Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 11-02-2015, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 20173/318/2013
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizie nr. 490/2015
Ședința publică din 11 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. B.
Judecător: C. C.
Grefier: E. D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat I. T. de Muncă Gorj împotriva sentinței civile nr.2308 din data de 11.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă Î. I. S. M. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantul intimat consilier juridic B. A. cu delegație nr.3181/11.02.2015 depusă la fila 13 din dosar și pentru intimata petentă avocat N. M. cu delegație de substituire pentru avocat B. E. depusă în ședința publică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat.
În conformitate cu dispozițiile art.95 alin.2 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea apelului de față a fost efectuată în sistem informatic prin programul ECRIS, astfel că a fost înregistrat la data de 04.07.2014 și repartizat completului C. A03 cu termen recomandat la 24.02.2015. Prin rezoluția privind modificarea datei recomandate prevăzută de sistemul Ecris, s-a dispus din oficiu modificarea datei recomandate de la data de 24.02.2015 la data de 19.11.2014 raportat la dispozițiile Hotărârii Plenului CSM nr.714/2013 și nr.718/2014 coroborat cu Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 18/2014.
În raport de dispozițiile art.470 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de apel către intimata petentă Î. I. S. M. A., căreia i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, raportat la dispozițiile art.XV alin.3 din Legea nr.2/2013, în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de apel. Nefiind depusă întâmpinare, prin rezoluția din data de 23.12.2014 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 11.02.2015, pentru când părțile au fost legal citate.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Instanța constată că dispozițiile art.366-388 NCPC nu sunt compatibile cu raportul juridic administrativ contravențional dedus judecății, raportat și la decizia nr.266/2014 a Curții Constituționale, pronunțată în ședința publică din 7 mai 2014, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.2 alin.1 și 12 din legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.
În condițiile art.244 alin.1 și 2 NCPC coroborat cu art.34 alin.2 din OG nr.2/2001 se are în vedere faptul că dispozițiile art.242 și 411 NCPC nu se aplică în domeniul raportului administrativ contravențional de față, fostele art.2361 și 405 introduse prin legea nr.76/2012 la momentul publicării în MO nr.545 din 3 august 2012.
În condițiile art.208 NCPC constată că intimata petentă nu a depus întâmpinare la cererea de apel, fiind aplicabilă sancțiunea decăderii acestuia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
În condițiile art.237 și următoarele coroborat cu art.476 și următoarele NCPC constată că părțile nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față.
În condițiile art.244 alin.1 NCPC coroborat cu art.479 NCPC tribunalul declară încheiată cercetarea procesului.
Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul.
Reprezentanta legală a apelantului intimat consilier juridic B. A. solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile și pe fond respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost aplicat. Consideră că în mod nejustificat instanța de fond a anulat procesul verbal de contravenție în baza unor declarații de martor pe care le consideră nesincere, neținând cont de înscrisurile depuse de intimată la dosar în apărare. S-a reținut de către instanța de fond faptul că, la momentul controlului în acea vulcanizare nu funcționa compresorul, unicul compresor. Ori este știut că în obiectul de activitate o vulcanizare nu poate funcționa fără un compresor, pentru că însăși activitatea de bază pe care o desfășoară acolo nu poate funcționa fără un compresor. Cu ocazia controlului de documente intimata petentă nici nu a făcut dovada existenței altei stări de fapt, fapt pentru care actul de control cu anexa de constatare este semnată fără obiecțiuni, motiv pentru care apreciază că inspectorul de muncă a aplicat în mod corect această sancțiune iar intimata petentă se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Avocat N. M., pentru intimata petentă, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Consideră că din probatoriul administrat în cauză rezultă cert că în acea zi la data controlului acel compresor, este adevărat nu avea acea protecție, dar nu se folosea și s-a făcut dovada atât cu martori cât și cu acte din care rezultă că se făcuse o cerere către instituția ce făcea service-ul la acel utilaj și în cursul acelei zile urma să fie reparat acesta fiind motivul pentru care nu se folosea în acea zi. Mai mult decât atât consideră că amenda aplicată este mult prea mare raportat la gradul de pericol social al faptei care se presupune că ar fi fost făcută.
Față de aceste aspecte solicită respingerea apelului și menținerea sentinței, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 2308 din 11.04.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.J., în dosarul nr._, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta Î. I. S. M. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.12.2013, în contradictoriu cu intimatul ITM Gorj, fiind anulat procesul verbal de contravenție . nr._/18.12.2013 și exonerată petenta de plata amenzii aplicate în cuantum de 3500 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 18.12.2013, în sarcina petentei a fost încheiat procesul verbal de contravenție . nr._, prin care aceasta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3500 lei pentru încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.13 lit.q din Legea nr.319/2006.
Din cuprinsul procesului verbal de contravenție mai sus menționat, a rezultat că, în urma controlului efectuat în data de 03.12.2013, ora 1115 de către inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. Gorj la punctul de lucru al petentei Î. I. S. M. A. – vulcanizare, s-a constatat că transmisiile cupă – roată ale compresoarelor folosite în vulcanizare, erau folosite fără a avea montate apărători de protecție, lipsa apărătorilor putând duce la accidentarea lucrătorilor din vulcanizare, care pot fi acroșați de părțile în mișcare ale transmisiilor. Din ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei, respectiv din coroborarea depozițiilor martorilor audiați, cu înscrisurile atașate la dosar, s-a reținut că plângerea formulată de societatea petentă este întemeiată, deoarece contravenția reprezintă o faptă săvârșită cu vinovăție, cu un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea, însă potrivit jurisprudenței CEDO, contravenția este asimilată acuzațiilor în materie penală, astfel că fiecărui contravenient îi sunt recunoscute garanțiile ce decurg din dreptul la un proces echitabil.
Între garanțiile instituite de art.6 din CEDO se numără și prezumția de nevinovăție a celui bănuit de săvârșirea faptei. Această prezumție, fiind relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, astfel că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Potrivit dispozițiilor art.13 lit.q din legea nr.319/2006, în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în munca și pentru prevenirea accidentelor de munca și a bolilor profesionale, angajatorii sunt obligați sa asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor.
În speța dedusă judecății, s-a constatat că în sarcina petentei a fost reținută prin procesul verbal . nr._/18.12.2013 săvârșirea contravenției prevăzută de art.13 lit.q din Legea nr.319/2006, în concret, aceasta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3500 lei, pentru faptul că transmisiile cupă – roată ale compresoarelor folosite în vulcanizare, erau folosite fără a avea montate apărători de protecție.
Din declarația martorului C. M. S., a rezultat că acesta lucrează la vulcanizarea aparținând petentei, iar în luna decembrie 2013, într-o dimineață, la vulcanizare a venit un control din partea ITM Gorj, ocazie cu care au încheiat procesul verbal de contravenție contestat. A relatat martorul că în incinta vulcanizării se regăsea un compresor folosit pentru vulcanizare, însă acesta nu funcționa la data venirii controlului, fiind în revizie, întrucât trebuiau schimbate cablurile compresorului. De asemenea, martorul a menționat că pentru a fi posibilă operațiunea de schimbare a cablurilor s-a demontat masca de protecție, iar în momentul în care inspectorii ITM au venit în control, aparatul nu avea montată mască de protecție, însă nu s-a lucrat la el în acea dimineață, întrucât se așteptau piesele.
S-a apreciat de către instanța de fond că prin intermediul probei testimoniale cu martorul C. M. S., petenta a reușit să răstoarne prezumția relativă de veridicitate și autenticitate de care se bucură un proces verbal de contravenție încheiat de un funcționar al statului aflat în exercitarea atribuțiilor, în sensul că, la data respectivă compresorul folosit pentru vulcanizare nu se afla în stare de funcțiune, fiind în revizie pentru faptul că era necesară schimbarea cablului și din acest motiv s-a demontat masca de protecție a compresorului. Planșele fotografice depuse de intimatul ITM Gorj, atașate la filele 21-23 din dosar, au demonstrat doar aspectul că masca de protecție a compresorului lipsea, însă agenții constatatori nu au imortalizat imagini din care să rezulte că la data controlului angajații vulcanizării lucrau efectiv cu acel compresor.
De altfel, în cuprinsul procesului verbal reprezentantul petentei a menționat că obiecțiunile la procesul verbal de contravenție le va face în instanță, aspect față de care, a rezultat că reprezentantul petentei nu a recunoscut fapta reținută prin procesul verbal de contravenție și din această perspectivă, agentul constatator trebuia să menționeze în cuprinsul procesului verbal un martor, care să fi putut confirma în fața instanței starea de fapt reținută de agentul constatator.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul intimat I. T. de Muncă Gorj, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel a susținut faptul că situația de fapt este cea reținută de către agentul constatator în procesul verbal de contravenție, iar intimata petiționară nu a reușit să facă dovada existentei altei stări de fapt, decât cea reținută în procesul verbal contestat. Instanța de fond în mod eronat a anulat acest procesul verbal de contravenție, dând forță probantă mai mare unor declarații de martori subiectivi (salariați ai intimatei), în sensul că nu s-a făcut dovada funcționării fără apărători a compresorului ( adică a faptului că la momentul controlului se lucra efectiv la acel compresor). Nu s-a ținut cont nici de faptul că neregulile găsite au fost consemnate în procesul verbal de control . nr._/04.12.2013 cu anexele sale și planul de măsuri care au fost ștampilate și semnate fără obiecțiuni de către petentă. Dacă se dorea aflarea adevărului instanța de fond avea posibilitatea să cenzureze declarațiile date de către salariați în sensul că acestea nu puteau fi sincere pentru simplul fapt că o vulcanizare nu poate funcționa fără compresor. A fost firesc ca la sosirea inspectorilor de muncă, aceștia au întrerupt lucrul pentru a sta de vorbă cu agenții constatatori. Prin însăși natura activității nu se pot efectua operațiuni de umflat roți fără compresor. Cum acesta a fost singurul argument avut în vedere de către instanță în anularea procesului verbal contestat și nu s-a pus în discuție faptul dacă existau acele apărători, a considerat că acest argument este nefondat și netemeinic, motiv pentru care a solicitat a se reanaliza. Dacă compresorul era în revizie, cum s-a afirmat în plângere, vulcanizarea ar fi trebuit să fie închisă. Compresoarele sunt utilajele indispensabile dintr-o vulcanizare fără de care activitatea este practic imposibilă. Fapta sancționată are un grad de pericol social ridicat în sensul că funcționarea fără apărători a echipamentelor de muncă reprezintă un pericol eminent de accidentări.
În consecință, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal și a cuantumului amenzii aplicate.
Critica este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 18 decembrie 2013 întocmit de inspectorul de muncă U. L. C. din cadrul ITM Gorj, s-a reținut că în data de 3 decembrie 2013, ora 11:15 la punctul de lucru vulcanizare din satul R. J., . constatat transmisia curea roată a compresoarelor era folosită în vulcanizare fără a avea montate apărători de protecție putând conduce la accidentarea lucrătorilor din vulcanizare care pot fi acroșați de părțile în mișcare ale transmisiilor.
Ulterior emiterii procesului verbal s-a întocmit înștiințarea nr._ prin care intimatul petent este invitat să se prezinte la sediul ITM Gorj pentru data de 4 decembrie 2013, înștiințare ce a fost primită la data de 2 decembrie 2013. La baza emiterii procesului verbal a stat procesul verbal de control nr._ din 4 decembrie 2013 prin care inspectorul de muncă a verificat respectarea prevederilor legale de securitate și sănătate în muncă de către intimatul petent la punctul de lucru mai sus menționat. Prin anexa de constatare a neconformităților din 4 decembrie 2013, inspectorul de muncă a menționat că în atelierul de vulcanizare din satul R. J. transmisiile curelelor compresoarelor nu aveau apărători de protecție, astfel că s-a încălcat art.13 lit.q din legea nr.319/2006 și pct.287 din anexa 1 din HG nr.1146/2006. La rubrica privind măsura dispusă s-a menționat că urmează să se monteze imediat apărători la transmisiile roată curea ale compresoarelor din atelierul de vulcanizare. De asemenea, s-au efectuat la momentul controlului planșe fotografice care au fost depuse la filele 21 și 22 din dosarul instanței de fond din care rezultă în mod concret stare de fapt descrisă de către agentul constatator în procesul verbal de constatare a contravenției.
Din declarația martorului C. M. S. rezultă că acesta lucrează la vulcanizarea aparținând intimatului petent, iar într-o dimineață din luna decembrie 2013 la punctul de lucru a sosit un control din partea ITM Gorj, ocazie cu care s-a constatat că în incinta vulcanizării se regăsea un compresor folosit pentru vulcanizare. Se menționează de martor faptul că la data venirii controlului compresorul nu ar fi funcționat deoarece era în revizie, deoarece trebuia schimbate cablurile compresorului, iar pentru a fi posibilă operațiunea de schimbare a cablurilor s-a demontat masca de protecție.
Această declarație reprezintă doar un început de dovadă în ceea ce privește situație de fapt invocată de intimatul petent, dar care nu a fost confirmată, atât la sediul ITM Gorj, cât și în timpul cercetării judecătorești la instanța de fond sau la instanța de apel, prin proba cu înscrisuri privind un program de lucrări, un proces-verbal de revizie a acestui utilaj, precum și un proces-verbal de recepție în urma finalizării reviziei compresorului, alături de dovada înscrierii în evidența contabilă a cheltuielilor suportate cu această reparație efectivă, pentru se putea justifica lipsa apărătorilor de protecție a compresorului, așa cum rezultă din planșele fotografice menționate, în ziua de 3 decembrie 2013.
Conform dispozițiilor art.5 lit.a, b, c, e, i, j, k, l și n din legea nr.319/2006: „In sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles: a) lucrător - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practica, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de munca, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice; b) angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii si/sau unității; c) alți participanți la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o forma de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba; e) prevenire - ansamblul de dispoziții sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de munca, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale; i) echipament de munca - orice mașină, aparat, unealta sau instalație folosită în munca; j) echipament individual de protecție - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii pună în pericol securitatea și sănătatea la locul de munca, precum și orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv; k) loc de munca - locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii si/sau unității, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii si/sau unității la care lucrătorul are acces în cadrul desfășurării activității; l) pericol grav și iminent de accidentare - situația concretă, reală și actuala căreia ii lipsește doar prilejul declanșator pentru a produce un accident în orice moment; n) securitate și sănătate în munca - ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de munca, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de munca;”.
În art.6 și următoarele din legea nr.319/2006 sunt reglementate obligațiile generale ale angajatorilor privind asigurarea securității și sănătății lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, fiind instituit principiul responsabilității acestora.
Conform dispozițiilor art.13 lit.q din legea nr.319/2006: „In vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în munca și pentru prevenirea accidentelor de munca și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: q) sa asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor;”.
Conform dispozițiilor pct.2.8. din anexa 1 din HG nr.1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în munca de către lucrători a echipamentelor de munca: „2.8. 2.8.1. Dacă elementele mobile ale unui echipament de munca prezintă riscuri de producere de accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie sa fie prevăzute cu protectori și dispozitive de protecție care sa împiedice accesul în zonele periculoase sau sa oprească mișcarea elementelor periculoase înainte de pătrunderea în zonele periculoase. 2.8.2. Protectorii și dispozitivele de protecție trebuie: a) sa fie de construcție robusta; b) sa nu genereze riscuri suplimentare; c) sa nu fie înlăturate cu ușurința sau făcute inoperante; d) sa fie amplasate la o distanta adecvată fata de zona periculoasa; e) sa nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de munca; f) să permită intervențiile indispensabile pentru instalarea și/sau înlocuirea elementelor și, de asemenea, pentru activitățile de întreținere, prin limitarea accesului numai în zona sau la lucrarea care trebuie realizată și, dacă este posibil, fără demontarea protectorului sau dispozitivului de protecție.”.
În raport de toate aceste aspecte și împrejurări de fapt și de drept, tribunalul constată că instanța de fond în mod eronat a reținut că prin intermediul probei testimoniale s-a reușit răsturnarea prezumției relative de veridicitate și autenticitate a procesului verbal de constatare a contravenției întrucât simplul fapt că acel compresor folosit pentru vulcanizare nu se afla în stare de funcțiune nu atestă faptul că se declanșase procedura de revizie a utilajului tehnologic, întrucât nu s-a administrat proba cu înscrisuri de către intimatul petent care să ateste existența acestui program de lucrări, precum și necesitatea demontării măștii de protecție a compresorului în vederea schimbării cablului și dacă această intervenție era indispensabilă, având în vedere că nu s-a făcut dovada limitării accesului în zona respectivă până la finalizarea procedurii de reparație sau revizie a utilajului tehnologic.
Tribunalul constată că situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției nu a putut fi infirmată prin probele administrate și în consecință, în astfel de situații, procesul verbal de constatare a contravenției se bucură atât de prezumția de legalitate, cât și de prezumția de veridicitate, fiind considerat un mijloc de probă care putea fi răsturnat cu mijloace de probă care să înlăture aceste prezumții relative.
Procesul verbal de constatare a contravenției reprezintă totodată un act administrativ, precum și un act procedural prin care se constată săvârșirea contravenției, astfel că atât ad validitatem, cât și ad probationem se impune cu necesitate întocmirea acestuia în formă scrisă, urmând a se respecta elementele obligatorii prevăzute în dispozițiile art.16-19 din OG nr.2/2001, așa cum de altfel s-a reținut și în Decizia nr.XXII/2007 a ÎCCJ („În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor (art.17 din OG nr.2/2001) în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.”), lipsa celorlalte elemente care nu sunt prevăzute în mod expres de lege ca fiind lovite de nulitate absolută, urmează să fie calificate ca nulități relative cărora le sunt aplicabile dispozițiile art.105 și următoarele c.pr.civ. și analizate de la caz la caz.
De altfel, conform dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă asemănătoare unui act de constatare încheiat de un funcționar public, aceasta deoarece, de cele mai multe ori constatările personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu formulează obiecțiuni raportat la lipsa de obiectivitate, reprezintă o prezumție simplă în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, conform dispozițiilor art.327 - 329 NCPC, astfel că acesta reprezintă un mijloc de probă. Forța probantă a proceselor-verbale a fost lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care a fost liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța națională are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art.31-36 din O.G. nr.2/2001, a reieșit faptul că persoana sancționată a avut dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze mijloace de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată a fost de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța de apel reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, a beneficiat de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, însă susținerile contestatoarei nu au fost dovedite în fața instanței prin nici o probă.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are un caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu au un caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu a putut opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor omului în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale drepturilor omului si în materie contravențională si care, în plan procedural se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, în speța, agentul constatator fiind nevoit să probeze fapta reținută în sarcina contravenientului, tribunalul reține ca jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei si a sancțiunii.
În procedura contravenționala prevăzuta de OG nr.2/2001 procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativa de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura aceasta prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art.1169 c.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța competenta să soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate. In legislația românească, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Republica Ceha și Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și supuse unui regim administrativ. Din perspectiva convențională, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.
În principiu, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se opune tendinței de "dezincriminare" existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intră sub incidența art.6 al Convenției. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art.6 al Convenției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul național; 2. natura faptei; 3. natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat, de pilda, și în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii.
Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive măsurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul că sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții distincția realizată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art.6 al Convenției, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.
De asemenea, tribunalul a judecat cauza pe baza probelor furnizate de acuzare și administrate în mod contradictoriu în fața petentului, apreciind concludența mijloacelor de probă administrate, în special procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de agentul constatator, în lumina circumstanțelor cauzei. Este adevărat că sarcina probei incumbă acuzării și dubiul profită celui acuzat, însă simpla negare a împrejurării nu este suficientă pentru a îl exonera de răspundere, acesta neaducând nici măcar un indiciu pertinent care să dea veridicitate acestei afirmații.
În consecință, procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția simplă a faptului că situația de fapt reținută este confirmată și reprezintă un mijloc de probă raportat la dispozițiile art.327 și următoarele NCPC, care se referă tocmai la îndeplinirea condiției ca prezumția să aibă o greutate și puterea de a naște probabilitatea.
Tribunalul a făcut o analiză atât în fapt cât și în drept raportată la jurisprudența comunitară, cu respectarea garanțiilor procesuale, precum și a tuturor principiilor generale ce guvernează procesul civil, astfel că în raport de dispozițiile art.477 raportat la dispozițiile art.479 NCPC se constată că au fost respectate normele de ordine publică, iar cauza a fost examinată sub toate aspectele de fapt și de drept ale hotărârii atacate, astfel că având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, se constată că instanța de fond a analizat și a interpretat în mod eronat probele administrate, precum și actul juridic dedus judecății, dând o aplicare necorespunzătoare prevederilor legale invocate.
Pe cale de consecință, raportat la dispozițiile art.478 și 480 alin.2 NCPC, tribunalul va admite apelul, va schimba în tot hotărârea instanței de fond, în sensul că va respinge plângerea contravențională, apreciind legalitatea și temeinicia procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul intimat I. T. de Muncă Gorj cu sediul în Tg-J., ..154, județul Gorj împotriva sentinței civile nr.2308 din data de 11.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă Î. I. S. M. A. cu sediul în Rovinari, ., ., ., județul Gorj.
Schimbă în tot sentința și pe fond respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 18.12.2013 de către I. T. de Muncă Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. B. | Judecător, C. C. | |
Grefier, E. D. M. |
Red.B.C./Tehnored.C.R.
j.f. S. M.Al.
4 ex./11 Martie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 126/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 435/2015.... → |
|---|
