Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1026/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 8961/318/2014
Acesta nu este document finalizat
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE nr. 1026
Ședința publică din 15 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Judecător I. S.
Grefier A. C. C.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent I. A., împotriva sentinței civile nr.6277 din 21.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelatul petent I. A. asistat de avocat M. I. conform împuternicirii avocațiale.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen, timbrat și motivat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimata a depus întâmpinare, iar apelantul petent răspuns la întâmpinare.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul părților.
Avocat M. I., pentru apelantul petent, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea petentului de la plata amenzii, menționând că prin motivele de apel a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție întrucât acesta nu poartă semnătura agentului constatator. Totodată a menționat faptul că apelantul petentul a făcut toate demersurile pentru a fi înmatriculată mașina. A depus la dosar extras de pe portalul Judecătoriei TG J. .
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 6277 din 21.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul I. A., domiciliat în Tg.-J., ., ., ., CNP_, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 02.06.2014, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – C., cu sediul în București, .. 401A, sectorul 6.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub numărul_, petentul I. A. a solicitat anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 02.06.2014 de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C..
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că sancțiunea i-a fost aplicată în mod nelegal, întrucât nu mai este proprietarul autoturismului din anul 2011, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din data de 19 mai 2011.
A invocat excepția nulității absolută a procesului verbal de contravenție în temeiul art. 17 din OG 2/2001 raportat la Legea 455/2001 și HG 1259/2001, în sensul că lipsește semnătura agentului constatator și a mai precizat că pretinsa semnătură invocată de către intimată nu poate fi valabilă prin prisma textelor menționate.
Petentul a susținut că potrivit art. 1 din Legea 455/2001, „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice și potrivit alin. 3 al art. 4 „semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare”.
În acest context este fără echivoc faptul că semnătura electronică nu poate fi utilizată decât pentru a semna documente și/sau mesaje trimise prin internet, iar aceasta nu poate fi aplicată pe un înscris care ulterior este transmis către un terț.
Având în vedere aceste aspecte a solicitat admiterea excepției, anularea procesului verbal de contravenție și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, actualizată, OG 15/2002 modificată.
În dovedirea plângerii au fost anexate, în fotocopie, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 02.06.2014 și contractul de vânzare-cumpărare din data de 19 mai 2011.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata a solicitat respingerea plângerii, motivat de faptul că la data de 20.01.2014, pe DN 67 km 74+500, pe raza localității Bălești, vehiculul cu număr de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins că a circulat pe drumuri naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 02.04.2014, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției contestat, potrivit dispozițiilor art. l alin. 2, art. 9 alin. 2 si 3 din Ordonanța nr. 15/2002.
În drept, intimata a invoca dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Intimata a anexat la întâmpinare proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator și certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală. Din actele aflate la dispoziția instanței se reține:
Analizând actul de constatare a contravenție sub aspectul legalității sale, instanța a constatat ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 16 si art.17 din O.G. 2/2001. În cauza de față, instanța a reținut că petentul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție motivat de faptul că lipsește semnătura olografă a agentului constatator.
Conform disp. art.5 din Legea 455/2001, înscrisul în forma electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv, generat cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Potrivit disp. art.7 din Legea 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronica îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Instanța a reținut că potrivit disp. art. 17 din OG 2/2001 este sancționată cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, lipsa mențiunii privind semnătura agentului constatator, or, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că în procesul verbal de contravenție contestat lipsește semnătura agentului constatator, ci, se reține faptul că documentul respectiv a fost semnat electronic de către agentul constatator.
Din moment ce dispozițiile înscrise în Legea 455/2001 dau aceeași putere juridică semnăturii electronice ca și semnăturii în formă olografă, cu condiția ca semnătura electronică să fie bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, condiție ce este îndeplinită și în cauza de față, s-a reținut de către instanță că procesul verbal de contravenție contestat de către petent nu este lovit de nulitate absolută, acesta fiind semnat electronic de către agentul constatator, aspect ce nu poate echivala cu lipsa semnăturii agentului constatator.
În speța de față, instanța reținând aplicarea regulii de interpretare a actelor normative, potrivit căreia ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, constată că dispozițiile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 stabilesc printre condițiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească orice proces verbal de contravenție, și condiția ca acesta să fie semnat de agentul constatator, fără ca legiuitorul să impună condiția semnăturii olografe. D. în ipoteza în care legiuitorul menționa în cuprinsul actului normativ, condiția, ca semnătura aplicată de agentul constatator pe procesul verbal de contravenție trebuie să fie olografă, atunci s-ar fi putut invoca drept cauză de nulitate a procesului verbal, pentru neîndeplinirea unei condiții obligatorii prevăzute de lege, faptul că procesul de contravenție a fost semnat electronic de către agentul constatator.
Analizând temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.8 alin.1 din OG 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, întrucât vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 67 Km 74+500 Bălești fără a deține rovinietă valabilă.
Din prevederile art.7 și art.1 lit.b din OG 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. Raportat la dispozițiile art.9 alin.2 și 3 din ordonanță: „Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin.2 procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de M.A.I – D.R.P.C.Î.V. sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.”.
În motivarea plângerii contravențională formulate, petentul a invocat faptul că anterior constatării acestei contravenții a vândut autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și astfel nu mai este răspunzătore pentru contravenția reținută in sarcina sa.
Instanța a apreciat că petentul nu a dovedit înstrăinarea autoturismul, întrucât contractul depus la dosar, prin el însuși nu face dovada transferului de proprietate în condițiile în care nu a fost depusă vreo chitanță cu privire la achitarea facturii. Mai mult decât atât, conform dispozițiilor art.11 din OUG nr.195/2002 atât proprietarii de vehicule, cât și deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze după caz, înainte de a le pune în circulație. Așadar, chiar și in condițiile în care petentul ar fi înstrăinat autoturismul, acesta avea obligația înregistrării contractului de vânzare cumpărare conform dispozițiilor art.11 alin.4 din OUG nr.195/2002, în care se menționează că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării fostului proprietar, în termen de 30 zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Susținerile petentului nu pot conduce la exonerarea acestuia de răspundere contravențională. Orice schimbare a proprietarului/ utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.
Instanța a constatat că petentului îi revenea, conform art. 24 alin. 2 lit. d din Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie a vehiculelor, obligația de a proceda la efectuarea formalităților privind înregistrarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele sau și în baza de date a MAI, Direcția Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Cum petentul nu a efectuat diligențele pentru menționarea eventualelor modificări in privința proprietarului autoturismului_ în evidențele Direcției Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petentul a rămas menționat în cartea de identitate a autoturismului ca fiind proprietar și utilizator, situație in care răspunde contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin 1 din OUG 15/2002
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C. SA, în evidențele căruia apare ca proprietar petenmtul. Temeinicia contravenției a fost dovedită cu fotografiile depuse la dosarul cauzei.
Pentru considerentele expuse, instanța văzând disp. art. 34 din OG nr.2/2001, a respins plângerea formulată de petent ca fiind neîntemeiată, a menținut procesul verbal de contravenție contestat și implicit sancțiunile aplicate în baza acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarata apel, apelantul petent I. A.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului si schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
În motivare, apelantul a arătat că, în fapt, prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Tg-J., sub nr._, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ si exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 250 lei, întrucât nu mai este proprietarul acestui autoturism si nici utilizatorul acestuia.
Apelantul a arătat că instanța a respins ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională, pe motivul că nu a dovedit înstrăinarea autoturismului, întrucât contractul depus la dosar nu face dovada transferului de proprietate, nefiind depusă o chitanța cu privire la achitarea facturii.
Aceasta apreciere a instanței este total greșita,întrucât in cazul vânzării - cumpărării intervenite între el si cumpărător, nu a fost întocmita nici o factura, fiind vorba de o vânzare între persoane fizice, prețul plătindu-se în momentul predării bunului.
A mai arătat apelantul că a dovedit înstrăinarea, atât prin contractul de vânzare-cumpărare din 19.05.2011, cât si prin înscrisul eliberat de Finanțe-taxe si impozite, din data de 25.05.2011,prin care a scos din evidente acest autoturism, astfel încât instanța de fond trebuia să constate că tot ceea ce depindea de el s-a realizat,iar obligația de a radia si înmatricula mașina revine cumpărătorului.
În opinia sa, instanța de fond a ignorat aceste dispoziții legale care prevăd ca radierea unui vehicul,la transmiterea dreptului de proprietate,se poate face doar în momentul formulării cererii de înmatriculare de către noul proprietarei, astfel pronunțând o soluție nelegală.
Faptul ca instanța a făcut o aplicare greșita a legii, reiese si din motivarea acesteia ca „orice schimbare a proprietarului /utilizatorului devine opozabila terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidentele serviciului public comunitar regim premise de conducere si înmatriculare ", in condițiile în care dispoz. art.8, alin. 1, pct.a/ Ordinul 1501/2006, precizează ca: "(1) Transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează in baza următoarelor documente: a) cererea noului proprietar...".
În concluzie apelantul petent a solicitat a se constata că a făcut toate diligentele, restul demersurilor țin de persoana cumpărătorului, neavând nicio culpa.
Datorita faptului că nu mai este proprietar din 2011, aceasta amenda i-a fost aplicată în mod nelegal. Dispozițiile art.7, art.l, alin.l, lit.b din OG. 15/2002, reglementează faptul că, obligația de plata a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului, ori neavând nici una din aceste calități, aplicarea sancțiunii față de persoana sa ,s-a realizat în mod greșit.
A menționat faptul că, pentru a evita ca pe viitor sa se confrunte din nou cu asemenea situații, a formulat acțiune în instanța prin care a solicitat sa fie obligat cumpărătorul să înmatriculeze autoturismul.
O altă critică adusă sentinței pronunțată de instanța de fond, se referă la faptul că aceasta nu s-a pronunțat cu privire la excepția prescripției contravenționale invocate prin plângere, în sensul ca procesul-verbal i-a fost comunicat peste termenul de 30 de zile de la constatare, prevăzut de art. 9, alin.3 din OG.15/2002, așa cum a fost modificata prin Legea 144/2012.
F. de cele menționate, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și pe fond admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
În drept, prezentul apel a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466,476, 480.
Legal citată intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.,a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivare a arătat că, în fapt instanța a respins plângerea contravenționala împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._.
In ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii amenzii, potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 " Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.", iar data săvârșirii faptei este data la care contravenientul a încălcat norma legala, adică data la care a circulat fără a deține rovinieta valabila.
Art. 9 alin. 3 paragraful ultim din OG 15/2002 prevede "Procesul-verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin (1)".
Data constatării contravenției este data la care agentul constatator, urmărind imaginile video, captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, surprinde, in imaginile video, un anumit vehicul circulând fara a deține rovinieta.
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 " Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.", astfel ca agentul constatator are la dispoziție, prin voința legiuitorului, un termen de maximum 6 luni de la data săvârșirii
A învederat faptul că procesul verbal contestat a fost întocmit și comunicat cu respectarea întocmai a prevederilor legale, adică fapta a fost constatata in intervalul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, iar comunicarea procesului verbal a fost efectuată în intervalul de o luna de la data constatării faptei, potrivit art. Art. 14 - (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Astfel, în speța, procesul verbal i-a fost comunicat petentului în data de 20.06.2014, în mai puțin de o luna de la data aplicării sancțiunii, respectiv 02.06.2014.
Termenul de 30 de zile, nu este un termen special de prescripție, în interiorul căruia procesul verbal trebuie întocmit si comunicat, cum greșit a fost interpretat. Astfel, art. 9, alineatul (3) al OG 15/2002 (modificată si completată prin Legea 144/2012. ) prevede: Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea revederilor art. 8 alin. (1).", iar din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin apariția Legii 144/_ pentru modificarea OG 5/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - si in niciun caz art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C. S.A.
Din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse in art. 1. alin.l, pot. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise in cartea de identitatea autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Înscrierea in cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de parți opozabil si persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic fata de terți, el producând efecte doar intre părțile contractante, nu si fata de terți.
Intimata a arătat că, dacă în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat C..
Atâta timp cât intimatul figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, si nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Potrivit art. 7 coroborat cu art. 1 al. 1 lit. b) din:O.G. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, utilizator fiind persoana fizică sau juridică, înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Conform Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d), petentul avea obligația, sa procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului in sensul radierii acestuia de pe numele sau si in baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului si pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat in cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar si utilizator, situație in care răspunderea contravenționala in sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G. 15/2002.
Din moment ce intimatul-petent este înscris in continuare in evidentele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art.9, alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 prevede posibilitatea legala de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI - D.R.P.C.I.V., iar părțile contractante au obligația legala de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului nr. 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare cumpărare nu poate fi opus subscrisei, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine intimatului - petent.
Astfel, singura persoana vinovata de a fi circulat fara a deține rovinieta valabila este persoana fizica sau juridica, care are in proprietate sau poate folosi in baza unui drept legal vehiculul, menționata in certificatul de înmatriculare si care figurează in baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, neavând nicio relevanta faptul ca pana la momentul constatării contravenției au intervenit contracte de înstrăinare a vehiculului sau de cedare a folosinței acestuia, chiar având data certa, dar care nu au fost înregistrate pentru opozabilitate la autoritățile competente, in conformitate cu art.ll din O.U.G. nr. 195/2002, raportat la dispozițiile Ordinului nr. 1501/2006 al Ministrului Administrației si Internelor.
Cu privire la același aspect, acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuarea si consolidarea unei situații juridice anormale, in sensul ca părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare in vederea reglementarii situației juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate având la baza si convingerea părtilor contractului de vânzare-cumpărare ca orice sancțiune contravenționala aplicabila fostului proprietar după data predării autoturismului va fi anulata de instanța de judecata.
Astfel, nefinalizarea formalităților de publicitate se poate transforma . de impunitate contravenționala, iar, pe de alta parte, un vânzător diligent are la dispoziție suficiente mijloace juridice pentru îndeplinirea tuturor formalităților de publicitate revăzute de lege, chiar si in situația unui cumpărător de rea-credinta (de exemplu: acțiunea in constatare urmata de demersuri către instituțiile abilitate; acțiunea in regres împotriva cumpărătorului).
Față de motivele arătate a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond.
În drept, prezenta întâmpinare a fost întemeiată în baza dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În temeiul art. 411 (1), pct.2 N.C.P.C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 18.03.2015 apelantul petent a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul verbal de contravenție contestat este lovit de nulitate absolută, în raport de decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitor la lipsa semnăturii olografe de pe acest înscris, fiind încălcare dispozițiile aerr.17 din OG 2/201.
În esență apelantul a arătat că nu mai este proprietarul acestui autoturism, amenda fiindu-i aplicată în mod greșit.
Față de cele arătate a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și pe fond admiterea plângerii contravenționale și constatarea nulității absolute/anularea procesului verbal de contravenție.
Analizând apelul de față, prin prisma celor invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința de fond, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 02.06.2014, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – C..
Prin procesul verbal, petentul a fost sancționat cu amendă, în cuantum de 250 lei, reținându-se în sarcina sa că, în data de 20.01.2014, pe DN 67 km 74+500, pe raza localității Bălești, vehiculul cu număr de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins că a circulat pe drumuri naționale fără a deține rovinieta valabilă, astfel că față de aceasta au fost aplicate dispozițiile art. l alin. 2, art. 9 alin. 2 si 3 din Ordonanța nr. 15/2002.
Apelul petentului apelant este întemeiat, prin prisma celor statuate prin OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dar și prin prisma celor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.6/2015, pronunțată în recursul în interesul legii în materie de rovinietă, respectiv în ce privește procesele-verbale încheiate de C..
Astfel sunt aplicabile disp.art.17 din OG nr.2/2001, care sancționează cu nulitatea absolută procesul verbal de contravenție încheiat de un agent constatator și care nu cuprinde semnătura olografă a acestuia.
Se reține că, prin Decizia nr.06/2015, pronunțată de ÎCCJ în dosar nr.14/2014, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit. a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Reținând că, în cauză, nu se regăsește respectiva semnătură pe procesul verbal prin care petentul a fost sancționat, apelul acestuia apare ca fondat, urmând ca, în baza art.480 Cod procedură civilă, să fie admis.
Ca o consecință, sentința de fond va fi schimbată în tot, în sensul că plângerea petentului va fi admisă și se va reține că procesul verbal contestat este nul absolut, prin lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul petent I. A., domiciliat în Tg.-J., ., ., ., CNP_,împotriva sentinței civile nr.6277 din 21.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -C.. C., cu sediul în București, .. 401A, sectorul 6.
Schimbă sentința, în sensul că admite plângerea și constată nul procesul verbal de contravenție . nr._ din 02 iunie 2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | Judecător, I. S. | |
Grefier, A. C. C. |
Red.S.I.T/tehnored.A.C.C.
Judec. fond.A.D.J.
5 ex.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 966/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1635/2015.... → |
|---|
