Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 483/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 483/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 141/267/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizie nr. 726/2015
Ședința publică din 11 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. B.
Judecător: C. C.
Grefier: E. D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul petent T. C. F. împotriva sentinței civile nr.483/22.05.2014 pronunțata de Judecătoria Novaci in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat iar apelantul petent a depus la dosar în data de 6 martie 2015 dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
În condițiile art.237 și următoarele coroborat cu art.476 și următoarele NCPC constată că părțile nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față.
În condițiile art.244 alin.1 NCPC coroborat cu art.479 NCPC tribunalul declară încheiată cercetarea procesului.
Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr.483/22.05.2014 pronunțata de Judecătoria Novaci in dosarul nr._, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul T. C. F., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 01.01.2014 în contradictoriu cu intimatul I. G..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ din data de 01.01.2014, a fost sancționat petentul cu suma de 5000 lei în baza art.3 alin.2 lit.a din HG nr.237/2001, întrucât în calitate de administrator al ., ce deține Pensiunea I. în Zona Turistică Montană Rânca nu a respectat obligația de înscriere a tuturor turiștilor în evidențele operative, nefiind întocmite fișele de anunțare a sosirii și plecării și necompletate cartea de imobil pentru turiștii cazați în pensiune în perioada_ -_, din totalul de 48 de turiști cazați în pensiune fiind înregistrate doar 10 persoane.
În drept, față de dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora procesul verbal de constatare și sancționare contravențională este supus verificării atât sub aspectul legalității cat și al temeiniciei, instanța a analizat cu prioritate legalitatea procesului-verbal, observă că acesta îndeplinește toate condițiile de valabilitate reglementate de lege, respectiv, condițiile de formă prevăzute de art.16 din OG nr.2/2001, dar și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, conform art.17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul săvârșirii faptei, semnătura agentului astfel încât susținerile că nu au fost trecute datele societății nu pot constitui cauze de nulitate a procesului verbal atâta timp cât a fost sancționat administratorul societății, iar lipsa acestor elemente se sancționează cu nulitatea relativă și doar în condițiile existenței unei vătămări, vătămare nedovedită în cauză atâta timp cât societatea și administratorul au luat la cunoștință de sancțiune în termen legal.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut faptul că, în evidențele operative au fost înscrise doar 10 persoane, rezultând cu certitudine din înscrisurile depuse, respectiv copiile fișelor de anunțare a sosirii și plecării din perioada cuprinsă între 29.12.2013 – 01.01.2014, iar din declarația dată, în fața organelor de poliție, de numitul R. I., precum și din cuprinsul plângerii contravenționale, rezultă că au fost înregistrate doar 10 persoane, precum și faptul că în dreptul fiecărei persoane a fost trecut numărul de însoțitori, în total fiind de 48 de turiști. Potrivit art.2 alin.1 din HG nr.237/2001, operatorii economici care dețin sau administrează structuri de primire turistice - hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri, sate de vacanță, bungalouri, pensiuni turistice și agroturistice și alte unități cu funcție de cazare turistică, au obligația să respecte și să aplice integral prevederile prezentei hotărâri. Potrivit art.3 alin.1 lit.d din HG nr.237/2001, constituie contravenție nerespectarea obligației privind întocmirea fișei de anunțare a sosirii și plecării și completarea cărții de imobil, după caz. Sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.3 alin.2 lit.a din HG nr.237/2001.
Potrivit art.2 din HG nr.709/2009, clasificarea structurilor de primire turistice se face de către Ministerul Turismului care eliberează certificatul de clasificare operatorului economic, proprietarului sau administratorului de structuri de primire turistice, la solicitarea acestora cu minimum 30 de zile înainte de darea lor în folosință. În interpretarea dispozițiilor art.2 din HG nr.709/2009, ce fac referire la noțiunea de operator economic specifică activităților turistice, instanța de fond apreciază că în mod legal agentul constatator a sancționat administratorul societății, noțiunea de operator economic putând fi extinsă atât la societate, cât și la administratorul ce răspunde pentru activitatea acesteia. Mai mult, potrivit art.2 alin.1 din anexa 1 a HG nr.237/2001, administratorii structurilor de primiri turistice sunt obligați să asigure înscrierea tuturor turiștilor în evidențele operative și completarea formularului fișa de anunțare a sosirii și plecării, astfel că sancțiunea nu va putea fi aplicată decât administratorilor societății, cel care era obligat să întocmească fișele respective. Nici celelalte susțineri ale petentului nu sunt întemeiate atâta timp cât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu pericolul social al acesteia, raportat la numărul mare de turiști neînregistrați în fișele fiscale în perioada sărbătorilor de iarnă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul petent T. C. F., solicitând instanței admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale si anularea procesului verbal de contravenție sau înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu un avertisment. În fapt, instanța de fond a respins plângerea contravenționala, apreciind ca amenda, în mod corect, i-a fost aplicata, întrucât noțiunea de operator economic poate fi extinsa si la administratorul statutar care avea obligația sa întocmească fisa de anunțare a sosirii si plecării, iar procesul verbal de contravenție este temeinic si legal. Sentința instanței de fond este netemeinică si nelegală.
În mod nelegal, s-au interpretat dispozițiile HG nr.237/2011, in sensul ca operatorul economic care deține sau administrează structuri de primire turistice si care are obligația sa respecte aceasta hotărâre de guvern, poate fi extinsa la administratorul societății. Așa cum am arătat, . este operatorul economic care deține vila turistica "I." in proprietate. In sprijinul acestei susținerii, sunt si dispozițiile art.2 alin.7 din anexa 1 la HG nr.237/2011, care prevăd ca răspunderea pentru completarea corecta a fiselor de anunțare a sosirii si plecării revine recepționerilor. Deci, administratorul societății nu este persoana obligata să întocmească fisele respective, cum greșit s-a reținut de instanța de fond, ci un salariat al societății care desfășoară atribuții de recepționer. In cazul de față administratorul societății nu era angajat cu contract de munca, societatea având recepționer angajat care avea aceasta obligație.
F. de aceste prevederi legale, in mod netemeinic s-a apreciat ca persoana vinovata de săvârșirea contravenției este persoana fizica, respectiv administratorul legal. Asupra fondului cauzei, se apreciază ca instanța de fond trebuia să analizeze daca contravenția este proporționala cu gradul de pericol social ai faptei si, prin aplicarea criteriilor de individualizare a sancțiunii, sa observe ca amenda aplicata, la nivelul maxim, este exagerat de mare in raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei.
In conformitate cu prevederile art.5 alin.5 din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilita trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit alin.3 al art.21 din OG nr.2/2001: "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale (contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.".
Societatea nu a urmărit un scop ascuns sau ilicit, întrucât formularele completate prevedeau numărul de persoane cazate (fiind vorba de un grup de turiști, veniți împreuna si care s-au cazat in același timp, urmând să plece toți odată, s-a apreciat ca nu este necesar ca fiecare sa completeze fisa de anunțare a sosirii si plecării, fiind înregistrat liderul pe grup), nu s-a produs nici un prejudiciu vreunei persoane sau autorități, a recunoscut aceasta greșeala, mai mult societatea nu a mai fost sancționată in acest domeniu pana in prezent. Toate aceste circumstanțe reale si personale ar condus la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, eventual un avertisment sau un minim al amenzii aplicate. Din aceste considerente, a solicitat să se aibă in vedere este circumstanțe si sa individualizeze corect sancțiunea aplicata. A înțeles în probatoriu să se folosească de înscrisurile existente la dosar. În drept, a invocat prevederile OG nr.2/2001, art.466 si următoarele cod procedura civila. În baza art.411 alin.2 cod procedura civila a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Critica este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 1 ianuarie 2014, întocmit de agentul constatator L. F. P., s-a constatat că în ziua de 1 ianuarie 2014 ora 12:20, în zona turistică montană Rânca, la pensiunea „I.” aparținând ., apelantul petent, în calitate de administrator al acestei societăți, nu a respectat obligația de înscriere a tuturor turiștilor în evidențele operative, nefiind întocmite fișele de anunțare a sosirii și plecării, precum și faptul că nu era completată cartea de imobil pentru turiștii cazați în pensiune, în perioada 29 decembrie 2013 - 1 ianuarie 2014, constatându-se că din totalul de 48 turiști cazați în pensiune au fost înregistrate doar 10 persoane. În raport de aceste constatări s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.2 alin.1 lit.d din HG nr.237/2001 și s-a aplicat sancțiunea amenzii în limita maximă specială prevăzută de art.3 alin.2 lit.a din aceeași hotărâre în cuantum de 5000 lei. S-a făcut mențiunea în procesul verbal de către agentul constatator că există material probator întocmit cu ocazia controlului.
Atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, apelantul petent a invocat lipsa calității de subiect al contravenției prevăzută de art.3 alin.1 lit.d din HG nr.237/2001, în sensul că reglementările respective se adresează operatorilor economici care desfășoară activitate în domeniul turistic și nu persoanelor fizice. Din conținutul actului normativ rezultă că într-adevăr prin HG nr.237/2001 se aprobă normele cu privire la accesul, evidența și protecția turiștilor în structuri de primiri turistice, astfel că apelantul petent nu a fost sancționat în calitatea sa de persoană fizică, ci în calitatea sa de reprezentant al operatorului economic care desfășoară astfel de activități, respectiv în calitate de administrator al ..
În consecință, în mod corect instanța de fond a respins această motivare și a reținut că îndeplinește condițiile de legalitate prevăzute de art.16 și 17 din OG nr.2/2001, întrucât lipsa datelor societății comerciale pe care apelantul petent o reprezintă în calitate de administrator nu poate atrage nulitatea absolută sau relativă a procesului verbal atâta timp cât toate celelalte elemente de identificare au fost corect menționate de agentul constatator și nu s-a creat nici un dubiu sau vreo altă vătămare în ceea ce privește întocmirea actului contestat .
Pe fondul cauzei s-a susținut de către apelantul petent că, au fost întocmite în perioada verificată fișele de anunțare și sosire a turiștilor cazați în pensiune și în acest sens a depus în copii conforme cu originalul fișele întocmite în perioada 29 decembrie 2013 – 2 ianuarie 2014, aflate la filele nr.9-34 din dosarul instanței de fond. Verificând toate aceste fișe de anunțarea sosirii și plecării din pensiunea turistică în perioada 29 decembrie 2013 – 1 ianuarie 2014 s-a constatat că, erau înregistrați 14 persoane, și nu doar 10 cum a consemnat agentul constatator, dar care nu acoperă numărul total de 48 de turiști existenți la momentul controlului efectuat.
În condițiile art.482 NCPC coroborat cu dispozițiile art.237 și urm. NCPC se constată că apelantul petent nu a solicitat administrarea sau prelungirea probei cu înscrisuri,menționând că în ceea ce privește administrarea probelor la instanța de apel sunt cele depuse deja la dosar, astfel că asceta nu a putut infirma situația de fapt reținută de agentul constatator la momentul constatării faptei.
Conform dispozițiilor art.2 HG nr.237/2001 pentru aprobarea normelor cu privire la accesul, evidența și protecția turiștilor în structuri de primire turistice: „Operatorii economici care dețin sau administrează structuri de primire turistice - hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri, sate de vacanță, bungalouri, pensiuni turistice și agroturistice și alte unități cu funcție de cazare turistică - au obligația să respecte și să aplice integral prevederile prezentei hotărâri.”. Conform dispozițiilor art.4 alin.2 HG nr.237/2001: „(2) În cazul repetării contravențiilor sus-menționate, împuterniciții Ministerului pentru Întreprinderi M. și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale pot retrage brevetul de turism al directorului și/sau certificatul de clasificare a structurii de primire turistice respective.”. Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că legiuitorul național a avut în vedere calitatea de subiect activ al contravențiilor prevăzute la art.3 din hotărârea de guvern, în persoana operatorului economic și nu în persoana salariatului acestui operator în calitate de recepționer.
Conform dispozițiilor art.2 anexa HG nr.237/2001 intitulată norme cu privire la accesul, evidența și protecția turiștilor în structuri de primire turistice: „(1) Administratorii structurilor de primire turistice sunt obligați să asigure înscrierea tuturor turiștilor în evidențele operative, la sosirea acestora, și completarea formularului "Fișa de anunțare a sosirii și plecării". (2) Pensiunile turistice și agroturistice sunt exceptate de la completarea acestui formular, urmând să se utilizeze cărțile de imobil. (3) Fișele de anunțare a sosirii și plecării sunt formulare înseriate și înlocuiesc cărțile de imobil. Datele pe care le conține fiecare fișă sunt cele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele norme. (4) Completarea fișelor se face de către fiecare turist în momentul sosirii, pe baza actelor de identitate, care pentru cetățenii români sunt: buletinul/cartea de identitate și pașaportul, carnetul de marinar sau licența de zbor; pentru cetățenii străini sunt: pașaportul, carnetul de identitate, legitimația provizorie, permisul de mic trafic, carnetul de marinar sau licența de zbor, iar pentru militarii în termen și elevii instituțiilor militare de învățământ sunt: buletinul/cartea de identitate sau, după caz, documentele de identitate militare (carnetul de serviciu sau legitimația). (5) Este interzisă cazarea oricărei persoane care nu posedă act de identitate. (6) Fișele de anunțare a sosirii și plecării, completate și semnate de turiștii cazați, se preiau, împreună cu actele de identitate, de către recepționeri, care sunt obligați să confrunte datele din fișe cu cele din actul de identitate, să semneze fișele pentru confirmarea completării corecte a acestora și să restituie imediat actele de identitate turiștilor. (7) Răspunderea pentru completarea corectă a fișelor de anunțare a sosirii și plecării revine recepționerilor. (8) Fișele de anunțare a sosirii și plecării se întocmesc în două exemplare, iar pentru evitarea utilizării indigoului, acestea sunt realizate din hârtie chimizată. (9) Originalele fișelor de anunțare a sosirii și plecării, grupate în ordine alfabetică, se pun zilnic la dispoziție organelor de poliție. (10) Copiile de pe fișele de anunțare a sosirii și plecării, grupate în același mod ca și originalele, rămân la structurile de primire turistice, cu termen de arhivare 5 ani. (11) Obligația de a procura aceste formulare revine deținătorilor și administratorilor structurilor de primire turistice. (12) Tipărirea se face contra cost, prin Regia Autonomă "Monitorul Oficial", la tarife diferențiate în funcție de categoria de clasificare a structurii de primire turistice.”.
Subiectul activ al acestor contravenții este doar operatorul economic care deține sau administrează structuri de primire turistice - hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri, sate de vacanță, bungalouri, pensiuni turistice și agroturistice și alte unități cu funcție de cazare turistică, astfel că în această situație legiuitorul a prevăzut că subiectul activ al contravenției este calificat și ca atare dacă persoana sancționată contravențional nu ar avea calitatea prevăzută de actul normativ special de sancționare, procesul verbal de contravenție ar fi nelegal întrucât fapta nu întrunește primul element constitutive ale contravenției, și anume, calitatea de subiect al contravențiilor respective, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea ca obligația de a asigura înscrierea tuturor turiștilor în evidențele operative, la sosirea acestora, și completarea formularului "Fișa de anunțare a sosirii și plecării” să cadă și în sarcina altor persoane care nu au această calitate; întrucât legiuitorul național în ceea ce privește persoana recepționerului nu a reglementat o răspundere contravențională, ci doar o răspundere de diligență limitată la completarea corectă a fișelor de anunțare a sosirii și plecării.
În ceea ce privește motivul de apel privind reindividualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că acest aspect nu a fost verificat de către instanța de fond și motivat sub aspectul temeiniciei procesului verbal cu referire la limitele speciale prevăzute în hotărârea de guvern, urmând a fi completate aceste considerente cu cele din prezenta decizie conform dispozițiilor art.480 NCPC.
Constatările personale ale agentului constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, astfel că acest proces verbal reprezintă și un mijloc de probă și în consecință se impunea așa cum s-a menționat anterior, administrarea tuturor probelor necesare și utile cauzei de față.
La instanța de fond, apelantul petent a solicitat reindividualizarea sancțiunii, solicitând înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, fără să invoce nici o probă în acest sens sau proba cu înscrisuri și nici nu a depus acte în circumstanțiere care să fie avute în vedere la reindividualizarea sancțiunii contravenționale, astfel că instanța va analiza acest aspect în raport de apărările și probele administrate la instanța de fond.
Obligația pe care legea o impune apelantului petent este de a obligația de a asigura înscrierea tuturor turiștilor în evidențele operative, la sosirea acestora, și completarea formularului "Fișa de anunțare a sosirii și plecării”, iar din copiile conforme depuse la instanța de fond, aflate la filele 11-34 nu rezultă o altă situație de fapt, întrucât primele două copii de la filele 9 și 10 nu pot fi asimilate acestor fișe întrucât nu corespund cu formularul tipizat prevăzut în anexa hotărârii de guvern și în consecință agentul constatator în mod legal a aplicat sancțiunea contravențională.
Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că sancțiunea amenzii aplicată de intimată nu este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, deoarece pericolul social al faptei a fost apreciat de la momentul aplicării sancțiunii ca fiind scăzut, în raport de amenda aplicată în limita minimă prevăzută de legiuitor, astfel că agentul constatator a respectat principiul proporționalității în raport de acest criteriu, astfel că nu se justifică aplicarea avertismentului și pentru cea de-a doua faptă contravențională.
De altfel, conform dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancțiunea amenzii aplicate trebuie să corespundă gradului de pericol social al faptei, cu respectarea criteriilor de individualizare și a aplicării principiului proporționalității. Sancțiunea contravențională trebuie aplicată, așadar între limita minimă și maximă specială prevăzute de legiuitor. Aplicarea sancțiunii trebuie făcută proporțional cu gradul de pericol social, grad de pericol evidențiat și în raport de circumstanțele reale ale contravenției, prin prisma cărora se poate aprecia întinderea și intensitatea aduse obiectului juridic al contravenției.
În raport de aceste împrejurări, așa cum s-a menționat anterior, acestea nu conduc la aplicarea unei sancțiuni orientate spre minimul special, astfel că în mod corect agentul constatator a aplicat maximul amenzii speciale. Sancțiunea juridică are un triplu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și un rol preventiv ce determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale, precum și un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice. Sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
În speță, instanța de fond a apreciat în mod corect că sancțiunea aplicată petentului nu este mare, raportat la fapta comisă și gradul de pericol social al acestora, cu atât mai mult cu cât avertismentul este o sancțiune morală și poate interveni în cazurile în care fapta e de mică importanță, de gravitate redusă, existând premiza că acela care a săvârșit-o nu o va mai repeta chiar fără aplicarea unei amenzi.
De altfel, conform dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă asemănătoare unui act de constatare încheiat de un funcționar public, aceasta deoarece, de cele mai multe ori constatările personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu formulează obiecțiuni raportat la lipsa de obiectivitate, reprezintă o prezumție simplă în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, conform dispozițiilor art.327 - 329 NCPC, astfel că acesta reprezintă un mijloc de probă. Forța probantă a proceselor verbale a fost lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care a fost liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța națională are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art.31-36 din O.G. nr.2/2001, a reieșit faptul că persoana sancționată a avut dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze mijloace de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată a fost de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, a beneficiat de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, însă susținerile contestatoarei nu au fost dovedite în fața instanței prin nici o probă. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are un caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu au un caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu a putut opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor omului în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale drepturilor omului si în materie contravențională si care, în plan procedural se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, în speța, agentul constatator fiind nevoit să probeze fapta reținută în sarcina contravenientului, tribunalul reține ca jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei si a sancțiunii. În procedura contravenționala prevăzuta de OG nr.2/2001 procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativa de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura aceasta prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 c.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei.
De asemenea, tribunalul a judecat cauza pe baza probelor furnizate de acuzare și administrate în mod contradictoriu în fața petentului, apreciind concludența mijloacelor de probă administrate, în special procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de agentul constatator, în lumina circumstanțelor cauzei.
În consecință, procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția simplă a faptului că situația de fapt reținută este confirmată și reprezintă un mijloc de probă raportat la dispozițiile art.327 și următoarele NCPC, care se referă tocmai la îndeplinirea condiției ca prezumția să aibă o greutate și puterea de a naște probabilitatea.
Conform dispozițiilor art.470 NCPC: “Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept”, astfel că apelul este o cale de atac ordinară, cu caracter devolutiv și reformator, iar atunci când se solicită rejudecarea fondului, limitele rejudecării sunt stabilite de către apelant prin cererea și motivele de apel.
Cu privire la judecarea apelului în sine, în fața instanței de apel nu se pot invoca alte “motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare“, cu excepția situației în care necesitatea administrării dovezilor decurge din dezbateri.
Instanța de fond a făcut o analiză atât în fapt, cât și în drept, raportată la jurisprudența comunitară, cu respectarea garanțiilor procesuale, precum și a tuturor principiilor generale ce guvernează procesul civil, astfel că în raport de dispozițiile art.477 raportat la dispozițiile art.479 alin.2 NCPC se constată că au fost respectate normele de ordine publică, iar cauza a fost examinată sub toate aspectele de fapt și de drept ale hotărârii atacate.
În raport de toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.470 și următoarele NCPC, tribunalul constată că nici unul dintre motivele invocate de apelantul petent nu se încadrează în motivele prevăzute de articolele menționate anterior, urmând ca în condițiile art.480 alin.1 NCPC să respingă apelul de față ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul petent T. C. F. domiciliat în municipiul Rm.V., ., nr.274, județul V.,reprezentat convențional de Cabinet Avocat G. B., împotriva sentinței civile nr. 483/22.05.2014 pronunțata de Judecătoria Novaci in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., cu sediul în municipiul Tg-J., ., județul G., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Martie 2015 la Tribunalul G..
Președinte, C. B. | Judecător, C. C. | |
Grefier, E. D. M. |
Red.C.B.
Tehnored.E.D.M.
16.04.2015
4 ex.
j.f.T.C.P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1557/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
