Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 11-03-2015, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 349/317/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizie nr. 732/2015
Ședința publică din 11 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. B.
Judecător: C. C.
Grefier: E. D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr.1126 din data de 13.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent H. C. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, intimatul petent fiind reprezentat de avocat D. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat.
În conformitate cu dispozițiile art.95 alin.2 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea apelului de față a fost efectuată în sistem informatic prin programul ECRIS, astfel că a fost înregistrat la data de 29.08.2014 și repartizat completului C. A03 cu termen recomandat la 09.03.2015. Prin rezoluția privind modificarea datei recomandate prevăzută de sistemul Ecris, s-a dispus din oficiu modificarea datei recomandate de la data de 21.01.2015 la data de 28.11.2014 raportat la dispozițiile Hotărârii Plenului CSM nr.714/2013 și nr.718/2014 coroborat cu Hotărârea Colegiului de Conducere a Tribunalului Gorj nr.18/2014.
În raport de dispozițiile art.470 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de apel către intimatul petent H. C. A., căruia i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, raportat la dispozițiile art.XV alin.3 din Legea nr.2/2013, în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de apel.
Intimatul petent a depus la dosar întâmpinare, fiind comunicată apelantului intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, prin rezoluția din data de 19.12.2014 și luând la cunoștință de aceasta la data de 30.12.2015, în consecință, prin rezoluția din data de 13.01.2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 11.03.2015, pentru când părțile au fost legal citate.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Instanța constată că dispozițiile art.366-388 NCPC nu sunt compatibile cu raportul juridic administrativ contravențional dedus judecății, raportat și la decizia nr.266/2014 a Curții Constituționale, pronunțată în ședința publică din 7 mai 2014, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.2 alin.1 și 12 din legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.
În condițiile art.244 alin.1 și 2 NCPC coroborat cu art.34 alin.2 din OG nr.2/2001 se are în vedere faptul că dispozițiile art.242 și 411 NCPC nu se aplică în domeniul raportului administrativ contravențional de față, fostele art.2361 și 405 introduse prin legea nr.76/2012 la momentul publicării în MO nr.545 din 3 august 2012.
În condițiile art.237 și următoarele coroborat cu art.476 și următoarele NCPC constată că părțile nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față.
În condițiile art.244 alin.1 NCPC coroborat cu art.479 NCPC tribunalul declară încheiată cercetarea procesului.
Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC., acordând cuvântul.
Avocat D. C. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, singurul motiv de apel fiind că fapta săvârșită nu are un grad de pericol social redus. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Prin sentința civilă nr.1126 din data de 13.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, în dosarul nr._, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată petentul H. C. - A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, s-a modificat procesul verbal de contravenție ., nr._/23.01.2011, în sensul că înlocuiește amenda aplicată cu sancțiunea avertisment. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001 a căror încălcare atrage nulitatea absolută a actului.
Sub aspectul temeiniciei constatării contravenției constând în conducerea autoturismului de către petent fără a avea asupra sa asigurarea autor,, instanța de fond a apreciat că fapta există și a fost săvârșită de contravenient, mențiunea făcută de petent chiar în procesul verbal, respectiv – „am asigurare auto însă nu am găsit-o în momentul controlului” înlăturând susținerile din plângere în sensul că ar fi găsit-o și arătat-o agentului constatator la locul faptei. Potrivit art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite iar potrivit art.7 alin.2 și 3 din aceeași ordonanță, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă și se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune. Potrivit art.21alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța de fond a apreciat că organul constatator nu a ținut seama de toate aceste criterii de individualizare a sancțiunii, sancțiunea amenzii nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în condițiile în care petentul avea încheiată polița de asigurare auto RCA, fapt pe care l-a dovedit în instanță dar care putea fi verificat și de organul constatator prin solicitarea informațiilor specifice. Față de toate aceste considerente, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, raportat la toate dispozițiile legale reținute mai sus, instanța a admis plângerea în parte, a modificat procesul verbal de contravenție în sensul că, a înlocuit amenda de 510 lei cu sancțiunea ,, avertisment,,.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că probele administrate în primă instanță au confirmat fără dubii comiterea faptei de către petent, respectiv conducerea autoturismului fără a avea asupra sa polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA. În opinia sa, fapta nu are un grad redus de pericol social, având în vedere că o astfel de conduită îngreunează activitatea de control desfășurată de polițiștii rutieri.De asemenea, a considerat că trebuie avută în vedere și atitudinea petentului, reflectată în plângerea contravențională, acesta solicitând anularea procesului-verbal, prezentând instanței o stare de fapt neconformă cu realitatea. În condițiile date, este greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petentul va putea fi determinat ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte. Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate. În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 și următoarele din codul de procedură civilă și art.34 alin.2 din O.G. nr. 2/2001. În baza art.411 alin.1 pct.2 teza al doua din codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În condițiile art.205 și următoarele NCPC, intimatul petent H. C. A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de IPJ Gorj.
În motivarea acesteia a susținut că a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/23.01.2014 încheiat de Politia Bustuchin, jud. Gorj, prin care a fost amendat cu suma de 510 lei și 6 puncte penalizare reținându-se că a condus auto marca Skoda fără a avea asupra sa asigurarea auto în caz de accidente, cu ocazia controlului, a prezentat toate actele solicitate de agentul de poliție, mai puțin asigurarea RCA, precizându-i că are și această asigurare și rugându-1 să aștepte să o caute în torpedoul mașinii, însă acesta nu a așteptat, încheindu-i procesul - verbal de contravenție menționat, deși între timp a găsit în torpedoul mașinii asigurarea respectivă, pe care i-a dat-o agentului de poliție, acesta i-a spus că nu are ce mai face întrucât a încheiat procesul - verbal de contravenție, însă i-a sugerat să se adreseze instanței de judecată pentru anularea acestuia, ceea ce a și făcut. A depus la instanță printre alte acte și polița de asigurare, chitanța EDV nr._ din data de 26.02.2013 și a solicitat audierea martorului V. A. .
După administrarea probatoriului, instanța prin sentința civilă nr.1126/13.06.2014 i-a admis în parte plângerea formulată, a modificat procesul - verbal de contravenție contestat, în sensul că a înlocuit amenda aplicată cu sancțiunea avertisment. Împotriva hotărârii menționate IPJ Gorj a declarat apel care este total nefondat, sentința apelată fiind legală și temeinică. Susținerile apelantului că sentința este netemeinică, fapta săvârșită nu are un grad de pericol social redus, fiind total lipsite de plauzibilitate, în mod corect instanța a reținut că fapta este de o gravitate redusă înlocuind sancțiunea pedepsei cu avertisment, eu având în momentul controlului asigurarea cerută pe care am prezentat-o agentului constatator după găsirea acesteia în torpedoul mașinii . Apelantul nu motivează apelul declarat, singura sa susținere fiind că fapta nu are un grad de pericol social redus, fără însă a preciza în ce constă pericolul social ridicat al acestei fapte, chiar apelantul fiind conștient că această faptă are un grad de pericol social deosebit de redus, el având asigurarea solicitată de agent în momentul controlului rutier, însă acesta nu a binevoit să aștepte puțin să o caut în torpedoul mașinii, unde i-a spus că o are, prezentând această asigurare atât polițistului (care s-a grăbit să încheie procesul verbal de contravenție) cât și instanței de judecată, odată cu formularea contestării procesului verbal de contravenție.
In mod corect a reținut instanța de judecată că fapta este de o gravitate redusă și potrivit art.5 alin.5 din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei stabilite, iar potrivit art.7 alin.2 și 3 din actul normativ menționat, în astfel de situații aplicându-se avertisment, cum legal și corect a procedat instanța de judecată. În consecință, a solicitat respingerea ca nefondat apelul declarat de IPJ Gorj împotriva sentinței civile nr.1126/13 iunie 2014 dată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr._, hotărâre care este legală și temeinică. În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe art. 205 și urm. c.pr.civ.
Critica este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului se confirmă situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției, situație recunoscută de către intimatul petent, încă de la motivarea plângerii contravenționale, iar instanța de fond a procedat, în condițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, la o reindividualizare a sancțiunii aplicate, în raport de conduita contravenientei, precum și în funcție de împrejurările în care s-a comis fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale intimatei petente.
Conform dispozițiilor art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002: „(1) Constituie contravenții si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: „nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art.35 alin. (2).”; iar conform dispozițiilor art.35 alin.2 din ordonanță: „(2) Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, sa înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevăzute de lege.”, printre care și polița de asigurare de răspundere civilă obligatorie denumită generic RCA.
Dispozițiile art.48 din legea nr.136/1995 instituie obligația pentru “persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România (…)au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta”. Potrivit art.76 alin.1 din O.U.G nr.195/2002: „vehiculele înmatriculate sau înregistrate,..., care circulă pe drumurile publice trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru răspundere civila în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii”.
Prevederile art.48 din legea nr.136/1995, așa cum s-a menționat anterior, reglementează categoriile de persoane care au obligația de a se asigura pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule, si anume, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule care au fost supuse înmatriculării sau înregistrării pe teritoriul României, precum și cele care au fost supuse înmatriculării sau înregistrării pe teritoriul unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene, raportat la dispozițiile art.56 din legea nr.136/1995, din care rezultă că persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate sau înregistrate în străinătate și neasigurate în străinătate potrivit art.48 alin.2 sau a căror asigurare expiră pe durata șederii în România, datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.
La instanța de fond, în urma administrării întregului probatoriu s-a constatat legalitatea procesului verbal de constatarea contravenției și s-a dispus reindividualizarea sancțiunii aplicate, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, apreciindu-se că încălcarea dispozițiilor legale nu a avut în concret nici o consecință, cu atât mai mult cu cât la momentul constatării faptei contravenționale se încheiase de către intimatul petent polița de asigurarea de răspunderea civilă auto RCA, așa cum rezultă din copia conformă cu originalul de pe această asigurare ./16/H16/DV nr._ emisă la data de 26.02.2013 cu durata de valabilitate cuprinsă între 18.04._14, însă la momentul controlului nu a găsit-o pentru a o prezenta agentului constatator, așa cum se menționează de acesta la rubrica „Alte mențiuni” din procesul verbal de constatare a contravenției.
Din considerentele hotărârii instanței de fond rezultă că atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei procesul verbal a fost corect întocmit, raportat la dispozițiile art.16 și următoarele din OG nr.2/2001, însă în urma probatoriului administrat în cauză instanța de fond, raportat la criteriile menționate anterior, a apreciat în mod corect faptul că amenda contravențională aplicată încalcă principiul proporționalității, reglementat de legiuitor în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmările produse și scopul sancționator al amenzii aplicate, în sensul că acest scop vizează în primul rând reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi fapte, astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale cu avertisment respectă principiul amintit anterior și realizează în totalitate scopul regimului sancționator. Nu se poate reține faptul că instanța de fond ar fi favorizat intimatul reclamant pe motiv că aceasta s-a bucurat deja de clemența agentului constatator care a aplicat minimul amenzii întrucât așa cum agentului constatator legiuitorul a permis acestuia să aplice cuantumul amenzii prin aprecierea gravității faptei și, implicit, a cuantificării sancțiunii, tot astfel legiuitorul a prevăzut în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 ca instanța să poată aprecia în raport de împrejurările concrete de săvârșire a faptei contravenționale, aplicarea sancțiunii contravenționale care poate fi avertisment sau amendă contravențională, astfel că soluția pronunțată nu poate fi reținută ca fiind netemeinică sau nelegală.
Instanța de fond a motivat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului raportat la atitudinea intimatului, precum și la gradul scăzut de pericol social și în consecință a respectat dispozițiile art.7 din OG nr.2/2001, care menționează că: avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, că acesta se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă și că se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Este contrar spiritului legii și intenției legiuitorului să se susțină că numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contravenționale și că instanța de judecată, in calitate de cenzor al activității agentului constatator, nu ar avea această posibilitate. Articolul 34 alin.1 prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, ci și la tot ceea ce presupune legalitate sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
În urma probatoriului administrat, instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată în condițiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 având în vedere totodată prevederile art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, în sensul aplicării sancțiunii contravenționale cu avertisment, reținându-se că în conformitate cu principiul proporționalității raportat la gradul redus de pericol social al faptei săvârșite și ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
De asemenea, au fost avute în vedere circumstanțele atenuante raportate la conduita intimatului petent, în sensul că acesta nu este cunoscut cu antecedente contravenționale, precum și raportat la aspectele și împrejurările în care s-a produs fapta, reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii, că la dosarul cauzei nu sunt dovezi cu privire la cazierul contravențional al petentului care să conducă la concluzia unor încălcări repetate a normelor referitoare la circulația autovehiculelor pe drumurile publice, iar circumstanța de fapt constând în existența poliței de asigurarea de răspunderea civilă auto RCA, așa cum rezultă din copia conformă cu originalul de pe această asigurare ./16/H16/DV nr._ emisă la data de 26.02.2013 cu durata de valabilitate cuprinsă între 18.04._14.
În consecință instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii raportat la dispozițiile menționate anterior, având în vedere atât rolul sancțiunii juridice, cât și al scopului urmărit prin stabilirea și aplicarea caracterului punitiv al sancțiunii reindividualizate, apreciindu-se în mod corect că și prin sancțiunea contravențională cu avertisment se poate îndeplini scopul și rolul acesteia ce poate determina îndreptarea intimatei petente a acestei atitudini de neglijență în ceea ce privește obligația legală de a efectua în termen util inspecția tehnică periodică, conform dispozițiilor legale în vigoare. Situația de fapt prezentată de agentul constatator nu a putut fi infirmată în timpul cercetării judecătorești, însă în raport de aspectele și împrejurările de fapt, instanța de fond a procedat la reindividualizarea sancțiunii în condițiile art.7 din OG nr.2/2001 apreciind că sancțiunea amenzii contravenționale nu corespunde gradului de pericol social al faptei, încălcându-se astfel principiul proporționalității în raport de circumstanțele reale ale contravenției prin prisma cărora se poate aprecia întinderea și intensitatea aduse obiectului juridic al contravenției.
În art.7 se menționează următoarele: „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”. Sancțiunea juridică are un dublu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și preventiv determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale și un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice. Sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
Tribunalul reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art.6 din Convenție. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia). Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art.31-36 din O.G. nr.2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Conform dispozițiilor art. 470 NCPC: “Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept”, astfel că apelul este o cale de atac ordinară, cu caracter devolutiv și reformator, iar atunci când se solicită rejudecarea fondului, limitele rejudecării sunt stabilite de către apelant prin cererea și motivele de apel. Cu privire la judecarea apelului în sine, în fața instanței de apel nu se pot invoca alte “motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare“, cu excepția situației în care necesitatea administrării dovezilor decurge din dezbateri. Instanța de fond a făcut o analiză atât în fapt cât și în drept raportată la jurisprudența comunitară, cu respectarea garanțiilor procesuale, precum și a tuturor principiilor generale ce guvernează procesul civil, astfel că în raport de dispozițiile art. 477 raportat la dispozițiile art. 479 alin.2 NCPC se constată că au fost respectate normele de ordine publică, iar cauza a fost examinată sub toate aspectele de fapt și de drept ale hotărârii atacate.
În raport de toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.470 și următoarele NCPC, tribunalul constată că nici unul dintre motivele invocate de apelantul intimat nu se încadrează în motivele prevăzute de articolele menționate anterior, deoarece în cazul în care s-ar reține contrariul s-ar încălca principiul general ce guvernează poziția părților în căile de atac, și anume, principiul non peiorationem in appellatione, cu excepția celor două derogări de la această regulă, și anume, cazurile în care apelantul însuși consimte expres la o înrăutățire a propriei situații sau în cazurile anume prevăzute de lege, urmând ca în condițiile art.480 alin.1 NCPC să respingă apelul de față ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj împotriva sentinței civile nr. 1126 din data de 13.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent H. C. A., CNP_,domiciliat în comuna Căpreni, ., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. B. | Judecător, C. C. | |
Grefier, E. D. M. |
Red.C.B.
Tehnored.E.D.M.
16.04.2015
4 ex.
j.f.M.R.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 975/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
