Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 441/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 441/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 3424/263/2013
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Decizia nr. 441
Ședința publică din 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. S.
Judecător A. S. S.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de către apelantul intimat I. T. de Muncă al Județului Gorj, împotriva sentinței civile nr. 687/28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă S.C. P. P. S.R.L., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic B. A. pentru apelantul intimat I. T. de Muncă al Județului Gorj, lipsă fiind intimata petentă S.C. P. P. S.R.L., reprezentată de avocat M.-B. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind la primul termen de judecată.
În condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 N.C.P.C., tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 N.C.P.C., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, tribunalul apreciază cererea de apel în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri asupra acesteia:
Consilier juridic B. A. pentru apelantul intimat I. T. de Muncă al Județului Gorj, a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii civile 687/28.04.2014, în sensul menținerii procesului-verbal de contravenție GJ nr._/02.12.2013, așa cum a fost el aplicat, iar pe fond respingerea plângerii, intimata petentă nefiind la prima abatere de acest gen, beneficiind de clemență din partea instanței și cu altă ocazie.
În dezvoltarea motivelor, s-a arătat că la momentul controlului, persoană găsită era singura salariată la punctul de lucru, neavând cum să se intereseze despre un serviciu, când nu exista nici măcar un salariat la acel punct de lucru, în acest sens fiind depus la dosar avizul de însoțire a mărfii nr. 85J68/11.11.2013 (pâine), acesta purtând semnătura de primire a mărfii de către B. L., neavând cum să aducă marfă și să o primească, o persoană care era acolo pentru că a auzit că exista un post vacant, neținându-se cont de către instanța de fond, de planșele foto, unde se poate observa că „noua-venită” era în halat și folosea casa de marcat.
Avocat M.-B. I. pentru intimata petentă S.C. P. P. S.R.L., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, apelantul intimat nejustificând gravitatea faptei
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 687/28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ a fost respinsă excepția tardivității formulării plângerii, excepție invocată de pârât.
A fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de reclamanta S.C. P. P. S.R.L., cu sediul în Motru, ., Județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Muncă Gorj, cu sediul în Tg-J., ., Județul Gorj.
A fost modificat procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 2.12.2013 de pârât, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de_ lei aplicată prin acest act cu sancțiunea avertismentului și menținute celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta S.C. P. P. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul ITM Gorj solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de pârât la data de 2.12.2013, iar în subsidiar transformarea în avertisment.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că la data de 18.12.2013 a intrat în posesia procesului-verbal de contravenție afișat poartă, în actul atacat menționându-se că firma reclamantă a fost sancționată potrivit art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003.
Că, la data de 11.11.2013, firma reclamantă avea disponibil un loc de muncă, iar numita B. L., prietenă cu angajata societății A. E. a fost anunțată despre existența locului de muncă disponibil și s-a prezentat la punctul de lucru fiind interesată să se angajeze.
Că, la data de 18.11.2013 s-a încheiat contract individual de muncă pentru B. L. în urma faptului că fusese anunțat un loc de muncă vacant.
Că, procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa unui reprezentant legal al societății și la două săptămâni de la momentul controlului.
Că, reclamanta a fost privată de dreptul său de a formula obiecțiuni fiind încălcate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
Că, au fost încălcate și dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 întrucât nu există un martor asistent.
A mai arătat reclamanta că amenda contravențională are un cuantum exagerat.
În drept cererea a fost motivată pe dispozițiile OG 2/2001.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu martorii B. L. și A. E., probe încuviințate de instanță.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată către pârât care a formulat întâmpinare (fila 21).
A arătat pârâtul în întâmpinare că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic fiind întocmit în baza unei declarații date de numita B. L. și cu respectarea dispozițiilor OG 2/2001.
Că, fapta contravențională este sancționată de dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003.
Pe cale de excepție intimatul a invocat excepția tardivității formulării plângerii.
În cauză au fost audiați martorii B. L. și A. E..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. și art. 47 și 34 din OG 2/2001 respectiv excepția invocată de pârât, instanța a analizat mai întâi dacă plângerea formulată de reclamantă a fost introdusă în termen, această condiție este impusă de ordinea enumerării obligațiilor instanței de judecată în materia soluționării plângerilor contravenționale, enumerare realizată de art. 34 alin. 1 din OG 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din OG 2/2001 împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicarea sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție.
Textul de lege menționat anterior face vorbire despre înmânarea sau comunicarea procesului verbal de contravenție făcând astfel trimitere la dispozițiile art. 26 din OG 2/2001. Alineatul 1 din textul de lege menționat anterior stabilește că agentul constatator înmânează procesul verbal atunci când contravenientul este prezent. Alineatul 3 stabilește că atunci când contravenientul nu este prezent sau refuză să semneze procesul verbal se comunică în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001 procesul verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul ori la sediul contravenientului.
În cauză, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de pârât la dosar, s-a realizat procedura de comunicare la sediul reclamantei conform procesului verbal de afișare din 18.12.2013 (fila 58).
Așadar, procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a respectat normele legale aplicabile.
În aceste condiții și ținând cont de faptul că s-a realizat comunicarea la data de 18.12.2013, iar plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la 23.12.2013, s-a reținut că plângerea contravențională a fost formulată în termenul prevăzut de art. 31 din OG 2/2001.
Față de cele ce preced, instanța a respins excepția tardivității formulării cererii.
Asupra fondului cauzei;
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de ITM Gorj la 2.12.2013, reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de_ lei reținându-se în sarcina sa că la data de 11.11.2013, a fost depistată numita B. L. desfășurând muncă la punctul de lucru din comuna Cătunele, ..
Fapta descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție a fost încadrată de agentul constatator în dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003.
Potrivit acestui text de lege constituie contravenție primirea la muncă a 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă.
Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate de instanță din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate indicat de petent referitor la faptul că procesul-verbal nu a fost semnat de un martor asistent, instanța l-a apreciat neîntemeiat întrucât nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001 nu este sancționată cu nulitate absolută, iar în cursul judecării o eventuală vătămare a putut fii înlăturată prin administrarea probelor solicitate de reclamantă și încuviințate de instanță.
Procedând apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că din probele administrate în cauză, a rezultat că situația de fapt reținută de agentul contestator corespunde realității.
Instanța a apreciat că procesului-verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului în exercițiul funcțiunii trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, beneficiind în această situație de prezumția de legalitate și temeinicie.
O astfel de prezumție, nu a încalcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, s. A no 141‑A, § 28, 7 octombrie 1988 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 martie 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice.
Instanța de fond a constatat că în conformitate jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului amintită, este permisă utilizarea prezumțiilor și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, i-a fost asigurată reclamantei posibilitatea de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, fiind încuviințată proba cu martori, fapt ce îndreptățește aplicarea prezumției de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal, având în vedere și faptul că în urma probelor s-a confirmat starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Astfel, din declarația martorei B. L., a rezultat că aceasta a lucrat la punctul de lucru o perioadă scurtă de timp și chiar a semnat un aviz de însoțire a mărfii, înscris aflat la fila 32 din dosar și care a fost prezentat martorei.
De asemenea, martora A. E. a confirmat faptul că numita B. L. a desfășurat activitate la punctul de lucru din .> Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a analizat în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Instanța a avut în vedere că în baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a considerat că sancțiunea amenzii aplicată a fost prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, pericolul social al faptei săvârșite de reclamantă, fiind minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, având vedere că numita B. L. a desfășurat activitate o perioadă scurtă de timp, iar ulterior controlului, reclamanta a procedat la angajarea numitei B. L., așa cum a rezultat din înscrisurile aflate la dosar.
Instanța a apreciat că s-a impus înlocuirea amenzii contravenționale chiar dacă reclamanta a mai fost sancționată în anul 2010 pentru o faptă similară deoarece, în cauza de față, acțiune ulterioare controlului, angajarea numitei B. L. au dovedit că reclamanta a înțeles necesitatea respectării legislației muncii.
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că fapta a avut o gravitate redusă, impunându-se înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 23 alin. 3 din O.G. 2/2001, fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
În consecință, instanța de fond a admis în parte plângerea reclamantei și a modificat procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de_ lei aplicată prin actul atacat cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul I. T. de Muncă al Județului Gorj, reprezentat prin Inspector Șef Ec. R. G. O., numit în baza Deciziei nr. 1872/30.12.2010 emisă de Inspectorul General de Stat al Inspecției Muncii București, în temeiul art. 468 C.pr.civ. în termen legal de la comunicare, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin motivele scrise de apel, intimatul a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii civile 687/28.04.2014, în sensul menținerii procesului-verbal de contravenție GJ nr._/02.12.2013, așa cum a fost el aplicat, iar pe fond respingerea plângerii.
A considerat apelantul intimat că situația de fapt a fost cea reținută de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, iar intimata petiționară nu a reușit să facă dovada existenței altei stări de fapt, decât cea reținută în procesul-verbal contestat. Mai mult, faptul că la data controlului, petenta nu avea contract de muncă pentru persoana surprinsă vânzând singură (fiind anexate și planșe foto în acest sens), fiind depus ulterior controlului un contract de muncă având ca dată de începere a activității din data de 18.11.2013, controlul fiind efectuat în data de 11.11.213, a îndreptățit apelantul intimat să considere amenda aplicată ca fiind corectă și justificată.
De fapt, aceeași stare de fapt a reținut-o și instanța care „a apreciat că din probele administrate în cauză, a rezultat că situația de fapt a fost cea reținută de agentul constatator, corespunde realității”, trebuind raportată însă la gradul de pericol social al faptei săvârșite ținând cont de împrejurările în care ea a fost săvârșită, reindividualizarea sancțiunii primite, nejustificându-se întrucât, fapta a fost săvârșită cu intenție, iar documentele depuse de apelantul intimat în apărare, nefiind nici măcar menționate de către instanța de judecată.
A mai arătat apelantul intimat că la momentul controlului, acea persoană era singura salariată la punctul de lucru, neavând cum să se intereseze despre un serviciu, când nu exista nici măcar un salariat la acel punct de lucru.
Apelantul intimat a depus avizul de însoțire a mărfii nr. 85J68/11.11.2013 (pâine), acesta purtând semnătura de primire a mărfii de către B. L., neavând cum să aducă marfă și să o primească, o persoană care era acolo pentru că a auzit că exista un post vacant, neținându-se cont de planșele foto unde se poate observa că „noua-venită” era în halat și folosea casa de marcat.
Din simplu motiv al cuantumului ridicat al amenzii, instanța a considerat că nu a existat grad de pericol social al faptei ridicat, munca fără forme legale fiind o faptă care implica evaziune fiscală prin neplata către bugetul de stat al contribuțiilor datorate, iar legiuitorul o sancționează aspru pecuniar, iar în momentul când există mai multe persoane, această faptă este infracțiune, județul nostru fiind printre puținele din țară unde la instanțele de judecată se găsește clemență pentru aceste fapte.
Sub acest aspect, apelantul intimat nu putut împărtășii punctul de vedere al instanței de fond, considerând că se impune menținerea amenzii aplicate în cuantumul stabilit de către agentul constatator, deoarece legiuitorul sancționează concret fapta de care s-a făcut vinovată petenta prin art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003.
Față de considerentele enumerate mai sus, apelantul intimat a solicitat admiterea apelul așa cum a fost formulat.
Intimata petentă S.C. P. P. S.R.L. prin reprezentant legal P. L., în raport de disp. art. 205 C.proc.civ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de I.T.M. Gorj, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
În motivare, intimata petentă a precizat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, având în vedere că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social, iar din probele administrate la instanța de fond, a rezultat fără dubiu că societatea nu se face vinovată de cele reținute prin procesul-verbal, motivele de apel invocate de apelantă, fiind analizate de instanța de fond, urmare a probelor administrate, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Având în vedere că societatea nu se face vinovată, în sensul că niciun reprezentant al societății nu a avut cunoștință de cele întâmplate, procesul-verbal fiind întocmit în lipsă și așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, numita A. E.-angajata intimatei petente și B. L. - persoana găsită la punctul de lucru, au acționat fără acordul său, societatea a procedat la luarea de măsuri administrative.
Instanța de fond în mod corect și legal a apreciat că gradul de pericol social al faptei este redus și că se impune înlocuirea sancțiunii „amendă”, cu sancțiunea „avertisment”, având în vedere că societatea a procedat la angajarea numitei B. L., așa cum a rezultat din înscrisurile de la dosar.
Că, în mod greșit a susținut apelanta că numita B. L. a folosit casa de marcat, acest aspect neputând fi probat în niciun fel, iar „intenția” despre care a făcut vorbire apelanta, instanța de fond, prin probele administrate, a reținut că nu a existat această intenție.
Mai mult decât atât, soldul existent la data aplicării sancțiunii era mai mic decât cuantumul amenzii, punctul de lucru fiind într-un loc închiriat, un magazin mic cu încasări foarte mici.
Fapta descrisă în procesul-verbal de contravenție întocmit de I.T.M. Gorj și sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, a fost încadrată de agentul constatator în dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. „e” din Legea 53/2003. Ori, potrivit acestui text de lege, constituie contravenție primirea la muncă a 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, însă, societatea nu a primit la muncă pe numita B. L., așa cum a precizat, aceasta se afla în punctul de lucru al societății, fără a se consulta cu reprezentantul legal și mai ales, fără permisiunea societății, între cele două având loc probabil o înțelegere ce urma a se concretiza cu formarea unei viitoare echipe de lucru, angajata societății având cunoștință de intenția intimatei petente de a mai angaja încă o persoană, concretizată de altfel, în momentul întoarcerii sale de la Timișoara, așa cum rezultă din înscrisurile depuse, aceste aspecte fiind lămurite în baza Regulamentului de ordine interioară.
Având în vedere toate aceste aspecte, intimata petentă a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinica și legală a soluției instanței de fond.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de I.T.M. Gorj la 2.12.2013, societatea petentă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de_ lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 11.11.2013, la punctul de lucru din . aparține, a fost depistată numita B. L. desfășurând activitate în folosul său, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.
Apelanta critica prin motivele de apel sentința pronunțată în plângerea formulată împotriva procesului-verbal mai sus menționat, sub aspectul înlocuirii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertisment, susținând că pericolul social al faptei este unul ridicat.
Instanța de apel consideră că în mod corect instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, considerând că există fapta contravențională deoarece s-a permis desfășurarea activității de către numita B. L. pe o perioadă scurtă de timp, iar ulterior controlului, petenta a procedat la angajarea numitei B. L., așa cum a rezultat din înscrisurile aflate la dosar.
În ceea ce privește însa aprecierea gradului de pericol social al faptei, instanța de apel considera următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 260 alin1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă. Pentru a stabili dacă sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată petenta, se impune precizarea că, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților.
Din înscrisurile depuse la dosar de I.T.M. Gorj, rezultă că aceeași societate a mai fost controlată sub aspectul respectării art.139 din Codul Muncii și a fost sancționată în anul 2010 pentru o faptă similară, împrejurare în care în mod greșit instanța de judecată a apreciat că sancțiunea avertisment este corespunzătoare contravenției .
Tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată nu a fost suficientă pentru corectarea conduitei acestei societăți, dat fiind faptul că o contravenție de același gen a fost săvârșită ulterior, constatată la data de 2.12.2013.
Astfel, instanța de apel consideră ca nu se mai poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii, atâta vreme cât petenta nu recunoaște comiterea contravenției și apreciază incorect gravitatea faptei, încălcând in mod repetat dispozițiile Codului muncii.
F. de cele de mai sus, în temeiul art. 480 alin. 2 din C.pr.civ., instanța de apel va admite apelul, va schimba sentința apelată, în sensul că va respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. P. P. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul intimat I. T. de Muncă al Județului Gorj, cu sediul în Tg-J., .. 154, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 687/28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă S.C. P. P. S.R.L., având CUI_, cu sediul în Motru, ., Județul Gorj, reprezentată legal de P. L., identificat prin C.N.P._, domiciliat în Motru, ., județul Gorj.
Schimbă sentința în sensul că respinge plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, O. C. S. | Judecător, A. S. S. | |
Grefier, C. C. |
Red. A.S.S.
Tehnored. C.C.
Judecăt. fond Șt. A.
5 ex./02 Aprilie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 521/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 462/2015.... → |
|---|
