Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 137/318/2014
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Decizia nr. 462
Ședința publică din 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. S.
Judecător A. S. S.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de către apelantul petent T.-S. F., împotriva sentinței civile nr. 1960/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de A. și Drumuri Naționale din Romania S.A., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, apelantul petent T. S. F., fiind reprezentat de avocat T.-S. R.-L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind la primul termen de judecată.
În condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 N.C.P.C., tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 N.C.P.C., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, tribunalul apreciază cererea de apel în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri asupra acesteia:
Avocat T.-S. R.-L. pentru apelantul petent T. S. F., a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și pe fondul cauzei, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/02.12.2013 și exonerarea petentului de plata amenzii, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor a arătat că, în mod greșit Judecătoria Tg-J. a reținut referitor la excepția prescripției aplicării sancțiunii că temeiul legal îl constituie dispozițiile art. 13 alin. l din O.G. nr. 2/2001, conform cărora aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Baza legală conform căreia și-a întemeiat și invocat excepția, au constituit-o prevederile art. 13 din OG nr. 2/2001, conform cărora pentru orice contravenție continuă, agentul constatator are dreptul de a aplica sancțiunea în termen de 30 zile de la data la care a fost constatată fapta (respectiv de la data de 16.10.2013, conform Legii nr. 76/2012), nerespectarea termenului ducând la prescripția aplicării sancțiunii.
Petentul nu a făcut referire nicidecum la termenul de 6 luni, termenul socotindu-se de la data înregistrării faptei cu mijloace tehnice omologate (16.10.2013), fiind astfel depășit de către agentul constatator termenul de 30 zile în care legea permitea aplicarea sancțiunii respective, cât și comunicarea procesului-verbal.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1960/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. – Secția Civilă, în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul T. S. F., cu domiciliul în Tg J., ., ., județul Gorj, CNP_, împotriva procesului-verbal de contravenție . 13 nr._/02.12.2013, în contradictoriu cu intimata C. de A. și Drumuri Naționale din Romania SA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată sub nr._, petentul T. S. F. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata C. de A. și Drumuri Naționale din Romania SA, să se dispună anularea procesului - verbal de constatare a contravenției . 13 nr._/02.12.2013, ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție mai sus menționat a fost sancționat cu amendă în cuantum de 750 lei, pe considerentul că în urma controlului efectuat în data de 02.12.2013, s-a constatat că a circulat la data de 16.10.2013 fără a deține rovinietă, însă nu s-a făcut vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, deoarece starea de fapt descrisă reprezintă un abuz.
Cu privire la legalitatea actului constatator, a precizat că acesta a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, potrivit cărora lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în forma electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OG2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar copie de pe procesul verbal de contravenție contestat.
În cauză, intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că la data de 16.10.2013, pe DN 67 km 78+700, pe raza localității Bălești, a fost surprins vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 02.12.2013, a fost întocmit procesul verbal constatare a contravenției contestat.
A precizat intimata că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Intimata a arătat că procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fund efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei – SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
De altfel, din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, reiese că procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale, mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator Zâne M., cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
În apărare au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea nr.455/2001, Ordinul M.L.I nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
La data de 18.02.2014, petentul a depus la dosar note de ședință, prin care a invocat excepția prescripției aplicării sancțiunii, arătând că potrivit disp. art. 13 din OG nr. 2/2001, pentru orice contravenție continuă, agentul constatator are dreptul de a aplica sancțiunea in termen de 30 zile de la data la care a fost constatată fapta (respectiv de la data de 16.10.2013, conform Legii nr. 76/2012). Nerespectarea termenului duce la prescripția aplicării sancțiunii.
Că, data constatării contravenției de când curge termenul de 30 de zile, este data înregistrării faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, iar nu data întocmirii procesului verbal de contravenție (altfel nu ar mai curge acest termen, anihilând voința legiuitorului care a urmărit tocmai reducerea termenului de 6 luni).
Instanța a încuviințat părților și a administrat în cauză proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 13 nr._/02.12.2013, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, reținându-se în sarcina acestuia faptul că în data de 16.10.2013, a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 67 km78+700 Bălești, fără a deține rovinietă valabilă, încălcând astfel disp. art. 8 din O.G. 15/2002.
Procedând la verificarea, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține, în ceea ce privește legalitatea, că actul contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
Referitor la excepția prescripției aplicării sancțiunii invocată de contestator este de observat că potrivit prevederilor art. 13 alin. din OG nr. 2/2001 (1) aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În speța de față data săvârșirii faptei a fost la 16.10.2013, iar sancțiunea amenzii contravenționale a fost aplicată la data de 02.12.2013, nefiind depășit termenul în care se putea aplica această sancțiune, fiind lipsite de relevanță susținerile contestatorului în acest sens.
Cât privește temeinicia procesului-verbal de contravenție instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute de agentul constatator în procesul verbal de contravenție, nedovedind că la data de 16.10.2013 ar fi deținut o rovinietă valabilă, astfel că, față de această împrejurare, văzând și că procesul-verbal de contravenție nu este afectat de vreun motiv de nulitate absolută (fiind generat și semnat electronic de către agentul constatator Zane M.), a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul T.-S. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelantul petent a solicitat instanței de fond, ca prin sentința pe care o va pronunța, să fie admisă plângerea contravențională, anulat procesul-verbal de contravenție, . nr._/02.12.2013 și exonerarea de plata amenzii.
A arătat apelantul petent că, în mod greșit Judecătoria Tg-J. a reținut faptul că referitor la excepția prescripției aplicării sancțiunii temeiul legal îl constituie dispozițiile art.13 alin. l din O.G. nr. 2/2001, conform cărora aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
A susținut că baza legală conform căreia și-a întemeiat și invocat excepția, au constituit-o prevederile art. 13 din OG nr. 2/2001, conform cărora pentru orice contravenție continuă, agentul constatator are dreptul de a aplica sancțiunea în termen de 30 zile de la data la care a fost constatată fapta (respectiv de la data de 16.10.2013, conform Legii nr. 76/2012), iar nerespectarea termenului duce la prescripția aplicării sancțiunii.
Petentul nu a făcut referire nicidecum la termenul de 6 luni, termenul socotindu-se de la data înregistrării faptei cu mijloace tehnice omologate (16.10.2013), fiind astfel depășit de către agentul constatator termenul de 30 zile în care legea permitea aplicarea sancțiunii respective, cât și comunicarea procesului-verbal.
A considerat că procesul-verbal contestat este netemeinic și nelegal, deoarece dovada stării de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, se face cu textele imperative pe care le-a invocat, respectiv art. 13 din O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002 - rovinieta drumuri naționale: „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continuă și se sancționează cu amenda (art. 8 alin. 1); alin. 3, 31 și 6 ale art. 8, cele care prevăd obligația de a achita tariful de despăgubire și dreptul a se reține certificatul de înmatriculare până la dovada achitării acestui tarif, se abrogă; se abrogă și anexa corespunzătoare (anexa 4); procesul-verbal de constatare a contravenției cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.
Data constatării contravenției de când curge termenul de 30 de zile, este data înregistrării faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, iar nu data întocmirii PVCC (altfel nu ar mai curge acest termen, anihilând voința legiuitorului care a urmărit tocmai reducerea termenului de 6 luni).
Același termen de 30 de zile de la constatarea contravenției curge și pentru comunicarea procesului verbal de contravenție către contravenient, un alt termen special care nu se calculează de la data emiterii procesului verbal de contravenție, sancțiunea fiind prescripția răspunderii contravenționale.
Prin urmare, se constată prescripția răspunderii contravenționale deoarece fapta ce i se imputa s-a săvârșit la data de 16.10.2013, procesul-verbal contestat întocmindu-i-se la data de 02.12.2013 și i-a fost comunicat la data de 23.12.2013 (dovada făcându-se cu fila 16 din dosarul prezentei cauze).
Față de cele expuse și motivate anterior, apelantul petent a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și pe fondul cauzei, admiterea plângerii.
În drept, apelantul petent și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 466, 470, 471, 480 alin. 1,alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimata C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România - S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, prin reprezentant, în temeiul dispozițiilor art. 471 alin. 5 C.Pr.Civilă, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul F. T. S. și pe cale de consecință, menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare, intimata a arătat că instanța de fond a respins plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, iar în ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii amenzii, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, iar data săvârșirii faptei este data la care contravenientul a încălcat norma legală, adică data la care a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
Că, art. 9 alin. 3 paragraful ultim din OG 15/2002 prevede: „Procesul-verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”.
Data constatării contravenției este data la care agentul constatator, urmărind imaginile video, captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei S.I.E.G.M.C.R, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, surprinde, în imaginile video, un anumit vehicul circulând fără a deține rovinietă.
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, astfel că, agentul constatator are la dispoziție, prin voința legiuitorului, un termen de maximum 6 luni de la data săvârșirii contravenției să constate existența acesteia îi să întocmească procesul-verbal de constatare a contravenției.
Că, procesul-verbal contestat a fost întocmit și comunicat cu respectarea întocmai a prevederilor legale, adică fapta a fost constatată în intervalul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, iar comunicarea procesului-verbal a fost efectuată în intervalul de o lună de la data constatării faptei, potrivit art. 14 - (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Astfel, în speță, procesul-verbal i-a fost comunicat petentului în data de 23.12.2013, în mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectiv 02.12.2013, iar termenul de 30 de zile la care face referire instanța, nu este un termen special de prescripție, în interiorul căruia procesul-verbal trebuie întocmit și comunicat, cum greșit a fost interpretat. Astfel, art. 9 alineatul (3) al OG 15/2002 (modificată și completată prin Legea 144/2012) prevede: Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”, iar din interpretarea logico-sistematică a textelor legale, rezultă fără echivoc faptul că, prin apariția Legii 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea că, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se poate încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - și în niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MIMA) și de numărul de axe, după caz.
A mai solicitat intimata să se observe că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
De asemenea, a menționat că, în momentul aplicării sancțiunii contravenționale agentul constatator a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, în sensul că a aplicat minimul amenzii contravenționale prevăzut de O.G. nr. 15/2002.
Că, pe lângă procesul-verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisă de sistemul SIEGMCR care atestă prezența autovehiculul în data, la ora și în locul stipulat în procesul-verbal.
În concluzie, față de toate aceste aspecte, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare – Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, iar în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 N.C.P.C., a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 13 nr._/02.12.2013, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, în temeiul art. 8 din O.G. 15/2002, reținându-se în sarcina acestuia faptul că în data de 16.10.2013, a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 67 km78+700 Bălești, fără a deține rovinietă valabilă.
Apelantul petent prin motivele de apel invocate a arătat că, în mod greșit Judecătoria Tg-J. a reținut faptul că referitor la excepția prescripției aplicării sancțiunii temeiul legal îl constituie dispozițiile art.13 alin. l din O.G. nr. 2/2001, conform cărora aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, susținând că temeiul legal în baza căruia a invocat excepția îl constituie prevederile art. 13 din OG nr. 2/2001, conform cărora pentru orice contravenție continuă, agentul constatator are dreptul de a aplica sancțiunea în termen de 30 zile de la data la care a fost constatată fapta (respectiv de la data de 16.10.2013, conform Legii nr. 76/2012), iar nerespectarea termenului duce la prescripția aplicării sancțiunii.
Tribunalul analizând hotărârea atacată sub aspectul legalității sale, constată că instanța de fond a soluționat plângerea contravențională dedusă judecății, în mod eronat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România ,,Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).’’
Totodată, potrivit art.9 alin.(1) și (2) din O.G. nr.15/2002, constatarea contravențiilor se face de către persoanele împuternicite prin lege, dar, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că momentul constatării contravenției este reprezentat de momentul când mijlocul tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri din România a înregistrat săvârșirea contravenției.
Astfel, din coroborarea celor două texte de lege instanța reține că momentul săvârșirii contravenției se suprapune cu cel al constatării în cazul în care constatarea săvârșirii contravenției s-a realizat cu un mijloc tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri din România.
În consecință, procesul verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data înregistrării video a săvârșirii contravenției de către mijloacele tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri din România.
Interogarea ulterioară a bazei de înregistrare, precum și întocmirea procesului verbal trebuie să se subsumeze cerinței legale de respectare a termenului de 30 de zile. Astfel nu se poate interpreta că data constatării poate fi lăsată la arbitrariul instituției intimate, fiind aleatorie și depinzând de momentul interogării aplicației datelor stocate sau întocmirii efective a procesului verbal. Natura termenului de 30 de zile, în interiorul căruia procesul verbal trebuie întocmit și comunicat nu poate fi alta decât cea prevăzută de cadrul general OG 2/2001 - și anume un termen de prescripție atât al aplicării sancțiunii ( și implicit a unicei consecințe a răspunderii contravenționale ) cât și a executării acesteia.
Din procesul verbal de contravenție contestat în speță, coroborat cu planșa foto (f.18), rezultă că momentul săvârșirii și constatării de către mijlocul tehnic omologat, respectiv camera video tip ANPR, a prezumtivei contravenții de a circula fără a deține rovinietă valabilă, este data de 16.10.2013, ora 09:53, iar procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 02.12.2013, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002.
Așadar, observând data constatării efective a faptei 16.10.2013și data întocmirii procesului verbal 02.12.2013, se reține că intimata nu a respectat termenul special de prescripție instituit în cazul faptelor prevăzute de OG 15/2002, astfel încât devine operantă sancțiunea specifică - prescrierea răspunderii contravenționale a petentului.
Unul dintre principiile răspunderii contravenționale este principiul inevitabilității acesteia, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmare a săvârșirii contravenției este un efect de neevitat. Principiul inevitabilității răspunderii contravenționale trebuie însă corelat cu celelalte principii și norme contravenționale. Astfel, ori de câte ori realizarea răspunderii contravenționale nu mai este necesară din diverse rațiuni, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca aceasta să fie evitabilă.
Un astfel de caz în care legiuitorul a legiferat renunțarea la dreptul de a aplica sancțiunea contravențională este și cel instituit de art. 9 alin.3 din O.G. nr. 15/2002 așa cum a fost modificat de Legea nr. 144/2012, care prevede incidența prescripției răspunderii contravenționale dacă procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit în termen de 30 de zile de la data comiterii faptei. Prescripția răspunderii contravenționale este o cauză care stinge raportul juridic contravențional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă. Pentru a fi eficientă răspunderea contravențională trebuie să intervină într-un moment cât mai apropiat de cel al comiterii contravenției.
Prin prisma argumentelor mai sus menționate precum și a dispozițiilor legale ale art.34 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora instanța este obligată să verifice legalitatea procesului verbal de contravenție, rezultă că depășirea termenului de aplicare a sancțiunii contravenționale prevăzut de lege este caz de prescripție a răspunderii contravenționale, care atrage sancțiunea nulității absolute a procesului verbal de contravenție, întrucât nu s-au respectat dispoziții imperative care vizează un interes general, astfel încât vătămarea suferită de către contravenient este prezumată în mod absolut.
Apărarea intimatei potrivit căreia termenul prevăzut de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 nu este un termen special de prescripție ci este termen prohibitiv, în sensul în care este interzisă încheierea altor procese verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă, limitând caracterul continuu al contravenției, este neîntemeiată.
Se observă că textul art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 conține două teze care reglementează două aspecte diferite. În primul rând, legiuitorul dispune că procesul verbal de contravenție se va întocmi într-un termen de 30 de zile de la momentul constatării contravenției, iar în al doilea rând, se dispune că, tot în același termen, nu se pot încheia alte acte de sancționare pentru aceeași contravenție.
În consecință, termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor are două funcții, atât de a limita momentul până la care se poate dispune sancționarea contravențională, cât și de a institui interdicția de a se încheia alte procese verbale de contravenție.
Văzând forma inițială a OG 15/2002, și cea a aceluiași act normativ după modificările intervenite prin Legea 144/2012, se constată că actuala reglementare prevede termenul special de prescripție a răspunderii contravenționale.
Față de toate acestea, tribunalul constată că excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale este întemeiată și, în consecință, în raport de dispozițiile art. 480 alin 2 C.proc.civ., urmează a admite apelul, a schimba sentința apelată, în sensul că se va admite plângerea contravențională și va constata prescris dreptul de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul petent T.-S. F., cu domiciliul în Tg J., ., ., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1960/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de A. și Drumuri Naționale din Romania S.A., cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Schimbă sentința în sensul că admite plângerea contravențională și constată prescris dreptul de a aplica sancțiunea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, O. C. S. | Judecător, A. S. S. | |
Grefier, C. C. |
Red. A.S.S.
Tehnored. C.C.
Judecăt. fond P. L.
5 ex./martie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 441/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 66/2015.... → |
|---|
