a audiat nemijlocit, nu a confirmat în nici un fel faptul că ar fi vinovat de săvârșirea vreunei contravenții, în locul și data menționate.
A apreciat că în cauza de față este evidentă este nevinovăția sa și agentul constatator nu a putut să probele prin nicio probă contrariul, pentru aceste motive, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
Deși, prin rezoluția din data de 26.01.2015 i s-a comunicat apelantului petent Inspectoratul de Poliție Județean G. o copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul petent S. D. C., cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.
D. urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 07.04.2014, fiind citate părțile.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată următoarea stare de fapt și de drept:
Petentul a fost sancționat prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 08.04.2014 de către Secția 8 Poliție Rurală Stoina pentru contravenția prevăzută de art. 46, alin. 1, lit. n raportat la art. 58 alin. 1 lit. e din Legea nr. 333/2003 republicată, constând în aceea că în data de 16.03.2014, ora 2000 a absentat de la postul de pază WATERFORD Stoina fără să anunțe conducerea unității.
Prima instanță a apreciat că încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina petentului este greșită, situație ce poate fi asimilată cu lipsa menționării în cuprinsul procesului-verbal a actului normativ care prevede și sancționează fapta contravențională, reținând că sancțiunea aplicată petentului a fost lipsită de temei juridic, caz în care procesul-verbal de contravenție este întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, mai precis art. 16 din OG nr. 2/2001.
Apelantul a adus critici sentinței cu privire la aceste aspecte, susținând că fapta contravențională este prevăzută de legea 333/2003, strecurându-se o eroare materială cu privire la articolele de sancționare a faptei.
Astfel, se reține că petentul a fost sancționat pentru o faptă pretins a fi săvârșită la data de 16.03.2014, încadrarea juridică realizată prin actul sancționator fiind aceea: art. 46, alin. 1, lit. n raportat la art. 58 alin. 1 lit. e din Legea nr. 333/2003 republicată.
Fapta așa cum este descrisă prin procesul-verbal contestat în cauză este prevăzută în art. 48, alin. 1, lit. n și sancționată de art. 60 alin. 1 lit. e din Legea nr. 333/2003 republicată, însă acest fapt nu este de natură să atragă nulitatea actului sancționator, în condițiile în care nu s-a dovedit o vătămare produsă în acest sens, atât timp cât fapta este incriminată ca și contravenție prin actul normativ menționat, având în vedere și cele statuate prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De altfel, o asemenea vătămare, nu numai că nu s-a dovedit, dar nici măcar nu a fost invocată.
Procedând la verificarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța de apel reține că actul sancționator supus analizei beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigura de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Sarcina instanței de judecată a fost de a veghea la respectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În susținerea acuzației contravenționale, intimata a depus procesul-verbal de contravenție și un raport al agentului constatator.
Observând actul sancționator supus analizei de față, se constată că acesta a fost semnat de către martora S. E., care nu a confirmat situația de fapt reținută de agentul constatator și nici faptul că petentul nu a fost de față la momentul întocmirii actului.
Instanța de apel reține că martorul C. I. D. a relatat o altă stare de fapt, declarând că l-a văzut pe petent în postul de pază și în timp ce se afla într-o curte aflată în vecinătatea postului de pază.
Astfel, din probele administrate în cauză reiese o altă stare de fapt decât cea reținută prin actul sancționator, prezumția relativă de veridicitate și autenticitate fiind răsturnată prin probele administrate.
Față de acestea, date fiind probele administrate la judecătorie din care rezultă o altă stare de fapt, se constată că este justă soluția pronunțată de prima instanță – aceea de anulare a actului sancționator, în condițiile în care nu rezultă fără tăgadă vinovăția petentului în săvârșirea contravenției reținute prin actul contestat în cauză.
Față de aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art.480 Cod proc.civ. raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, va respinge apelul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. având C.I.F._ și sediul în municipiul Tg-J., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 1755 din data de 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg- Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent S. D. C. având CNP_ și domiciliul în comuna Stejari, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, L. M. | Judecător, M. C. S. | |
Grefier, E. A. B. |
Red. S.M.C. / Tehn. M.R.
4ex/07. 05. 2015
J.f./A. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6812/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 368/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
