Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3545/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3545/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 3679/318/2014
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE nr. 551
Ședința publică din 18 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Judecător I. S.
Grefier A. C. C.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent S. P., împotriva sentinței civile nr.3545 din 29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipit părțile, apelantul petent S. P. fiind reprezentat de avocat S. M., conform împuternicirii avocațiale
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen, timbrat și motivat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimata I. G. nu a formulat întâmpinare.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Apărătorul apelantului petent, avocat S. M., solicită instanței suplimentarea probei testimoniale cu martorul M. M., martor care a fost prezent la fața locului și a cărei declarație ar putea elucida în mod clar situația de la fața locului, cerere pe care o depune și în scris.
Instanța vis a vis de cererea formulată de către apărătorul apelantului, arată faptul că probele, potrivit Noului Cod de procedură civilă, se propun în cadrul procedurii prealabile, unde se nominalizează martorii și, analizând cererea de chemare în judecată și văzând înscrisurile dosarului, coroborate cu afirmațiile din proba testimonială, apreciază că nu se impune suplimentarea probei solicitate, motiv pentru care respinge cererea.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul părților.
Apărătorul apelantului petent, avocat S. M. având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond, anularea în parte a procesului verbal de constatare a contravenției, exonerarea petentului pentru sancțiunile aplicate, amenda și sancțiunea complementară.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față
Prin sentința civilă nr.3545 din 29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S. P. cu domiciliul în Târgu J., ., ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G. cu sediul in Târgu J., ., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu J. sub nr._ petentul S. P. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.03.2014 de intimatul I. G. –solicitând anularea procesului-verbal de contravenție contestat.
În motivare petentul a arătat în data de 11.03.2014, a fost sancționat prin procesul verbal . nr._ de către Secția de Poliție nr. 5 Rovinari cu amendă în cuantum de 510 lei, precum și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, reținându-se că în data de 11.03.2014, în jurul orelor 15,52, aflându-se la volanul autoutilitarei marca IVECO cu nr._, nu a purtat centura de siguranță, pentru care s-a aplicat o amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru că „ la indicațiile polițistului nu m-am deplasat spre mașina mea, stâng lângă mașina lui".
Petentul a arătat că în data de 11.03.2014 se îndrepta spre localitatea Plopșoru, iar în localitatea R. J. l-a oprit un agent de poliție din cadrul Secției 5 Rovinari, motivând că nu purta centura de siguranță. La acel moment, agentul de poliție i-a verificat toate actele, trusa medicală și tot ce este necesar pentru un control de rutină, pe un ton foarte ridicat și foarte irascibil. l-a explicat agentului de poliție că i-a dat printre acte și Rovinieta, care nu-i era necesară la acel moment și i-a cerut să i-o restituie. Atunci, agentul de poliție i-a aruncat-o pe jos și i-a adus la cunoștință că o să-i suspende permisul de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, întrucât nu a stat în mașină, dar el a coborât pentru a-și ridica chitanța de pe jos.
Petentul a precizat și că în procesul verbal este menționat art. 36 alin 1 din OUG 195/2002, care prevede „ sancționarea pentru lipsa centurii de siguranță", iar art. 100/3F din OUG 195/2002 - nu există. Din procesul verbal reiese că a fost sancționat cu avertisment pentru lipsa centurii de siguranță și reținerea permisului și aplicarea amenzii pentru că s-a dat jos din mașină.
Plângerea contravențională nu a fost întemeiată în drept.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.03.2014 îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul a anexat întâmpinării, procesul verbal contestat și raportul agentului constatator.
La termenul de judecată din data de 08.05.2014, instanța a încuviințat petentului proba testimonială cu martorul N. B. M., iar din oficiu a dispus și citarea matorului asistent F. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 lei pentru faptele sancționate de art. 100 alin. 3 lit. f și art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, iar ca măsură complementară i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Petentul a fost în eroare deoarece pentru fapta de a nu purta centura de siguranță a fost sancționat cu amendă de 170 lei.
S-a reținut în sarcina petentului că la data de 11.03.2014 pe raza localității R. J., conducând autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ a fost oprit de un echipaj de poliție întrucât nu purta centura de siguranță. In momentul în care i s-a comunicat petentului fapta săvârșită, acesta a mers la mașina poliției și i-a vorbit pe un ton ridicat, reproșând că poliția are ceva personal cu el, apelând serviciul de urgență 112 unde a fost îndrumat de un operator să se adreseze instanței de judecată.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art.31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal contestat, le-a apreciat ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravențiilor de către petent.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002R „nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu” constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută in clasa a II a d sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării permisului pe 30 zile, iar potrivit art. 36 alin. 1 „conducătorul de autovehicule și persoane care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumuri publice”.
Din probatoriul administrat în cauză a reieșit că petentul este culpabil de săvârșirea contravențiilor pentru care a fost sancționat.
Astfel din raportul agentului constatator a reieșit că petentul nu purta centura de siguranță și că acesta nu a respectat indicațiile polițistului, refuzând să rămână la autovehiculul său până se va încheia procesul verbal, fapte confirmate de martorul asistent F. V..
Din declarația acestui martor a reieșit că agentul de poliție i-a spus petentului să meargă la autoturismul său, însă acesta nu a respectat indicațiile, deplasându-se în apropierea mașinii poliției și reproșându-i polițistului că „mi –ați văzut numele și de aceea întocmiți procesul verbal”. De asemenea, martorul a declaratul că în momentul în care polițistul a ieșit din mașina sa cu procesul verbal completat, petentul se afla tot în zona in care era parcată mașina poliției.
De asemenea, martorul N. B. – M., propus de petent a declarat că petentul a mers la mașina poliției pentru a i se restitui rovinieta pentru că nu era legal să i-o rețină. Deși martorul a precizat că nu a auzit discuția dintre polițist și petent și că petentul a stat in autoturismul său, instanța a considerat declarația subiectivă, fiind contrazisă de declarația martorului asistent care a declarat că petentul nu s-a deplasat la autoturismul său deși polițistul i-a spus acest lucru. De asemenea, martorul N. a declarat că in fața autoturismului petentului nu era oprit nici un autoturism, fapt contrazis de martorul asistent, care necunoscându-l pe petent nu avea interes să declare o stare de fapt nereală.
De altfel, declarația acestui martor est confirmată de însuși petentul, care la interpelarea instanței cu privire la întrebări adresate martorului, acesta a menționat că nu are întrebări precizând că „ așa s-a întâmplat”.
Cu aceste considerente, instanța a considerat că procesul verbal este temeinic și legal, motiv pentru care a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul petent S. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, apelantul a arătat că, instanța de fond nu a analizat suficient actele și declarațiile martorilor de la dosarul cauzei, deoarece prin motivare s-a relatat faptul că nu a respectat indicațiile polițistului și a stat lângă autoturismul acestuia, așa cum s-a susținut că a declarat martorul asistent.
A mai arătat că, martorul asistent a venit în momentul când deja se încheiase procesul verbal de contravenție, de către polițist, iar el în acel moment s-a dus să-și ridic rovinieta, care era deja aruncată de organul de poliție, pe jos.
A susținut că probele nu sunt suficiente pentru ca instanța de fond să dea o soluție corectă, fapt pentru care a solicitat casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare, în vederea completării probatoriului cu încă un martor și alte dovezi că organul de poliție care i-a întocmit procesul verbal este recalcitrant și cu alate persoane.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, iar pe fond admiterea plângerii, menținerea sancțiunii pentru lipsa centurii de siguranță și restituirea permisului de conducere care a fost reținut fără bază legală.
A solicitat judecare cauzei în lipsă.
Legal citată, intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G. nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința de fond, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S. P. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.03.2014 de intimatul I. G., iar acesta a fost menținut.
Se reține că, prin procesul verbal . nr._ de către Secția de Poliție nr. 5 Rovinari,petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum totală de 510 lei, precum și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, reținându-se că în data de 11.03.2014, în jurul orelor 15,52, aflându-se la volanul autoutilitarei marca IVECO cu nr._, nu a purtat centura de siguranță, pentru care s-a aplicat o amendă de 170 lei, precum și pentru nerespectarea indicațiilor agentului de poliție de a rămâne în autovehiculul său, fiind astfel încălcate disp.art. 36 alin.1 din OUG nr.195/2002 și ale art.100 alin.3 lit. f din același act normativ.
Petentul invocă în cerea de apel aspecte de fapt referitoare la contravențiile reținute în sarcina sa, respectiv afirmă că este nevinovat de cele reținute de agenții de poliție.
Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că starea de fapt este cea din procesul verbal de contravenție, petentul neadministrând dovezi din care să se contureze cu certitudine contrariul.
Starea de fapt este confirmată de martorul din oficiu, respectiv numitul F. V. T. care a declarat sub prestare de jurământ, în ședința publică din 29 mai 2014, că petentul nu era în autoturismul său în momentul în care polițistul rutier a completat procesul verbal, ci în apropierea mașinii poliției.
Cum martorul asistent este credibil, în raport de toate probele administrate, rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, petentul nerăsturnând prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal întocmit.
De asemenea, se reține că instanța de fond a analizat toate probele administrate, înlăturând motivat depoziția martorului propus de petentul apelant și audiat de asemenea nemijlocit.
Așa fiind, apelul apare ca nefondat, motiv pentru care, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, acesta va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul, formulat de apelantul petent S. P., domiciliat în municipiul Târgu-J., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3545 din 29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G., cu sediul în municipiul Târgu-J., ., județul G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, S. I. T. | Judecător, I. S. | |
Grefier, A. C. C. |
Red. S.I.T/Tehnored.A.C.C.
Judecător fond.C.P.
4 ex.
| ← Alte cereri. Sentința nr. 107/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 387/2015.... → |
|---|
