Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 86/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 1460/267/2013
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 86
Ședința publică din 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. S.
Judecător A. S. S.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent I. C., împotriva sentinței civile nr. 251 din 10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, în condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 N.C.P.C., tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 N.C.P.C., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de administrat, tribunalul a constatat cercetarea judecătorească încheiată, trecând la soluționarea cererii de apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat:
Prin sentința civilă nr. 251 din 10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională, formulată de petentul I. C., domiciliat în București, ., .. 1, ., sector 2, împotriva procesului-verbal . nr._ din 28.07.2013, întocmit de IPJ - Poliția orașului Novaci, în contradictoriu cu intimatul I. de poliție Județean Gorj, cu sediul în Tg-J., Județul Gorj.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată la data de_, sub numărul de dosar_, petentul I. C., a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 28.07.2013, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Gorj - Serviciul Rutier, să se dispună anularea acestuia, considerându-l nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență, că procesul-verbal este lovit de nulitate fiind încălcate prevederile art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
Privind temeinicia procesului-verbal de contravenție, a arătat petentul că depășirea vitezei legale trebuie constată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, solicitând în acest sens ca intimatul să facă dovada dacă aparatul radar era omologat sau verificat metrologic și dacă este prevăzut cu discriminator de viteză și dacă agentul de poliție avea atestat de operator radar valabil pentru data respectivă.
A mai arătat că procesul-verbal nu a fost întocmit legal, întrucât în acesta nu a fost menționat textul care face trimitere la clasele de sancțiuni și modalitatea de calcul a acestora, încadrarea fiind stabilită în funcție de pericolul social și gravitatea faptei comise.
În probațiune, a solicitat obligarea intimatului să depună la dosar următoarele documente prevăzute de Normele metrologice legale pentru funcționarea cinemometrelor (radarelor): certificatul de omologare a aparatului radar; buletinul de verificare metrologică a aparatului radar în termen de valabilitate; autorizația de operator radar pentru agentul constatator.
În drept, plângerea a fost întemeiat pe dispozițiile OUG 195/2002, Regulamentul 1391/2006 de aplicare a OUG 195/2002, Norma de metrologie legală NML 021-05 și OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar în copie, următoarele acte: procesul verbal . nr._, încheiat la data de_ și cartea de identitate.
La data de 21 noiembrie 2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe, intimatul a depus în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal, atașând actele care au stat la baza încheierii actului sancționator, respectiv raportul din data de_ al agentului constatator, buletinul de verificare metrologică nr._ din_ și 5 fotografii video –radar existente la filele 36-37.
În motivare, s-a arătat, în esență, că prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat în temeiul OUG 195/2002, documentul de constatare și sancționare a contravențiilor fiind temeinic și întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG 2/2001.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.205 C.p.c.
În baza art.411 alin1 pct.2 teza a doua C.p.c., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța a reținut și constatat următoarele:
În cauză petentul I. C., a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 28.07.2013, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimatul IPJ Gorj - Serviciul Rutier, să dispună anularea acestuia, considerându-l nelegal și netemeinic, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Că prin procesul-verbal contestat s-a reținut săvârșirea de către petent a faptei prev. de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, constând în aceea că, în ziua respectivă, ora 15:44, pe DN 67, în localitatea Bălcești, a condus autoturismul marca FORD cu numărul de înmatriculare B_, fiind înregistrat de aparatul video radar tip Autovision montat pe autoturismul Dacia L. cu nr. MAI_, circulând cu viteza de 113 Km/h în localitate, depășind cu mai mult de 50Km/h viteza maximă legal admisă pe sectorul de drum respectiv.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia, instanța a arătat că procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului, beneficiază, de regulă, de prezumția de temeinicie.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat în jurisprudența sa, că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor de drept, Convenția neinterzicându-le în principiu.
Ceea ce Convenția impune este ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție să fie respectată, ținându-se seama în analiza proporționalității, pe de o parte de miza concretă a procesului pentru individ, iar pe de altă parte de dreptul său la apărare (Salabiaku c. Franței, A. c.României).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că prezumția de temeinicie a procesului-verbal, nu a fost răsturnată de către petent.
Potrivit dispozițiilor art. 102 alin.3 lit. e, din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție “depășirea cu mai mult de 50 Km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autoturismul condus”, iar în temeiul art. 49 alin.1 din același act normativ, în localități viteza maximă admisă este de 50 de Km/h.
Din planșele fotografice depuse la dosar (f. 36-37) a rezultat că autoturismul cu nr. de înmatriculare B-_, condus de petent, se deplasa cu o viteză de 113 Km/h în localitate.
Că, examinate, acestea pun în evidență, aspecte specifice unei localități, ca de altfel și autoturismul condus de petent.
Având în vedere buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 16.04.2013 (f.38), instanța a reținut că viteza cu care rula autoturismul condus de petent a fost constatată de un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că plângerea formulată de petent a fost neîntemeiată, astfel încât, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, dispunându-se respingerea acesteia.
Împotriva sentinței a declarat apel petentul I. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând ca în baza art. 480 alin 2 C.P.C., schimbarea în totalitate a hotărârii, admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul anulării procesului-verbal și a tuturor măsurilor dispuse prin acesta, sau, în subsidiar, dacă se va trece peste apărările făcute, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, având în vedere pericolul social redus al faptei.
Prin motivele scrise de apel, apelantul petent a arătat că instanța a trecut cu ușurință peste apărările făcute, având în vedere că procesul-verbal . nr._ este lovit de nulitate absolută, din următoarele considerente:
Având în vedere dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare și implicit principiul preeminentei dreptului, a solicitat instanței să examineze mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior, temeinicia sa.
Că, instanța de judecată ar trebui să rețină ca procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ, iar condițiile de valabilitate a acestor acte sunt:
a) respectarea competenței,
b) a formei și procedurii de emitere a actului,
c) a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
A susținut că, astfel, actul contestat nu a fost întocmit în mod legal, întrucât era necesar a se preciza în actul constatator textul ce face trimitere la clasele de sancțiuni și modalitatea de calculare a acestora, întrucât încadrarea se stabilește în funcție de pericolul social și gravitatea faptei comise.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, a apreciat că instanța urmează a o examina din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art. 20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Că, dacă s-ar analiza criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța ar constata că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2 din 2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Astfel, Curtea a subliniat în mod repetat și pertinent (cauza ZILIBERBERG vs Republica M.) faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art. 6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.
A apreciat că, s-ar putea reține aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală și în mod evident, instanța ar putea fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei, cât și sarcina probei.
Prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate.
În concluzie, față de motivele invocate, apelantul petent a solicitat, în baza art. 480 alin. 2 C.P.C., admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În drept, apelantul petent a invocat dispozițiile art. 466 și următoarele C.P.C., iar în temeiul art. 411. alin. 1 pct. 2 - fraza 2, teza 1, C.P.C, raportat la art. 223 alin 3. C.P.C, a solicitat judecata și în lipsă
Apelul a fost legal timbrat conform dovezii atașate la dosar la fila15.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, în raport de dispozițiile art. 476 și art. 479 C.proc.civ., tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În speță, potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 R, limita maximă de viteză pe drumul pe care a circulat petentul localități este de 50 km/h., ceea ce înseamnă că deplasarea cu o viteză de 113 km/h sau mai mare constituie contravenția sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din ordonanță.
Se mai reține că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției, nr._ din 16.04.2013, verificare valabilă 1 an, și de fotografiile aparatului, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 113 km/h.
Petentul a avut posibilitatea de a se apăra în fața instanței, cu ocazia formulării prezentei contestații împotriva procesului-verbal de contravenție. Tribunalul constată că, acesta nu a solicitat probe, chiar bazate pe elemente subiective, pentru a dovedi o altă stare de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin actul sancționator, în timp ce situația de fapt descrisă de agenții de poliție și procesul-verbal care o constată, și anume depășirea vitezei legale de către petent, este susținută și confirmată cu mijloace tehnice apte în acest sens și concludente, astfel că nu se poate afirma că a fost încălcată prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A acorda petentului prezumția de nevinovăție în orice împrejurare și fără nicio limitare ar conduce la consecința ca anumite fapte, deși prezintă pericol social, să nu mai poată fi sancționate. Or, dacă aceste fapte nu ar mai putea fi sancționate, s-ar ajunge la suprimarea scopului pentru care ele au fost prevăzute ca atare, textul de lege rămânând lipsit de orice eficiență și fără utilitate, întrucât nu s-ar mai putea bucura de aplicabilitate.
Conduita pur pasivă a apelantului petent, care invocă generic prezumția de nevinovăție, solicitând o atitudine activă exclusiv intimatului, în sensul de a-și dovedi susținerile, intră în contradicție cu principiul egalității armelor – care stă la baza oricărui proces echitabil, ceea ce presupune tratarea egală a părților, fără ca una dintre ele să fie favorizată în raport cu cealaltă, fiecărei părți trebuind să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul, asigurându-se astfel un just echilibru între părți.
Tribunalul nu poate reține nici susținerea potrivit căreia procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit în mod legal pentru că nu conține norma referitoare la clasele de sancțiuni și modalitatea de calcul, întrucât aceste mențiuni nu de regăsesc printre cele expres prevăzute de legiuitor a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului, enumerate în art. 17 din OG 2/2001, petentul putând invoca cel mult nulitatea relativă a procesului verbal, însă condiționată de dovedirea producerii unei vătămări.
În considerarea celor expuse, în temeiul art. 480 alin 1 C.proc.civ., apelul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent I. C., identificat prin_, domiciliat în București, ., .. 1, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 251 din 10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, C.I.F_, cu sediul în municipiul Târgu-J., ., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Ianuarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, O. C. S. | Judecător, A. S. S. | |
Grefier, C. C. |
Red. A.S.S.
Tehnored. C.C.
Judecăt. fond E. D.
4 ex./ 27.02.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 466/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 317/2015.... → |
|---|
