Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1749/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1749/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 3006/317/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 1749
Ședința publică din 16 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
Judecător: S. I. T.
Grefier: E. R. P.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, împotriva sentinței civile nr.57 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent C. M. L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul petent, personal și asistat de avocat B. I., conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosarul cauzei, lipsind apelanta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimatul petent a formulat întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul părților.
Avocat B. I., având cuvântul pentru intimatul petent, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanțelor depuse la dosarul cauzei. În acest sens, învederează că sectorul de drum unde s-a făcut înregistrarea vitezei autoturismului condus de acesta nu este un sector de drum cu o limită maximă admisă de 50 km/h, ci este un sector unde limita maximă de viteză admisă este de 70 km/h, această susținere fiind dovedită cu probele administrate în fața instanței de fond. A doua critică ce o face apelanta se referă la soluția dată de instanța de fond cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul. În acest sens, precizează că potrivit OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională ce se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul concret de pericol social al faptei, grad care, în cazul de față, consideră că este unul minim.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 57 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petentul C. M.-L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, a fost anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.09.2014 de Poliția Târgu-Cărbunești în ce privește fapta prevăzută de art.108 alin1 litera d punctul 3 și amenda în cuantum de 1800 lei și a fost modificat procesul-verbal cu privire la cea de a doua faptă și înlocuiește amenda în cuantum de 810 lei cu avertisment.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 22.09.2014 de Poliția Tg-Cărbunești, petentul a fost sancționat cu amenzi contravenționale în cuantum de 1800 lei, respectiv 810 lei, reținându-se că în data de 22.09.2014 a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe DE 79 Țânțăreni, din direcția Filiași către Turceni, cu viteza de 92 km/h, fiind înregistrat cu aparatul video radar montat pe auto MAI_ și că avea aplicate pe geamurile spate, lunetă folii neomologate.
Procedând potrivit art.34 alineat 1 din OG nr.2/2001 la verificarea legalității procesului verbal de constatare a contravenției contestat, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, cuprinde mențiunile prevăzute de dispozițiile legale sub sancțiunea nulității și nu există cauze de nulitate absolută ce ar fi putut fi invocate și din oficiu, conform art.17 din O.G. nr.2/2001.
În termen legal împotriva procesului verbal a fost formulată prezenta plângere de către petent.
Sub aspectul temeiniciei instanța de fond a reținut că deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, din economia textului art.34 rezultă că acesta face dovada deplină a situației de fapt reținută în baza constatărilor personale ale agentului constatator și a încadrării în drept, până la proba contrară.
Potrivit dispozițiilor art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constituie contravenție depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar art. 102 alin.1 punctul 35 sancționează aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, luneta sau pe geamurile laterale, cu excepția celor omologate și/sau certificate de către autoritatea competentă și care sunt marcate corespunzător.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în baza înregistrării aparatului video radar (f.26-29) din care rezultă viteza de 92 km/h, reținută în procesul-verbal de contravenție, cu care circula petentul, însă din coroborarea declarațiilor martorilor cu datele comunicate de Secția de Drumuri Naționale Tg-J. rezultă că limita de viteză, pe sectorul de drum pe care circula petentul în momentul înregistrării, era de 70 km/h.
În raport de această stare de fapt, relevată de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că fapta petentului nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 pentru care a fost sancționat, întrucât nu a depășit cu 41-50 km/h viteza maximă admisă, acesta circulând cu viteza de 92 km/h pe un sector de drum pe care viteza maximă admisă era de 70 km/h.
Cum petentul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, instanța de fond, văzând și dispozițiile prevăzute de art.34 și următoarele din O.G. nr.2/2001, va anula procesul-verbal ., nr._ încheiat la data de 22.09.2014 de IPJ Gorj - Poliția orașului Tg-Cărbunești în ce privește fapta prevăzută de art.108 alin1 litera d punctul 3 și amenda în cuantum de 1800 lei.
Referitor la cea de-a doua faptă s-a reținut că a fost constatată în mod direct de către agentul sancționator, existența foliilor neomologate pe geamurile spate și luneta autoturismului condus de către petent fiind recunoscută de acesta și confirmată de martorii audiați în cauză, însă din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză și dovada depusă în copie la dosar (f.10), rezultă că petentul s-a conformat dispozițiilor legale, chiar în prezența agentului constatator, prin aceea că a îndepărtat foliile.
Potrivit art. 5 alineat 5 O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, iar conform dispozițiilor art. 21 alineat 3 din același act normativ, la aplicarea acesteia trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste dispoziții legale și atitudinea petentului, instanța de fond a reținut că amenda aplicată pentru această contravenție este prea aspră, urmând să modifice procesul-verbal cu privire la cea de a doua faptă și să înlocuiască amenda în cuantum de 810 lei cu avertisment.
Împotriva sentinței civile nr. 57 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr._ a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii, a arătat că petentul a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale de circulație a autovehiculelor în localitate și pentru conducerea unui autoturism care avea aplicate folii neomologate pe lunetă și geamurile laterale spate.
În opinia sa, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză. Din cuprinsul adresei nr. 154/09.01.2014, emisă de Secția de Drumuri Naționale Târgu-J., rezultă că localitatea Țânțăreni se întinde între km 2+400 și 5+080 iar limita de viteză pe raza localității a fost de 50 km/h, cu excepția tronsonului de drum cuprins între km 2+400 și 3+400 unde limita de viteză a fost de 70km.
Având în vedere cele precizate mai sus precum și harta cu coordonatele GPS depusă la dosarul cauzei, apelanta intimată a apreciat că înregistrarea depășirii limitei de viteză a fost efectuată pe tronsonul de drum unde limita de viteză era de 50 km/h.
De asemenea, faptul că depășirea limitei de viteză a avui loc pe tronsonul de drum unde limita de viteza era de 50 km/h a fost constatat în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului.
Pe de altă parte, este de părere că declarațiile martorilor audiați la solicitarea petentului nu reflectă realitatea, aceștia fiind, probabil, în relații de rudenie sau prietenie cu petentul.
Referitor la cea de-a doua contravenție săvârșită de petent, respectiv conducerea unui autoturism care avea aplicate folii neomologate pe lunetă și geamurile laterale spate, este de părere că aceasta nu are un grad de pericol social scăzut, astfel încât nu se justifică aplicarea sancțiunii avertismentului. Astfel, normele încălcate de către contravenient au scopul de a preveni producerea de accidente rutiere și de a proteja participanții la traficul rutier, prin aplicarea de folii neomologate scăzând gradul de vizibilitate al conducătorilor auto, existând riscul producerii de accidente rutiere.
Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 3 1 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. alin. 2 din același act normativ, instituția apelantă intimată este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În baza dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul dispozițiilor art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă, intimatul petent a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacată, urmând ca în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, să fie obligată apelanta intimată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării a arătat că, așa cum se poate observa, prin primul motiv de apel se critică de către apelant soluția instanței în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002, susținându-se că din probele de la dosar ar rezulta că cele reținute în procesul verbal de contravenție contestat de acesta, ., nr._/21.04.2014 ar fi reale, motiv de apel total neîntemeiat.
În acest sens, intimatul petent a precizat că în mod constant încă de la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție a arătat că sectorul de drum unde s-a făcut înregistrarea vitezei autoturismului condus de acesta nu este un sector de drum cu o limită maximă admisă de 50 km/h, ci este un sector unde limita maximă de viteză admisă este de 70 km/h.
Această susținere a sa este evident că a fost probată indubitabil prin probele administrate în fata instanței de fond, pe de-o parte martorii propuși de intimat relatând clar că sectorul de drum unde s-a făcut înregistrarea vitezei autoturismului său era un sector de drum cu o limită de viteză de 70 km/h, iar acest aspect precizat de martori, martori care întăresc că au fost audiați cu respectarea dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă (deși niciunul dintre martori nu se afla în situația prevăzută de acest text de lege pentru a nu putea fi ascultat ca martor chiar și în măsura în care ar fi fost audierea lor de către instanța a fost legală atâta vreme cât apelantul de față nu s-a opus nici prin întâmpinare, nici la momentul încuviințării probei și nici la momentul audierii lor, practic achiesând la ascultarea acestora și fiind în situația art. 315 alin. 2 Cod p procedură civilă este confirmat de înregistrarea depusă de apelant la dosar coroborată cu răspunsul SDN Tg-J., răspuns din care rezultă clar că pe tronsonul de drum de la începutul localității Țânțăreni, acolo unde s-a făcut înregistrarea vitezei autoturismului său, limita de viteză era de 70 km/h.
Ori, raportat la acest aspect este clar că prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție a fost răsturnată dovedindu-se clar din probele sus-arătate că nu se face vinovat de această faptă reținută în sarcina sa, astfel încât în mod corect instanța a admis plângerea formulată de acesta și a anulat procesul verbal contestat în ceea ce privește această faptă.
A doua critică ce o face apelantul este aceea referitoare la soluția dată de instanța de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului pentru a doua faptă reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat și această critică fiind total neîntemeiată.
În acest sens, se arată că potrivit art. 5 pct. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională ce se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul concret de pericol social al faptei, grad care, în cazul de față, este unul minim raportat la faptul că a făcut dovada pe de-o parte că imediat după constatarea faptei s-a conformat în sensul omologării autoturismului său cu aplicarea acelor folii și de asemenea așa cum rezultă și din declarațiile martorilor deoarece în mod evident s-a aflat într-o eroare în ceea ce privește acest aspect încă de la momentul opririi sale de către agentul constatator, înțelegând să dea foliile jos și astfel să intre în legalitate, lucru ce l-a și făcut la acel moment și lucru confirmat prin omologarea făcută de către RAR în zilele imediat următoare.
Ori, ținând cont de aceste probe, corect instanța de fond raportat la conduita, la comportamentul său, la consecințele eventuale ale acestei fapte cât și la faptul că acesta în mod conștiincios s-a conformat celor stabilite de agentul constatator a constatat că gradul de pericol social concret al faptei sale este unul minor, astfel încât la fel de legal și corect a aplicat pentru această a doua faptă, sancțiunea avertismentului.
În drept, intimatul petent a invocat dispozițiile legale sus-arătate cât și dispozițiile art. 205 și art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă și art. 453 Cod procedură civilă.
Analizând apelul de față, prin prisma celor invocate și a probelor dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința de fond, a fost admisă plângerea formulată de petentul C. M.-L., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, a fost anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.09.2014 de Poliția Târgu-Cărbunești, în ce privește fapta prevăzută de art.108 alin1 litera d punctul 3 din OUG nr.195/2002 și amenda în cuantum de 1.800 lei, și a fost modificat procesul-verbal, cu privire la cea de a doua faptă, fiind înlocuită amenda, în cuantum de 810 lei, cu avertisment.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 22.09.2014 de Poliția Tg-Cărbunești, petentul a fost sancționat cu amenzi contravenționale în cuantum de 1800 lei, respectiv 810 lei, reținându-se că în data de 22.09.2014 a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe DE 79 Țânțăreni, din direcția Filiași către Turceni, cu viteza de 92 km/h, fiind înregistrat cu aparatul video radar montat pe auto MAI_ și că avea aplicate pe geamurile spate, lunetă folii neomologate.
Tribunalul apreciază că apelul declarat este nefondat, sub toate aspectele, date fiind probele administrate în mod nemijlocit de către instanța de fond.
Astfel, nu poate fi reținută motivarea din cererea de apel, în sensul că petentul se face vinovat de fapta prev. de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, respectiv că acesta ar fi condus autovehiculul pe drumurile public, cu viteza de 92 km/h, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă ar fi de 50 km/h, din moment ce din probatoriile administrate rezultă tocmai o stare de fapt contrară, respectiv că pe acel sector de drum, viteza maximă legal admisă era de 70 km/h.
Date fiind dovezile din dosarul de fond, se constată ca pertinente și în concordanță cu acestea, cele reținute de instanța de fond în sensul că, din depozițiile martorilor audiați, coroborate cu răspunsul înaintat la fila nr.45 din dosar de către DRDP C. - SDN Târgu-J., rezultă că petentul a condus autoturismul în ziua de 22 septembrie 2014, pe o porțiune de drum pe care viteza maximă legal admisă era de 70 km/h șu nu de 50 km/h, cât s-a reținut prin procesul verbal de contravenție.
Așa fiind, rezultă netemeinicia apelului, sub aspectul acestei fapte.
În ce privește cea de-a doua contravenției reținută de agentul constatator, de asemenea, se observă că instanța de fond a apreciat corect împrejurările concrete de comitere a faptei, respectiv a reținut vinovăția petentului, în folosirea unor folii neomologate, pe geamurile din spate și pe luneta mașinii în cauză, starea de fapt fiind confirmată chiar de către martorii ascultați, însă în mod corespunzător a făcut aplicarea disp.art.5, 20 și 21 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înlocuind amenda cu avertisment, urmare a faptului că petentul a înlăturat foliile de pe geamuri, imediat după verificarea sa în trafic.
Așa fiind, per ansamblu, sentința de fond este legală și temeinică, nefiind identificate motive de anulare sau de modificare a acesteia, neputând fi reținută nici afirmația apelantei, din cererea de apel, cu privire la cea de-a doua faptă, în sensul că nu se justifică înlocuirea amnezii cu avertismentul, întrucât gradul de pericol concret al acesteia ar fi foarte mare.
Așa cum am reținut anterior, dat fiind că petentul a procedat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, respectiv a înlăturat foliile de pe geamuri chiar în prezența agentului de poliție, fapta sa nu atrage un grad extrem de ridicat de pericol social, ci justifică acordarea clemenței instanței de judecată, prin aplicarea sancțiunii avertismentului, cu toate consecințele juridice ale acesteia.
În consecință, reținând cele expuse anterior, apelul va fi respins, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, iar sentința de fond va fi menținută, ca legală și temeinică, în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, având sediul în Târgu-J., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 57 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent C. M. L., având CNP_, cu domiciliul în Filiași, .. 24, județul D., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, I. S. | Judecător, S. I. T. | |
Grefier, E. R. P. |
Red. S.T./Tehnored. P.R.
Jud. fond: C. V.
4 ex./02 oct.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 791/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 22/2015.... → |
|---|
