Anulare act administrativ. Sentința nr. 398/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 398/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 6282/95/2014
Acesta nu este document finalizat
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA nr. 398
Ședința publică din 27 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Grefier A. C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâtele Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj- Poliția Municipiului Tg J., Biroul Ordine Publică și I. G. al Poliției Române având ca obiect,anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul R. I. și consilier juridic D. P. pentru pârâtele Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj și I. G. al Poliției Române.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de IGPR, în dublu exemplar, fiind comunicat un exemplar domnului consilier juridic D. P..
La interpelarea instanței consilier juridic D. P. a învederat instanței că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a observa înscrisul ce i-a fost comunicat, totodată depunând la dosarul cauzei practica judiciară (decizia nr. 4648/R-C. pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ *).
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul părților pe fondul cauzei.
Reclamantul având cuvântul a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată, arătând faptul că în primul rând nu s-a ținut cont că a fost sancționat pentru o infracțiune, cu toate că la momentul respectiv, nu au fost probe suficiente împotriva sa, că ar fi lovit cetățeanul respectiv, făcându-se presiuni asupra sa.
Totodată, a arătat că sancțiunea aplicată a fost prea dură, în raport cu săvârșirea faptei.
Consilier juridic D. P., având cuvântul a solicitat respingerea acțiunii, menționând că sancțiunea aplicată a fost menținută prin decizia motivată a inspectorului general al Poliției Române, emisă ca urmare a contestației formulate de petent.
A precizat faptul că faptele săvârșite cu un nivel de gravitate destul de ridicat în raport de conduita pe care trebuie să o aibă orice polițist.
În ceea ce privește faptul că nu i s-ar fi putut aplica sancțiunea disciplinară deoarece ar fi fost cercetat penal, a învederat si prin întâmpinare faptul că, potrivit art. 57 din legea nr. 360/2002, ,,constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni”.
În raport de faptul că reclamantului i-a fost aplicată o amendă administrativă în dosarul penal și nu s-a stabilit o condamnare, apreciază că sancțiunea disciplinară i-a fost dată deoarece P. a constatat că fapta săvârșită de acesta nu are pericol social al unei infracțiuni și, în consecință, nu constituie infracțiune.
În ceea ce privește aplicarea deciziei de neconstituționalitate, raportat la dispozițiile pe care le contestă reclamantul, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 147 din Constituția României, care prevăd că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, doar de la data publicării. Ori, dispoziția contestată și decizia privind respingerea contestației au fost emise anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei de neconstituționalitate invocată de reclamant.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2014 sub nr._ reclamantul R. I. a chemat în judecată în calitate de pârâte Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj - Poliția Municipiului Tg J., Biroul Ordine Publică și I. G. al Poliției Române, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea Dispoziției Inspectorului Sef al IPJ Gorj, nr. 904 din 04.iulie 2014 și Dispoziția IGPR de menținere a acesteia, nr. 4515 din 25iulie 2014.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost cercetat prealabil pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 57 alin. 1 lit ,,a” din legea 360/2002 privind statutul polițistului și art. 12 lit. a din O.M.A.I 400/2004,privind regimul disciplinar al personalului MAI, respectiv comportarea necorespunzătoare în serviciu, familie sau societate, dacă aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, fiind trimis în consiliul de disciplinar al I.P.J Gorj, pentru săvârșirea acestei abateri.
A arătat că, Consiliul de disciplină fără a administra alte probe a stabilit și a propus sancțiunea pentru o altă abatere disciplinară, conform art. 57 lit. k din Legea 360/2002, respectiv ,, încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege și art.12 lit. k, respectiv art. 17 lit. b din OMAI 400/2004, privind regimul disciplinar al personalului din MAI, cu propunerea de diminuare a drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 15% pe o perioadă de 3 luni.
A menționat faptul că șeful IPJ Gorj nu a fost de acord cu această propunere și prin dispoziția nr. 904 din 4.07.2014 a aplicat o altă sancțiune mai aspră, respectiv trecerea într-o funcție inferioară de la agent I la agent III.
A precizat faptul că a fost cercetat penal în dosarul r. 5609/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg J., fiindu-i aplicată o amendă administrativă în valoare de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.250 alin.3 din fostul Cod Penal, respectiv purtare abuzivă, față de numitul M. A..
Cercetarea prealabilă a fost nelegală deoarece aart.57 din Lg.360/2002 și art.12 alin.1 din OMAI 400/2004, prevede că dacă fapta a fost săvârșită în condiții în care potrivit legii să fie considerată infracțiune nu mai poate fi considerată abatere disciplinară.
A menționat că nu s-a ținut cont de proporționalitatea aplicării sancțiunii, având în vedere că nu a mai fost sancționat disciplinar, în ultimii 5 ani ,fiind aplicată o sancțiune deosebit de drastică.
Totodată, a solicitat a se avea în vedere Decizia Curții Constituționale a României din 2.07.2014 prin care s-a constatat neconstituționalitatea art.59, 60 și 62 din Legea 360/2002 privind procedura aplicării sancțiunilor disciplinare polițiștilor.
De asemenea, a menționat faptul că a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 904 din 04.07.2014 privind sancționarea sa, la IGPR, iar prin Decizia motivată nr. 4515 din 25.07.2014, aceasta i-a fost respinsă ca neîntemeiată, menținând sancțiunea aplicată, decizie ce i-a fost comunicată la data de 28.07.2014.
Față de motivele invocate a solicitat admiterea contestației formulată și să se dispună anularea sancțiunii disciplinare aplicate prin Dispoziția 904 din 04.07.2014 a șefului IPJ Gorj. În subsidiar a solicitat aplicarea unei sancțiunii mai ușoare, având în vedere faptul că nu a mai comis alte abateri disciplinare în cei 25 de ani de activitate.
În dovedirea cererii a depus la dosar ;Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., încheierea nr. 45 din 01.04.2014 a Judecătoriei Tg-J., dosar nr._, încheierea consiliului de disciplină nr._ din 03.07.2014, dispoziția nr. 904 din 04.07.2014 a șefului IPJ Gorj, decizia motivată nr. 4515 din 25.07.2014 a IGPR.
La data de 4.11.2014 pârâta Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului R. I..
În motivare a arătat că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele motive: Prin dispoziția contestată, reclamantul R. I., agent I Poliția Municipiului Tg.-J., Ordine Publică, a fost sancționat cu "trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut", respectiv agent III, conform art.58 lit. c1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare pentru comiterea abaterii disciplinare „încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri incompatibilități, conflicte de interese si interdicții stabilite de lege pentru polițiști"prevăzută de art. 57 lit. k) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
A mai arătat că sancțiunea aplicată a fost menținută prin decizia motivată a inspectorului general al Poliției Române nr. 4515/25.07.2014, emisă ca urmare a contestației formulate de petent.
În sarcina reclamantului s-a, reținut faptul că, în data de 02/03.09.2013, în timp ce se afla în serviciul de patrulare schimbul III, iar în jurul orei 03,20 a avut o conduită necorespunzătoare în sensul că a exercitat acte de violență asupra numitului M. A. din Tg.-J., în incinta stației Peco . Tg.-J., aspect ce a fost surprins de camerele de supraveghere. Pentru faptele săvârșite, polițistul a fost cercetat și de P. de lângă Judecătoria Tg.-J., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, în dosarul nr. 5609/P/2013, fiind dispusă scoaterea acestuia de sub urmărire penală și aplicarea sancțiuni cu caracter administrativ.
Prin dispoziția contestată s-a reținut că reclamantul a adoptat o conduită care nu este conformă principiilor care guvernează conduita profesională a polițiștilor, încălcând prevederile referitoare la îndatoriri și interdicții prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, respectiv:
- îndatorirea prevăzută de art. 41 lit. h) din Legea nr. 360 /2002 polițistul prin întregul său comportament, să se arate demn de considerație și încrederea impuse de profesia de polițist"
- obligația de la art. 42 lit. d) din Legea nr. 360 /2002 „ polițistul este obligat sa aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială și să nu compromită prestigiul funcție sau al instituției prin activitatea sa publica ori privată”
- interdicția prevăzută la art. 43 lit. c) din Legea nr. 360 /2002, unde se prevede ca ,,polițistului îi este interzis să folosească forța altfel decât în condițiile legii".
Fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 57 lit. k) din Legea nr. 360/2002, privind „încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, compatibilități, conflicte de interese si interdicții stabilite de lege pentru polițiști".
A mai arătat că prin încheierea nr. 45/01.04.2014 pronunțată de judecătoria Tg. J., s-a stabilit că fapta reclamantului „nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni", fiindu-i aplicată acestuia o amendă administrativă.
Așadar, fapta acestuia nu a fost săvârșită în condițiile cerute de legea penală pentru a fi considerată infracțiune, lipsindu-i unul dintre elementele constitutive - gradul de pericol social.
În raport de prevederile art. 57 din Legea nr. 360/2002, invocate de reclamant, potrivit cărora „constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni", fapta săvârșită de acesta poate fi sancționată disciplinar.
Decizia de neconstituționalitate invocată de reclamant a fost publicată în Monitorul Oficial al României ulterior emiterii dispoziției de sancționare și a deciziei privind respingerea Contestației formulate de reclamant. Ori, potrivit art. 147 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții instituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
De asemenea, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, doar de la data publicării.
Pe de altă parte, decizia de neconstituționalitate nu se referă la prevederile art. 58, lit. c1, care prevăd sancțiunea ce i-a fost aplicată reclamantului și nici și nici la cele ale art. 57, lit. k din același act normativ, care prevede fapta ce constituie abatere disciplinară. Mai mult, la efectuarea cercetării și la emiterea dispoziției au fost respectate întocmai prevederile Legii nr. 360/2002 care reglementează răspunderea disciplinară a polițiștilor.
La individualizarea sancțiunii disciplinare au fost avute în vedere prevederile art. 59, alin. 8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, respectiv caracterul și gravitatea fapte comise, împrejurările săvârșirii abaterii, cauzele și consecințele acesteia, gradul de vinovăție și preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei.
Aprecierea gravității abaterii săvârșite trebuie să se raporteze la faptul că reclamantul, prin funcția pe care o îndeplinește, are atribuții pe linia aplicării și asigurării respectării legii în ceea ce privește ordinea și siguranța publică și de prevenire și combatere a faptelor antisociale.
În aceste condiții, acesta trebuia să respecte cu strictețe cadrul dispozițional care reglementează standardele de desfășurare a activității polițienești, fără astfel de derapaje care pun în pericol imaginea instituției și probitatea profesională a polițistului.
Față de motivele arătate, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea dispoziției de sancționare nr. 904/04.07.2014.
Au fost anexate prezentei întâmpinări, în copie, în două exemplare, certificate pentru conformitate cu originalul: dispoziția de sancționare nr. 904/04.07.2014, decizia nr.4515/25.07.2014 și documentele relevante din dosarul de cercetare prealabilă.
În drept, prezenta întâmpinare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
În baza art. 411, alin. 1, pct.2, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 23.01.2015 reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri:Decizia motivată a I.G.P.R,nr. 4515 din 25.07.2014, încheierea nr. 45 din 01.04.2014, adresa ANAF din care rezultă că a fost achitată amenda administrativă în cuantum de 1000 lei și cheltuielile judiciare în cuantum de 196 lei, precizând totodată că solicită și anularea Deciziei motivată a IGPR nr. 4515 din 25.07.2014.
Legal citată, instituția publică pârâtă I. G. al Poliției Române a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că, prin Dispoziția inspectorului șef al Inspectoratului de Poliție Județean Gorj nr. 904/04.07.2014 reclamantul, R. I., agent I Poliția municipiului Târgu J., Biroul Ordine Publică a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea de "trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, respectiv în funcția agent III ", conform art. 57 lit.k din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai menționat că anterior sancționării reclamantul ocupa funcția de agent I Poliția municipiului Târgu J., Biroul Ordine Publică din cadrul Inspectoratului de Județean Gorj.
Prin Raportul de cercetare prealabilă nr. 2.159 din 24.06.2014 și Încheierea Consiliului de Disciplină nr._ din 03.07.2014 a fost stabilită vinovăția agentului șef principal de poliție R. I. sub aspectul comiterii abaterii disciplinare de " încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege" prevăzută de art. 57 lit. k din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva dispoziției de sancționare, reclamantul a formulat contestație, iar prin Decizia motivată a inspectorului general al Poliției Române nr. 4515 din 25.07.2014 s-a dispus respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea sancțiunii aplicate.
Cât privește procedura de cercetare disciplinară efectuată în cazul reclamantului și modul în care s-a derulat aceasta, a făcut următoarele precizări:
Reclamantul a fost legal citat pentru a se prezenta la ședința Consiliului de Disciplină din data de 03.07.2014, ora 10:00, acesta dând curs invitației și participând la ședință, fiind asistat în calitate de apărător de către agentul șef principal de poliție A. S..
Reclamantului i-a fost adus la cunoștință componența Consiliului de Disciplină, fără să uzeze de dreptul de recuzare, iar membrii Consiliului nu s-au abținut.
De asemenea, reclamantul a precizat că a luat la cunoștință de componența consiliului, a primit o copie a dispoziție de constituire, nu a formulat cereri de recuzare a membrilor acestui consiliu.
Consiliul și-a desfășurat activitatea într-o singură ședință, ce a avut loc în data de 03.07.2014.
Reclamantul a precizat că nu se află în incapacitate medicală de muncă, nu are obiecții de formulat și nici probe în apărare.
Raportat la susținerile reclamantului din cuprinsul prezentei cereri de chemare în judecată, a apareciat că sunt neîntemeiate, motivat de următoarele aspecte, reținute de altfel și în Decizia motivată a inspectorului general al Poliției Române nr. 4515 din 25.07.2014:
În sarcina polițistului s-a reținut, că, în fapt, la data de 02/03.09.2013, agentul șef principal de poliție R. I. efectua serviciul de patrulare schimbul III, iar în jurul orei 03,20 a avut o conduită necorespunzătoare, prin aceea că a exercitat acte de violență asupra numitului M.A. din Târgu J., în timp ce se afla în incinta stație Peco . Târgu J., aspect ce a fost surprins de camerele de supraveghere.
În drept, polițistul a încălcat următoarele prevederi referitoare la îndatoriri și interdicții:
- art. 41 lit. h) din Legea nr 360 /2002 „polițistul este dator ca prin întregul său comportament, să se arate demn de considerație și încrederea impuse de profesia de polițist"
- art. 42 lit. d) din Legea nr 360 /2002 „ polițistul este obligat sa aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială si sa nu compromită prestigiul funcție sau al instituției prin activitatea sa publica ori privată"
- art. 43 lit. c) din Legea nr 360 /2002 unde se prevede ca,,polițistului îi este interzis să folosească forța altfel decât in condițiile legii.
Referitor la susținerea reclamantului potrivit căreia pentru fapta comisă a fost sancționat de P. de pe lângă Judecătoria Tg.-J. cu amendă administrativă și nu ar trebui să mai fie sancționat disciplinar, întrucât prevederile art. 57 din Legea nr. 360/2002 stabilesc că fapta nu ar mai constitui o abatere disciplinară dacă a fost comisă în condiții în care potrivit legii să fie considerată infracțiune, a apreciat că este nefondată din următoarele considerente:
Potrivit Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 31.01.2014 în dosarul nr. 5609/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J., menținută prin încheierea nr. 45 din 01.04.2014 a Judecătoriei Târgu-J., s-a stabilit că fapta săvârșită de agentul-șef principal de poliție R. I. „nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni", sens în care polițistului i-a fost aplicată o amendă administrativă.
Astfel reiese că fapta polițistului nu a fost săvârșită în condițiile cerute de legea penală ca să fie considerată infracțiune, lipsindu-i unul dintre elementele constitutive, respectiv pericolul social.
Având în vedere art. 57 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului „ constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale să fie considerate infracțiuni", se constată că fapta săvârșită de agentul-șef principal de poliție R. I. poate angaja răspunderea disciplinară a acestuia.
Referitor la solicitarea reclamantului de a avea în vedere decizia Curții Constituționale a României din 02.07.2014 prin care s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 59, alin.2, art. 60, alin.l și art. 62, alin.3 din Legea 360/2002 privind Statutul Polițistului a făcut următoarele precizări:
Apărările reclamantului cu privire la faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 392 publicată în M.O. nr. 667/11.09.2014, s-a constatat neconstituționalitatea art. 59 alin. 2, art. 60 alin. 1 și art. 62 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, articole care au reglementat temeiul în baza căruia a fost aplicată sancțiunea disciplinară, nu sunt în măsură să creeze o îndoială în privința legalității actului administrativ atacat, întrucât:
Astfel,potrivit art. 11 alin. 3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
De asemenea, din analiza dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, rezultă că deciziile Curții aplicându-se numai pentru viitor, nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite, ceea ce, pe cale de interpretare o constituie și hotărârile definitive.
Din momentul introducerii cererii în instanță și până la data soluționării în fond a cauzei, norma incidență a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii atacate prin care s-a tranșat în mod definitiv soarta litigiului. Incidența deciziei Curții Constituționale într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tune actului jurisdicțional al Curții, ceea ce este inadmisibil.
Art. 31 alin. (1) și (3) din același act normativ prevede că decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, iar dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
A solicitat a se constata că atât Dispoziția nr. 904 din 04.07.2014 emisă de conducerea IPJ Gorj cât și Decizia nr. 4515 din 25.07.2014 emisă de I.G.P.R. au fost emise cu respectarea prevederile legale în vigoare referitoare la procedura de atragere a răspunderii disciplinare, motiv pentru care a apreciat că în cauză este aplicabil principiul tempus regit actum, care asigură și o stabilitate și rigurozitate a raporturilor de drept reglementate prin normele de drept respective.
Funcționarii care au întocmit actele preparatoare și actul administrativ de aplicare a sancțiunii disciplinare nu puteau să prevadă faptul că peste 2 luni. Curtea Constituțională va declara neconstituționalitatea unor prevederi ale Statutului polițistului. Chiar în eventualitatea în care ar fi prevăzut aceasta, nu ar fi avut o altă posibilitate decât aceea de a respecta prevederile legale în vigoare la acel moment.
Reclamantul are calitatea de polițist, în materie disciplinară fiind incidente prevederile Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, care reprezintă o reglementare specială. Domeniul răspunderii disciplinare a polițiștilor este reglementat distinct în Legea nr. 360/2002 unde sunt prevăzute atât sancțiunile care pot fi luate, cât și procedura de aplicare a acestora.
Articolele din Legea nr. 360/2002 vizate de excepția de neconstituționalitate reglementează următoarele:
- art. 59 alin. (2): „Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului administrației și internelor". - respectiv O.M.A.I. nr. 400/2004:
- art. 60 alin. (1): "Aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (If.",
- Art. 62 alin. (3): „Consiliile de disciplină își desfășoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului administrației și internelor.""
Dar, cu toate acestea, declararea ca și neconstituționale a acestor texte din Statutul Polițistului, nu lasă totuși un vid de reglementare. Totodată a solicitat a se constata faptul că dispoziția de sancționare este emisă și în temeiul art. 57 lit. b). iar art. 58 lit. c1), art. 59, art. 60 și art. 61 din Legea nr. 360/2002 mai au aliniate care nu au fost declarate neconstituționale.
Domeniul răspunderii disciplinare a polițiștilor este reglementat destul de amplu și distinct în Legea nr. 360/2002 unde sunt prevăzute atât sancțiunile care pot fi luate, cât și procedura de aplicare a acestora:
Art. 57:
Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât,, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist comise cu vinovăție:
a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției;
b) neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege;
c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluționării lucrărilor;
d) depășirea atribuțiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relațiile cu cetățenii;
e) absența nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;
f) producerea de pagube materiale unității din care face parte sau patrimoniului Ministerului Administrației și Internelor;
g) încălcarea normelor privind confidențialitatea activității desfășurate;
h) nerespectarea prevederilor jurământului de credință;
i) imixtiunea ilegală în activitatea altui polițist;
j) intervenția pentru influențarea soluționării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane;
k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicțiile stabilite prin lege.
ART. 58
Sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate polițistului sunt:
a) mustrare scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariate pentru funcția îndeplinită cu 5 - 20% pe o perioadă de 1-3 luni;
c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
c-1 trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut;
d) destituirea din poliție.
ART. 59
(1) Sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplică numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 58 Ut. a) și b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină.
(3) Cercetarea prealabilă se efectuează de șeful unității sau de polițiști anume desemnați.
(4) Cercetările referitoare la abateri, din care rezultă date și indicii că au fost săvârșite fapte prevăzute de legea penală, se vor efectua și cu participarea unui reprezentant al Corpului, urmând ca, în raport de constatări, să fie sesizate organele judiciare.
(5) Ascultarea celui în cauză și consemnarea susținerilor sale sunt obligatorii.
(6) Polițistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării și să solicite probe în apărare.
(7) In fața consiliilor de disciplină polițistul are dreptul de a fi asistat de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de Corp.
(8) La stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
(9) Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării
prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.
(10) Pentru aceeași abatere nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară.
ART. 60
(2) Destituirea din poliție se dispune în mod corespunzător de persoanele care, potrivit art. 15, au competența să acorde gradele profesionale ale polițiștilor.
ART. 61
(1) Polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea. Acesta se pronunță prin decizie motivată, în termen de 15 zile.
(2) Împotriva sancțiunilor aplicate și a deciziilor nefavorabile polițistul nemulțumit se poate adresa Corpului, potrivit art. 50 Ut. d).
(3) Polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziției de sancționare.
ART. 62
(1) La nivelul Inspectoratului G. al Poliției se constituie Consiliul superior de disciplină, iar la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, inspectoratele județene de poliție, unitățile teritoriale și instituțiile de învățământ ale poliției se constituie consilii de disciplină.
(2) Consiliile de disciplină se constituie și funcționează pe lângă, șefii unităților de poliție și au caracter consultativ.
ART. 62-1
In cazul săvârșirii unor abateri disciplinare grave care aduc atingere imaginii și credibilității instituției, precum și profesiei de polițist, cercetarea prealabilă și consultarea consiliilor de disciplină se dispun și se efectuează imediat după constatarea faptei.
A solicitat a se constata faptul că cercetarea disciplinară a polițistului s-a făcut cu respectarea tuturor acestor prevederi legale, respectiv abaterea disciplinară și sancțiunea aplicată sunt prevăzute de lege, sunt încadrate în drept, cercetarea prealabilă s-a desfășurat cu chemarea și ascultarea polițistului, căruia i s-a asigurat dreptul la apărare.
O.M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I. nu făcea decât să dubleze articolele din lege cu privire la cercetarea disciplinară, precum și să detalieze în amănunt această procedură.
Stabilirea vinovăției reclamantului s-a efectuat după finalizarea cercetării prealabile, pe baza studierii tuturor probelor și mijloacelor de probă existente în dosarul de cercetare prealabilă.
La individualizarea sancțiunii disciplinare au fost avute în vedere prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, respectiv caracterul și gravitatea faptei comise, împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, cauzele și consecințele acesteia, gradul de vinovăție și preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
D. fiind caracterul special al muncii de poliție, prin care se urmărește furnizarea către, populație a unor servicii publice de calitate, caracterizate de legalitate și profesionalism, se impune ca lucrătorii de poliție să respecte cu strictețe cadrul dispozițional care le reglementează standardele și parametri de desfășurare a activității polițienești, fără existența unor derapaje care expun la pericol imaginii instituției și probitatea profesională a polițistului.
Gravitatea abaterii disciplinare constă în faptul că agentul prin funcția pe care o îndeplinește are atribuții pe linia aplicării și asigurării respectării prevederilor legale în vigoare privind ordinea și siguranța publică precum și cele referitoare la prevenirea și combaterea faptelor antisociale, un astfel de eveniment producând consecințe negative în plan etic profesiei de polițist.
În aceste condiții se constată că aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu respectarea principiului proporționalității.
Având în vedere aceste aspecte a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată și menținerea dispozițiilor de sancționare și respingerea contestației, ca legale și temeinice.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, dispozițiile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, ale Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
În susținerea cererii de respingere a contestației, a solicitat admiterea ca probe înscrisurile aflate deja la dosarul cauzei.
La data de 27 martie 2015 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de IGPR.
În răspunsul formulat a arătat că, referitor la întâmpinarea I.G.P.R - Direcția Juridica în care s-a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiata pentru faptul că prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda de 1000 lei plus cheltuieli judiciare pentru că fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni motivându-se că a lipsit unul din elementele constitutive ale infracțiunii, nu este fondata întrucât daca era așa trebuia să se dea scoatere de sub urmărire penala simpla.
A mai arătat că privind sancționarea disciplinară privind gradualitatea, în baza art.59 punctul 8, stabilește ca se tine seama de activitatea desfășurata anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinara a fost săvârșita, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia nu s-a ținut cont întrucât în decurs de 25 ani de activitate nu a mai fost sancționat si de asemenea nu s-a ținut cont ca numitul M. A., timp de 3 ore s-a ținut după ei in zona de responsabilitate, motivându-se ca l-a mai cercetat într-un dosar penal, iar spre final a început sa-i adreseze injurii și amenințări aruncând în el cu o șapca pe care o avea in cap, iar ultima dată a încercat să îl lovească, fapte ce rezulta din rapoartele făcute de el, colegul de patrula A.P.N. N. și martorul ocular Sorea I.. A arătat faptul că in conformitate cu art.58 privind sancțiunile aplicate polițiștilor, i-a fost aplicată penultima sancțiune din cele cinci posibile.
De asemenea a considerat ca sancțiunea primita a fost considerată ca fiind neconstituțională întrucât în data de 02.07.2014 a fost dată Decizia Curții Constituționale prin care s-a dispus abrogarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 400/2004 cât si faptul că mai multe articole din Legea 360/2002, privind statutul polițistului au fost declarate neconstituționale, el fiind judecat de către Consiliul de disciplina în data de 03.07.2014 și sancționat prin Dispoziția Insp. Sef nr. 904 din 04.07.2014.
În întâmpinare I.G.P.R a menționat că dacă neconstituționalitatea unei legi ori a unei Dispoziții dintr-o lege este declarata neconstituționala, își încetează efectele juridice fiind suspendate de drept.
Având în vedere cele arătate mai sus a solicitat anularea Dispoziția Insp. Sef 904/04.07.2014 cât si Dispoziția I.G.P.R nr.4515/25.07.2014, sau sa-i fie aplicată o sancțiune mai ușoară, ținând cont de gradualitatea respectiv împrejurările săvârșirii faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma celor invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea de față, așa cum aceasta a fost precizată ulterior, reclamantul a solicitat anularea Dispoziției Inspectorului Șef al IPJ Gorj, nr.904 din 04 iulie 2014 și a Deciziei motivate a Inspectorului G. al Poliției Române, nr.4515 din 25 iulie 2014.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost sancționat, prin Dispoziția nr.904/2014 a Inspectorului Șef al IPJ Gorj, cu sancțiunea constând în „trecerea într-o funcție inferioară, până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut”, respectiv de agent III, reținându-se în sarcina sa abaterea disciplinară constând în „încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite de lege pentru polițiști”, prevăzută de art.57 lit. k din Legea nr.360/2002, privind Statutul polițistului.
Această sancțiune a fost menținută prin Decizia motivată a Inspectorului G. al Poliției Române, nr.4515/2014, de asemenea contestată.
Analizând cele două acte, Tribunalul reține că acestea reprezintă acte administrative, așa cum acestea au fost definite prin disp.art.2 din Legea nr.554/2004.
În cauză, Dispoziția nr.904/2014 a IPJ Gorj este actul primar, prin care reclamantul a fost sancționat, iar Decizia nr.4515/2014 a IGPR este actul administrativ prin care aceasta a fost menținută, respectiv actul emise de autoritatea superioară celei emitente, în cadrul procedurii administrative prealabile, impusă prin disp.art.7 din Legea nr.554/2004, așa că, din acest punct de vedere, nu ar putea fi pusă în discuție o eventuală excepție a inadmisibilității acțiunii, pentru neparcurgerea procedurii administrative prealabile.
În primul rând, Tribunalul reține următoarele aspecte:
Reclamantul invocă, în cauză, aplicarea prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr.392 din 02 iulie 2014 la speța dedusă judecății.
Referitor la aplicarea și efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 392 din 02 iulie 2014 asupra legalității actelor administrative contestate, se reține că aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial României, nr.667 din 11 septembrie 2014.
Prin Dispoziția șefului IPJ Gorj nr.904 din 04 iulie 2014, reclamantul a fost sancționat cu „„trecerea într-o funcție inferioară, până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut”, respectiv de agent III, reținându-se în sarcina sa abaterea disciplinară constând în „încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite de lege pentru polițiști”, prevăzută de art.57 lit. k din Legea nr.360/2002, privind Statutul polițistului.
Împotriva acesteia a formulat contestația prealabilă, fiind menținută sancțiunea disciplinară, prin Decizia motivată nr.4515 din 25 iulie 2014 a IGPR.
În cuprinsul Dispoziției de sancționare, s-a menționat expres că aceasta a fost emisă, în drept, în baza disp. 41 lit. h din Legea nr.360/2002, art.42 lit. d, art.43 lit. c din același act normativ, fiind întemeiată și pe prevederile art.12 lit. k din Ordinul MAI nr.400/2004.
De asemenea, s-a precizat în cuprinsul Dispoziției, că reclamantul sancționat se poate adresa cu plângerea în temeiul art.61 alin.1 și art.61 alin.3 din Legea nr.360/2002.
Mai mult, prin Decizia motivată, nr.4515/2014, Contestația prealabilă formulată la Inspectorul Șef al Poliției Române, a fost respinsă, în baza disp. art. 61 alin.1 din Legea nr.360/2002, în cuprinsul său fiind înlăturată apărea reclamantului contestator, referitoare la aplicabilitatea celor statuate în Decizia Curții Constituționale nr.392 din 02 iulie 2014, prin care s-a constatat neconstituționalitatea disp. art. 59 alin.2, art.60 alin.1 și art.62 alin.3 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu motivarea că respectiva Decizie nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României și astfel nu ar avea aplicabilitate în speță.
Aceeași apărare este făcută de către pârâte și în prezentul dosar, prin întâmpinare.
Tribunalul reține că, prin decizia Curții Constituționale a României nr. 392 din 2014 publicată în Monitorul Oficial cu numărul 667 din data de 11 septembrie 2014 a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale.
Aceste dispoziții prevăd următoarele:
Art. 59 alin 2: Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului de interne.
Art. 60 alin 1: Aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1).
Art. 62 alin 3 :Consiliile de disciplină își desfășoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne.
În considerentele deciziei Curții Constituționale s-a reținut că dispozițiile legale criticate nu numai că nu reglementează procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancțiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat să adopte ordine. Așadar, se ajunge la situația ca un aspect esențial care vizează executarea și/sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, în cazul de față, nici măcar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităților autorului excepției de neconstituționalitate de a se apăra în mod eficient. În aceste condiții, persoana cercetată disciplinar nu cunoaște regulile după care se desfășoară procedura, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil și deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate. Or, delegarea de atribuții de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.
În ceea ce privește aplicabilitatea acestei decizii în speță, Tribunalul constată întemeiată apărarea reclamantului.
Astfel, în conformitate cu disp.art. 147 alin 1 din Constituția Românie, în privința legilor și ordonanțelor în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, acestea „își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept” .
Cauza de față este înregistrată la instanța de contencios administrativ la data de 31 iulie 2014, după cum rezultă din Rezoluția aplicată de judecătorul de serviciu al Secției, din acea zi, astfel că, la momentul publicării Deciziei de neconstituționalitate nr.392 din 02 iulie 2014, în Monitorul Oficial nr.667 din 11 septembrie 2014, era pendinte.
Astfel, referitor la aceasta, aflată pe rolul instanței judecătorești și în care sunt aplicabile dispozițiile constate ca fiind neconstituționale, dar în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate respectivă până la publicarea deciziei Curții Constituționale, se încadrează în ceea ce Curtea Constituționale a calificat ca fiind cauze pendinte la momentul publicării deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate.
Cu privire la acest aspect, nu este condiționată aplicarea deciziei de neconstituționalitate în litigiile aflate în curs, de ridicarea unei excepții anterior publicării deciziei, iar pe de altă parte, prin admiterea excepției, efectele deciziei se produc erga omnes.
Reținând aceste considerente, cauza de față nefiind soluționată definitiv, la momentul publicării deciziei, respectiv 11 septembrie 2014, cauza era pendinte.
În consecință, rezultă că este aplicabilă în cauză Decizia nr. 392/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, din moment ce dispozițiile declarate neconstituționale sunt cele pe care se întemeiază, între altele, actele contestate, astfel că acestea au rămas fără temei legal.
Reținând toate aceste considerente, rezultă că acțiunea reclamantului este pe deplin întemeiată, așa cum aceasta a fost precizată ulterior, urmând în consecință să fie admisă.
Va fi astfel anulată Dispoziția Inspectorului Șef al IPJ Gorj, nr.914/2014, precum și Decizia motivată a IGPR, nr.4515/2014, pentru considerentele expuse.
Celelalte aspecte invocate de reclamant și de pârâte, referitor la fondul aplicării sancțiunii urmând nu vor mai fi analizate, dat fiind că instanța urmează a face aplicarea efectelor Deciziei de neconstituționalitate nr.392/2014, motiv pentru care nu poate fi primită nici solicitarea pârâtei IGPR, în sensul de a fi aplicată reclamantului o sancțiune mai ușoară, ținând cont de gradualitatea respectiv împrejurările săvârșirii faptei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul R. I., CNP_, domiciliat în Târgu-J., .. 9B, județul Gorj în contradictoriu cu pârâtele Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, cu sediul în municipiul Târgu-J., ., județul Gorj și I. G. al Poliției Române, cu sediul în București, sector 5, .. 4-6.
Anulează Dispoziția Inspectorului Șef al IPJ Gorj, nr.904 din 04 iulie 2014 și Dispoziția IGPR de menținere a acesteia, nr.4515 din 25 iulie 2014.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | ||
Grefier, A. C. C. |
Red.S.I.T/Tehnored.A.C.C.
5 ex./29 aprilie 2015
| ← Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1557/2015.... → |
|---|
