Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1249/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1249/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 10891/318/2014
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1249
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Judecător I. S.
Grefier A. C. C.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta petentă B. M. L., împotriva sentinței civile nr.6871 din 11 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria TG J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al județului G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este nemotivat, netimbrat precum și faptul că, intimata I. G. nu a formulat întâmpinare.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Instanța pune în discuție excepția netimbrării apelului, invocată din oficiu și, constatând că nu sunt motive de amânare, rămâne în pronunțare asupra acesteia.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 6871 din 11 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria TG J., în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenta B. M. L., CNP_, domiciliată în Tg-J., ..3, ., județul G. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.07.2014, în contradictoriu cu intimatul I. G., cu sediul în Tg-J., ., județul G..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, petenta B. M. L. a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimatul I. G., să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/19.07.2014 și exonerarea sa de plata amenzii aplicate.
În motivare, petenta a arătat că în data de 19.07.2014 a fost oprită de un echipaj de poliție care i-a întocmit procesul verbal contestat, prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei, reprezentând 8 puncte amendă și 6 puncte penalizare.
A mai arătat petenta că nu se face vinovată de fapta descrisă în procesul verbal, starea de fapt reținută de către agentul constatator prin procesul verbal nu corespunde realității, în trafic aflându-se și alte autovehicule și este posibil ca viteza ce a fost reținută în sarcina sa să nu-i aparțină.
A mai precizat petenta că a fost oprită de un agent de poliție cu motivarea că a depășit viteza legală, că viteza menționată în procesul - verbal contestat nu este cea reală, diferența se explică doar ca fiind rezultatul unei erori de înregistrare, sens în care invocă dispozițiile punctului 3.1.1. din Norma de Metrologie Legală 021-05 din 23.11.2005.
Existând o eroare tolerată a cinemometrului de ± 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h, conform Normei incidente, agentul constatator trebuia să aibă în vedere această marjă și să aplice sancțiunea mai ușoară.
Că, în raport de jurisprudența CEDO, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală printre care și prezumția de nevinovăție, context în care sarcina probei revine acuzării, iar de situația îndoielnică beneficiază cel acuzat.
Potrivit dispozițiilor punctului 3.1.2. din Normă, valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1., respectând și cerințele specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcționarea cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influență, și anume: erori de măsurare la limitele domeniului de temperaturi, în condiții de umiditate, la limitele domeniului tensiunilor de alimentare, în prezența radiației electromagnetice, în prezența impulsurilor de interferență, după descărcări electrostatice și în prezența vibrațiilor mecanice.
În aplicarea dispozițiilor punctului 5.1. din Normă, la poziția 2 din Tabelul 1 anexă la Normă, se consemnează probele și calculele efectuate referitor la eroarea de măsurare, în condiții normale de trafic, în regim staționar ( în temeiul punctului 3.1.1. ) iar la pozițiile 4-10 se consemnează probele și calculele efectuate referitor la cerințele specificate sub acțiunea anumitor factori de influență ( în temeiul punctului 3.1.2.).
A mai precizat petenta că în cauză intimata nu a produs dovezi de natură să ateste că la data efectuării verificării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică, în baza căruia aparatul este declarat "admis" s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată prevăzută la punctul 3.1.1. lit. b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, că măsurarea vitezei autoturismului condus de petentă face dovada absolută până la limita minimă de la care începe eroarea de măsurare.
Că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 108 alin.3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, iar în temeiul prevederilor art. 3.1.1 lit. c) din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML nr. 021 - 05, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este, în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, de ± 4 % din valoarea măsurată pentru viteze de până la 100 km/h.
Ipotetic, este posibil ca la momentul înregistrării vitezei cu care circula autovehiculul condus de petentă aparatul radar să fi înregistrat o eroare de + 6 km/h, în limita erorilor maxime admise de ± 4 % din valoarea măsurată, situație care ar fi atras depășirea celor 31-40 km/h la care face referire art. 108 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.
În cazul încălcării normelor rutiere privind viteza regulamentară, determinarea contravenției săvârșite se face în raport de viteza autovehiculului, iar încadrarea într-o anumită faptă contravențională din cele prevăzute de OUG nr. 195/2002 este determinată de măsurarea exactă a vitezei autovehiculului condus cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic ( cinemometru / aparatul radar ) .
A mai solicitat petenta să se aibă în vedere faptul că măsurarea nu se poate realiza cu precizie deplină, datorită acțiunii unor factori de influență precum: eroarea internă a blocului de emisie, eroarea blocului de recepție, condițiile atmosferice, etc., norma de metrologie stabilește la punctul 3. subpunctul 3.1., paragraful 3.1.1 - lit. a, b), c) erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei în care trebuie să se încadreze cinemometrul, după cum funcționează în regim staționar sau în deplasare.
Că, în condițiile în care cinemometrul respectă aceste limite, Biroul Român de Metrologie Legală eliberează buletinul de verificare metrologică sub mențiunea "admis" .
Conform prevederilor legale enunțate, erorile maxime admise la măsurarea vitezei cu cinemometrul diferă în raport de modul de funcționare al aparatului în regim staționar sau în regim de deplasare.
Practica a demonstrat că verificarea metrologică nu confirmă faptul că măsurarea efectuată de cinemometrul declarat admis coincide întotdeauna cu viteza reală, ci doar faptul că măsurarea se înscrie în limitele maxime de eroare stabilite .
În plan juridic distincția invocată produce consecințe, întrucât, sancțiunea contravențională este diferențiată pe paliere, în raport de viteza măsurată de cinemometrul utilizat în regimul pentru care este programat.
Avându-se în vedere că prin dispozițiile OUG nr. 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, ale HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, dar și ale Normei de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005 nu se stabilește autoritatea competentă să aplice eroarea maximă tolerată, apreciază că această obligație revine agentului constatator la momentul constatării contravenției și încheierii procesului verbal, iar în caz de neconformare instanței investite cu soluționarea plângerii contravenționale.
A menționat petenta că se impune aplicarea principiului conform căruia dubiul profită persoanei acuzate ( in dubio pro reo), reținându-se că organul de poliție nu a probat săvârșirea contravenției dincolo de orice îndoială .
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. OUG 195/2002 rep., din Norma de Metrologie Legală 021-05 din 23.11.2005.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar procesul verbal contestat și cartea de identitate.
În cauză, intimatul I. G., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal motivat de faptul că petenta a fost sancționată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002, iar documentul de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.07.2014 petenta a fost sancționată întrucât a circulat cu viteza de 86 km/h, depășind viteza legal cu 36 km/h.
Petenta nu a produs probe din care sa rezulte o alta stare de fapt decât cea reținuta de agentul de politie, astfel încât va da eficienta prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție si a stării de fapt reținute de agentul constatator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul petent B. M. L.,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a depune motivele de apel.
Legal citată intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G. nu a formulat întâmpinare.
Critica este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În condițiile art.245 și următoarele NCPC, coroborat cu dispozițiile art.197 NCPC, tribunalul se va pronunța mai întâi asupra excepției netimbrării căii de atac de față făcând inutilă în tot administrarea de probe și cercetarea în fond a cauzei.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin rezoluția din 10 martie 2015, tribunalul a pus în vedere apelantului petent obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 20 lei în condițiile art.19, 28, 53 și 55 din OUG nr.80/2013, obligație ce nu a fost complinită în condițiile art.470 alin.3 și art.471 alin.3 din NCP coroborat cu dispozițiile art.XV alin.2 din Legea nr.2/2013.
Conform dispozițiilor art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat cu excepția celor prevăzute de lege, iar conform dispozițiilor art.19 din aceeași ordonanță calea de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra plângerii contravenționale se taxează cu 20 lei, pentru ca în art.53 din ordonanță să se dispună modificarea art.36 din OG nr.2/2001, în care se menționează că atât plângerea, cât și recursul (apelul), precum și pentru oricare alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Astfel, deși apelantul petent a fost încunoștințată prin comunicare că are obligația să achite taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac de față, așa cum au fost stabilite de instanță, acesta nu a făcut dovada achitării acestei sume.
Față de aceste considerente și având în vedere poziția procesuală adoptată de reclamant precum și dispozițiile art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013 potrivit cărora: “ 1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art.200 alin.2 teza I din codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării”. Dispozițiile art.200 alin.2 teza I din codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art.201 alin.1 din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru; coroborat cu dispozițiile art.197 NCPC, care menționează: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”; tribunalul urmează să admită excepția netimbrării și să anuleze calea de atac de față ca fiind netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează apelul, declarat de apelanta petentă B. M. L., CNP_, domiciliată în Tg J., .. 3,.,., împotriva sentinței civile nr.6871 din 11 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria TG J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al județului G., cu sediul în Tg J., ., județul G., ca fiind netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2015, la Tribunalul G..
Președinte, S. I. T. | Judecător, I. S. | |
Grefier, A. C. C. |
Red.S.I/Tehnored.A.C.C.
Judec. fond . D.B.
4 ex. 20 Mai 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1334/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 654/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
