Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1685/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1685/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 63/317/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 1685/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. S.
Judecător L. M.
Grefier M. R.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. - I. Teritorial nr. 6 împotriva sentinței civile nr. 735 din data de 17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petenta D. M. SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 735 din data de 17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta D. M. S.R.L., în contradictoriu cu intimații I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R., și I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. - I. Teritorial nr. 6 și pe cale de consecință, a fost modificat procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 22.12.2014 de către intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de_ lei cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 22.12.2014 de către intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R., petenta D. M. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în sumă de 20.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 61, alin. 1, lit. c din O.G. nr. 43/1997 cu modificările și completările ulterioare fiind obligată să achite și contravaloarea tarifului de despăgubire de 32 euro, adică 143,2 lei la data încheierii procesului verbal.
S-a reținut că în data de 19.12.2012, ora 1324, pe DN67, km 99+500, în localitatea Scoarța, județul Gorj, a fost oprit și verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către petentă, condus de conducătorul auto D. M..S-a constatat încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor fără AST și ale art. 41 alin. (8) astfel: Efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 se poate efectua numai în baza autorizației speciale de transport (AST) eliberată de administratorul drumului, aspect rezultat din certificatul de înmatriculare nr. B00246723H eliberat de D.R.P.C.I.V. BIHOR la data de 26.10.2007, cu masele (kg) Proprie=_ kg, față de_ kg, nr. axe 5, dimensiunile de gabarit (mm) Lungime=_ mm față de_ mm, lățime=2750 mm față de 2550 mm legal admise.
Verificând, potrivit dispozițiile art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu.
Instanța de fond a reținut că petenta nu a contestat starea de fapt, societatea având ca obiect principal de activitate prestarea de servicii cu automacarale aflate pe diverse șantiere de construcții din România și care circulă pe drumurile publice din România doar cu ocazia deplasării de la un șantier la altul.Că în perioada 17-19.12.2014, angajatul societății, respectiv D. M. a prestat servicii cu automacaraua_ în localitatea Albeni, fapt ce rezultă și din Raportul de prestare servicii semnat de beneficiarul serviciilor.Că potrivit acestui Raport, în data de 19.12.2014 activitatea s-a încheiat la ora 1200, această zi fiind și ultima zi lucrătoare înainte de vacanța de sărbători (20.12._15), iar deserventul automacaralei și-a retras echipamentul din șantier și a pornit spre garajul din C., unde urma să parcheze automacaraua pe durata vacanței de sărbători.
Că așa cum rezultă din Fișa cont terți - Furnizori pentru furnizorul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., numai în cursul anului 2014, societatea petentă a achitat cu titlu de „autorizație specială de transport” suma de 915.944,48 lei și chiar în data de 19.12.2014, când s-a constatat contravenția, a achiziționat și achitat 2 autorizații speciale de transport, respectiv AST nr._ - 1/19.12.2014 emisă de DRDP București și AST nr._ - 1/19.12.2014 emisă de SDN Oradea.
De asemenea și pentru deplasarea în cauză s-a achiziționat autorizația specială de transport, respectiv AST nr._ - 1/2014 emisă de DRDP C., în valoare de 710,28 lei.
Astfel, instanța a apreciat însă că sancțiunea aplicată este disproporționată, raportat la gradul de pericol social concret al faptei, care nu a avut urmări negative efective și nu a produs o rezonanță socială deosebită., având în vedere și dispozițiile art. 21 alin.3 și art. 5 din OG nr. 2/2001.
Totodată, instanța a apreciat că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, iar amenda este o sancțiune mai severă, gravitatea faptei apreciindu-se și în funcție de contextul săvârșirii acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. - I. Teritorial nr. 6, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție . nr_/22.12.2014 ca temeinic și legal întocmit.
În motivele scrise de apel, apelanta intimată a arătat că intimata petenta a fost sancționată pentru efectuarea transportului rutier cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, fără să dețină autorizație specială de transport(AST) eliberată de administratorul drumului, fapta ce constituie contravenție conform art. 61 alin 1 lit. c) din OG nr 43/1997 privind regimul drumurilor cu modificările și completările ulterioare. Că din întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
A învederat că, dispozițiile OG nr 43/1997 cu modificările și completările ulterioare au drept scop stabilirea unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra modului în care se desfășoară transportul rutier, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală.
În urma verificărilor efectuate de către inspectorii ISCTR în data de 22.12.2014 s-a constatat efectuarea transportului de către petenta cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare IBH-45-YDM cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr.2 și nr.3, fără să dețină autorizația specială de transport(AST) eliberată de administratorul drumului, aspect rezultat din certificatul de înmatriculare nr. B00246723H eliberat de D.R.P.C.1.V.BIHOR la data de_, din care reies masele și dimensiunile, respectiv masa proprie=_ kg, față de_ kg, nr. de axe 5, dimensiunile de gabarit: lungime=_ mm față de_ mm, lățime=2750 mm față de 2550 mm legal admise.
D. urmare, fapta constituie contravenție conform art. 61 alin 1 lit. c) din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor cu modificările și completările ulterioare.
A susținut că, potrivit dispozițiilor art. 61 alin 1 lit. c) din OG nr 43/1997 privind regimul drumurilor cu modificările si completările ulterioare, „ Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: c) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor fără AST și ale art. 41 alin. (8), cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei;
„art. 41.alin(l) Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3”.
A învederat că, amenda contravențională aplicata este cea prevăzuta de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia. Dacă gradul de pericol social al faptei săvârșite respectiv, efectuarea unui transport rutier cu depășirea maselor și dimensiunile admise, fără să dețină autorizația necesară, ar fi fost considerat de legiuitor redus, nu ar fi fost stabilită pentru această faptă o amendă contravenționala de 20 000 lei, de asemenea nu a putut fi de acord nici cu motivarea instanței potrivit căreia fapta „nu a avut urmări negative efective”.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, OG nr 43/2007.
În temeiul art. 411 alin. 1 teza 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în
lipsa sa.
Prin întâmpinare intimata petentă a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. A arătat că prin sentința pronunțată instanța de fond a reținut în mod corect dispozițiile art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001 și ale art.5 din O.G. nr.2/2001. Totodată, a menționat că instanța de fond a apreciat că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, iar amenda este o sancțiune mai severă, gravitatea faptei apreciindu-se și în funcție de contextual săvârșirii acesteia.
Că, în mod corect instanța de fond a avut în vedere și că societatea are ca obiect principal de activitate prestarea de servicii cu automacarale, automacarale ce se află pe diverse șantiere de construcții din România și care circula pe drumurile publice din România doar cu ocazia deplasării de la un șantier la altul, reținând că în perioada 17 - 19.12.2014, angajatul său, D. M., a prestat servicii cu automacaraua BH_ în localitatea Albeni, fapt ce a rezultat și din Raportul de prestare servicii semnat de beneficiarul său. Că, potrivit acestui Raport, în data de 19.12.2014 activitatea s-a încheiat la ora 1200, deci înainte de încheierea programului normal de lucru întrucât data de 19.12.2014 a fost și ultima zi lucrătoare în societate, după care s-a intrat în vacanța generală de sărbători (20.12._15), deserventul automacaralei și-a stras lucrurile din șantier și a pornit spre garajul din C. unde urma să parcheze automacaraua pe durata vacanței de sărbători și să pornească spre casa. A făcut însă acest lucru fără a-și înștiința șeful ierarhic și fără a-i solicita acestuia achiziționarea autorizației speciale de transport pentru deplasarea la C..
A învederat faptul că nu a fost de rea credință și că nu se poate reține în sarcina sa, ca și societate, intenția de a se sustrage de la achiziționarea autorizației speciale de transport. Este posibil ca, dată fiind mărimea parcului de automacarale și trailere auxiliare și inerentele diferențe comportamentale ale operatorilor acestora, să apară probleme de comunicare, care să o pună în situația de a omite, ocazional, achiziționarea unei autorizații speciale de transport. Astfel de situații sunt însă cu totul întâmplătoare și ele nu se datorează, intenției sale de a se sustrage de la plata autorizației speciale de transport, ci neatenției unui macaragiu.
A mai susținut că această susținere este întărită și de faptul că, astfel cum rezultă din Fișa cont terți - Furnizori pentru furnizorul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., numai în cursul anului 2014, societatea a achitat cu titlu de „autorizație specială de transport” suma de 915.944,48 lei, și chiar în data de 19.12.2014, când s-a constatat contravenția, a achiziționat și achitat 2 autorizații speciale de transport, respectiv AST nr._ - 1/19.12.2014 emisă de DRDP București și AST nr._ - 1/19.12.2014 emisă de SDN Oradea.
Totodată, în urma înștiințării de către automacaragiu, și pentru deplasarea în cauză a achiziționat autorizația specială de transport, respectiv AST nr._ - 1/2014 emisă de DRDP C., în valoare de 710,28 lei.
Având în vedere prevederea din articolul 1 al O.G. nr.2/2001, conform căreia pentru ca o fapta să constituie contravenție este necesar ca aceasta să fie săvârșită cu vinovăție, ținând cont de suma pe care a achitat-o cu titlu de autorizație specială de transport în cursul anului 2014 (915.944,48 lei) și de faptul că a achitat suma de 710,28 lei reprezentând contravaloarea tarifului suplimentar (AST), și luând în considerare cele expuse mai sus și care denotă lipsa sa de intenție în a se sustrage de la plata autorizației speciale de transport, a apreciat că sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravenționala de 20.000 lei este mult prea mare în raport cu circumstanțele prezentate, consecințele produse și valoarea autorizației speciale (710,28 lei), motiv pentru care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii în parte a plângerii și înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Deși, prin rezoluția din data de 10.06.2015 i s-a comunicat apelantului intimat I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. - I. Teritorial nr. 6 o copie de pe întâmpinarea formulată de intimata petentă D. M. SRL, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.
D. urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 08.09.2015, fiind citate părțile.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod just că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.
De asemenea, judecătoria a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția petentului cu privire la faptele prevăzute de 61, alin.1, lit.c din OG nr. 43/1997, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 41 alin. 1 și 8 din același act normativ, încadrarea juridică pentru contravențiile săvârșite fiind legală, apreciind în mod corect întreg probatoriul administrat în cauză.
Deși se formulează critici cu privire la faptul că instanța a reținut în mod eronat motive de reindividualizare a sancțiunii aplicate pentru fapta contravențională reținută prin procesul-verbal, se constată că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie „proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar potrivit art.5 alineat 5 din același act normativ sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.
Potrivit art. 7 alin. 3 din ordonanță „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
Tribunalul constată că prima instanța a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile atacate aceste dispoziții legale, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptei, atitudinea petentei anterioară săvârșirii faptei, având în vedere că din Fișa cont terți-furnizori pentru furnizorul compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA rezultă că petenta a achitat pentru anul 2014 suma de 915.944,48 lei cu titlu de autorizații speciale de transport, atitudinea imediată de conformare, fiind achiziționată autorizația specială de transport AST nr._-1/2014 emisă de DRDP C. în sumă de 710,28 lei, acestea constituind motive întemeiate de reindividualizare a sancțiunii, criterii avute în vedere și de legiuitor la momentul inserării dispozițiilor susmenționate.
Un alt argument care trebuie reținut ca justificativ în aprecierea reindividualizării sancțiunii îl constituie faptul că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, avertismentul fiind, ca natură, o sancțiune pur morală aplicabilă unor contravenții ce prezintă un grad de pericol social redus, cum este și în cazul de față. Sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite așa cum s-a statuat prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Muller și Handyside ).
Astfel, se constată că funcția preventiv-educativă a răspunderii contravenționale este asigurată și prin aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, respectiv sancțiunea avertisment, așa cum a apreciat și prima instanță prin sentința apelată în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod proc.civ, văzând și dispozițiile art. 34 alineat 2 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța, găsind nefondat apelul de față, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul intimat I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. - I. Teritorial nr. 6 cu sediul în municipiul Slatina, ..47, județul O., împotriva sentinței civile nr. 735 din data de 17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petenta D. M. SRL având CUI_ și sediul în Oradea, ..9, județul Bihor, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. C. S. | Judecător, L. M. | |
Grefier, M. R. |
Red. S.M.C./ Tehn. M.R.
J.f./A. A./4ex/18 Septembrie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 886/2015.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
