Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 29-04-2015, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 7151/318/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE nr.1129/2015
Ședința publică din 29 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
Judecător: S. I. T.
Grefier: E. R. P.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta petentă ., împotriva sentinței civile nr. 5586 din 26 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al județului G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, timbrat, apare ca fiind tardiv precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimata nu a formulat întâmpinare.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Instanța pune în discuție excepția tardivității apelului, invocată din oficiu și, constatând că nu sunt motive de amânare, rămâne în pronunțare asupra acesteia, luând act că se solicită judecarea în lipsă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 5586 din 26 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale invocată de petenta ..
Pe fond, a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/01.04.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/01.04.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin.1 pct.14 din OG nr.37/2007.
Din cuprinsul procesului verbal de contravenție mai sus menționat rezultă că pe data de 01.04.2014, ora 1210, pe DN 67 în localitatea Bălești, a fost depistat numitul T. V. în timp ce conducea autospeciala marca IVECO cu numărul de înmatriculare_, utilizând un aparat tahograf care avea termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice expirat din data de 23.03.2014.
La rubrica ,,alte mențiuni” din cuprinsul procesului verbal de contravenție, numitul T. V. a precizat că ,, reprezentantul S.C. nu este de față”.
În conformitate cu dispozițiile art. 237 alin. 2 pct. 1 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 248 alin 1 din Codul de procedură civilă, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate, care fac de prisos cercetarea pe fond a cauzei.
Referitor la excepția prescripției executării amenzii contravenționale invocată de petentă în cuprinsul plângerii formulate, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată și în consecință a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din OG nr.2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, conform dispozițiilor art.26 alin.3 din OG nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii iar potrivit dispozițiilor art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin Decizia nr.10/2013 pronunțată de ÎCCJ cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că procedura afișării procesului verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
În speța dedusă judecății, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 01.04.2014, iar intimatul I. G. a comunicat petentei procesul verbal de contravenție prin poștă, cu aviz de primire, conform art. 27 din OG nr.2/2001, potrivit adresei nr._/03.04.2014 și a borderoului nr._/24 din 07.04.2014, atașate la filele 42-43 din dosar, însă procesul verbal de contravenție a fost restituit Serviciului Rutier G. la data de 29.04.2014 cu mențiunea „avizat – lipsă sediu”, motiv pentru care intimatul I. G. a înaintat procesul verbal de contravenție către Poliția Municipiului Cluj N. pentru îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișare, conform adresei nr._/30.04.2014.
Procesul verbal de contravenție a fost afișat la data de 06.05.2014 la sediul societății petente, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, atașat la fila 8 din dosar.
Față de situația de fapt mai sus arătată, instanța de fond a reținut că nu este neîntemeiată excepția prescripției executării amenzii contravenționale invocată de petentă în cuprinsul plângerii formulate, în sensul că acesteia nu i-a fost comunicat prin poștă procesul verbal de contravenție, ci doar prin afișare la sediul său, deoarece intimatul I. G. prin înscrisurile atașate la filele 42-45 din dosar a făcut dovada că inițial a comunicat prin poștă petentei procesul verbal de contravenție, însă acesta a fost restituit, motiv pentru care s-a realizat comunicarea procesului verbal prin afișare la sediul petentei, aspect ce este în concordanță cu Decizia nr. 10/2013 pronunțată de ÎCCJ cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii.
Instanța investită cu soluționarea excepției prescripției executării amenzii contravenționale invocată de petentă în cuprinsul plângerii formulate, a verificat și respectarea termenului de o lună în care trebuia comunicat acesteia procesul verbal.
Conform dispozițiilor art. 181 pct.3 Cod procedură civilă când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni, iar când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
În cauza de față procesul verbal de contravenție a fost încheiat pe data de 01.04.2014, astfel că termenul de o lună ar fi trebuit să se împlinească pe data de 01.05.2014, însă zilele de 1 și 2 Mai au fost declarate sărbători legale, zilele de 3 și 4 Mai au fost zile nelucrătoare, astfel că prima zi lucrătoare în care se împlinea termenul de o lună a fost pe data de 5 Mai 2014, iar societății petente i-a fost comunicat procesul verbal prin afișare la data de 6 Mai 2014.
Cu privire la acest aspect, instanța de fond a reținut că la data de 07.04.2014 când s-a depus de către intimatul I. G. la Oficiul Poștal Târgu-J. plicul ce conținea procesul verbal de contravenție ce trebuia comunicat societății petente a intervenit o cauză de întrerupere a cursului prescripției.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2357 pct.4 Cod civil, cursul prescripției se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere, iar potrivit dispozițiilor art. 2541 alin. 1 cod civil întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se ivi cauza de întrerupere, la alineatul 2 al aceluiași articol, stabilindu-se în mod expres faptul că după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.
Conform dispozițiilor art. 2544 Cod civil cursul prescripției se calculează potrivit regulilor stabilite în titlul II din prezenta carte, luându-se în considerare, dacă este cazul și cazurile de suspendare sau de întrerupere prevăzute de lege.
Instanța de fond a apreciat că la data de 07.04.2014 când s-a depus de către intimatul I. G. la Oficiul Poștal Târgu-J. plicul ce conținea procesul verbal de contravenție ce trebuia comunicat societății petente s-a întrerupt cursul prescripției, cursul fiind reluat la data de 29.04.2014, când intimatului I. G. i-a fost restituit plicul de către Oficiul poștal, astfel că începând cu această dată a început să curgă un nou curs al prescripției care trebuia să se împlinească în termen de o lună, respectiv pe data de 29.05.2014, însă la data de 06.05.2014 petentei i-a fost comunicat prin afișare procesul verbal de contravenție, astfel că sunt îndeplinite dispozițiilor art. 14 alin. 1 din OG nr.2/2001, și în consecință excepția invocată de petentă este neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, din ansamblul materialului probator administrat s-a reținut că plângerea contravențională formulată de petentă este neîntemeiată și în consecință urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:
Sub aspectul condițiilor de formă ale procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că articolul 16 din OG nr.2/2001, stabilește condițiile formale pe care trebuie să le îndeplinească procesul verbal de contravenție, iar în cazul în care aceste dispoziții ar fi încălcate de către agentul constatator cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție, sancțiunea ce ar putea interveni este o nulitate virtuală, aplicabilă doar în situația în care contravenientul probează că prin viciile de formă respective a suferit o vătămare, aspect ce nu a fost probat în cauza dedusă judecății de către petent.
De asemenea, s-a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv mențiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absolută ce se poate constata și din oficiu de către instanța de judecată.
Printre garanțiile instituite de art. 6 din CEDO se numără și prezumția de nevinovăție a celui bănuit de săvârșirea faptei. Această prezumție, fiind relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, astfel că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 pct. 14 din OG 37/2007, următoarea faptă reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, respectiv: utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit;
Instanța de fond a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina societății petente prin procesul verbal de contravenție a fost constatată în mod direct de agentul constatator, astfel că procesul verbal de contravenție fiind încheiat de un funcționar al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, se bucură de o prezumție de veridicitate și autenticitate, iar societatea petentă în fața instanței nu a administrat nici o probă prin care să facă dovada că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde cu situația reală, în sensul că la data efectuării controlului în trafic aparatul tahograf montat pe autospeciala marca IVECO cu numărul de înmatriculare_, nu avea termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice expirat, astfel că societatea petentă nu a răsturnat prezumția de veridicitate și autenticitate de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Aspectul că după ce s-a întocmit în sarcina societății petente procesul verbal de contravenția aceasta, în aceeași zi, a intrat în legalitate și a realizat verificarea aparatului tahograf nu este de natură să o exonereze de amenda aplicată prin procesul verbal de contravenție, deoarece obligația de-a realiza verificarea/calibrarea aparatului tahograf este o obligație legală și nu un caz exonerator de răspundere.
În ceea ce privește solicitarea petentei privind înlocuirea amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 4000 lei, cu sancțiunea ,,avertisment”, s-a reținut de către instanță că potrivit art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar în speța dedusă judecății, fapta contravențională reținută în sarcina petentului are un grad de pericol social ridicat, așa cum rezultă din dispozițiilor înscrise în art. 8 alin.1 din OG nr.37/2007, care menționează expres că fapta reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR, astfel că sancțiunea aplicată de agentul constatator este corect individualizată, cu atât mai mult cu cât agentul constatator a aplicat pentru contravenția reținută în sarcina petentei, minimul amenzii prevăzute de lege.
Împotriva sentinței civile nr. 5586 din 26 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a declarat apel petenta ., prin care a solicitat, în principal, admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii plângerii contravenționale iar în subsidiar a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și rejudecând, admiterea plângerii contravenționale formulată.
În motivarea cererii de apel a arătat că, în fapt, la data de 01.04.2014, agentul constatator (ilizibil) F., din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului G., a întocmit procesul verbal de constatate a contravenției . nr._, în care a consemnat săvârșirea contravenției prevăzută de art.8 alin. 1 pct. 14 și sancționată de art. 9 alin. 1 din OG nr.37/2007, constând în aceea că în data de 01.04.2014, ora 12, conducătorul auto T. V., aflându-se în localitatea Bălești, a condus autospeciala marca IVECO cu număr de înmatriculare_, utilizând un aparat tahograf care avea termenul de valabilitate al verificării periodice expirat din data de 23.03.2014.
Luând în considerare faptul că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, în temeiul art. 26 alin. 3 coroborat cu art. 27 din O.G nr.2/2001, instituția pârâtă avea obligația de a comunica prin poștă, în termen de o lună de la data încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 01.04.2014, adică cel târziu până la 01.05.2014, copia acestui document.
Astfel, cu toate acestea, așa cum a precizat și în plângerea contravențională, la data de 06.05.2014, a luat la cunoștință pentru întâia oară de existența procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, acesta fiindu-i comunicat prin afișare la sediul societății, fără ca în prealabil să fie îndeplinită procedura de comunicare prin poștă.
Decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: „..... modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Astfel, procedura afișării procesului verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire”.
Trebuie constatat că instituția pârâtă nu face dovada comunicării efective a procesului verbal de pus la dispoziția instanței la rubrica de „Observații” se poate observa că toate procesele verbale se pare că se întorc în totalitate la Inspectoratul de Poliție, după cum demonstrează mențiunile rubricii. La adresa indicată în procesul verbal de contravenție, este și biroul de lucru al societății, există persoana desemnată cu primirea corespondenței, program cu publicul și orice act care i s-a comunicat până acum a ajuns la destinație. Din probatoriul pus la dispoziție de către pârâtă nu reiese din nici un act dovada faptului că la sediul indicat este „lipsă sediu”.
De asemenea a considerat că încă se impune reținerea sancțiunii prevăzută de art. 14 alin. 1 din O.G. 2/2001, respectiv prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Mai mult, în conformitate cu art. 19 din O.G. nr.2/2001, procesul verbal trebuie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar în situația în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator are îndatorirea de a face mențiune despre această împrejurare, care trebuie confirmată de cel puțin un martor.
Astfel cum s-a putut observa din cuprinsul procesului verbal anexat, apelanta petentă a precizat că agentul constatator atestă că nici un martor nu a fost prezent la întocmirea acestuia și prin urmare devine imposibilă atât verificarea redactării regulate a procesului verbal cât și împrejurările în care a fost săvârșită contravenția. Situația de fapt este de fapt contrară celor consemnate în procesul verbal și este în situația să poată proba cu martorul aflat de față, întrucât în momentul efectuării controlului, așa cum a precizat și în plângerea contravențională, în mașină se aflau doi șoferi, agentul constatator a solicitat actele mașinii la control, fără să solicite și actul de identitate al șoferului care era la volan, iar după vizualizarea acestora le-a înapoiat fără să-l încunoștințeze pe acesta că ar fi săvârșit o contravenție din cauza lipsei acestei verificări.
Agentul constatator ar fi avut obligația de a solicita informații și acte care consideră că lipsesc iar abia apoi să o sancționeze, nu să tragă concluzia că acestea lipsesc.
Dincolo de îndoiala care planează asupra exactității acestei consemnări (nefăcându-se nici o precizare cu privire la modalitatea în care s-a ajuns la această concluzie) apelanta petentă a menționat faptul că, potrivit dovezii de verificare . nr._ verificarea aparatului tahograf s-a efectuat în data de 01.04.2014, respectiv la aceeași dată la care a fost încheiat procesul verbal . nr._, din acest punct de vedere existând o pură coincidență, neputându-se proba că verificarea periodică a fost efectuată ulterior controlului.
Apelanta petentă a menționat faptul că, în ceea ce privește aspectele de netemeinicie ale procesului verbal de constatare a contravenției, a învederat că nu sunt întrunite toate condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a se afla în prezența unei contravenții, astfel cum aceasta a fost definită în cuprinsul art. 1 din O.G. nr.2/2001.
Ca urmare, cele patru condiții care se cer a fi îndeplinite pentru a fi în prezența unei contravenții sunt: existența unei fapte, fapta să fie săvârșită cu vinovăție, fapta să fie prevăzută și sancționată prin norma juridică și norma juridică să fie adoptată de o autoritate publică.
Pentru ca o faptă să fie contravenție nu este suficientă săvârșirea acesteia, chiar dacă este prevăzută de legea contravențională, ci mai trebuie realizată o cerință, respectiv aceea ca făptuitorul sa fi avut la momentul săvârșirii faptei reprezentarea conduitei sale și a rezultatului produs de fapta sa.
De asemenea, apelanta petentă a învederat instanței că nu a avut niciodată intenția să încalce legea, utilizând un aparat tahograf care avea termenul de valabilitate al verificării periodice expirat.
În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.411 alin.1 pct.2 teză a doua finală Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În prezenta cauză, intimata nu a formulat întâmpinare.
Față de prevederile art.248 (1) Cod procedură civilă, instanța urmează a analiza cu prioritate excepția tardivității declarării apelului, invocată de către instanță, din oficiu, reținând următoarele:
Potrivit art.468 Cod procedură civilă (1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. (2) Termenul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviințare a executării silite”.
Din cuprinsul dovezii de comunicare a hotărârii către apelanta petentă . rezultă că aceasta s-a realizat la data de 10.11.2014, în condițiile art.163 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cererea de apel a fost depusă și înregistrată la instanța a cărei hotărâre se atacă, în acord cu art.471 alin.1 Cod procedură civilă, la data de 12.12.2014, așa cum rezultă din ștampila poștei aflată pe plicul de corespondență aflat la fila 10 din dosarul de față.
Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii cererii de apel, se constată că termenul prevăzut de art.468 al.1 Cod procedură civilă calculat în acord cu art.181 și 182 Cod procedură civilă a fost depășit, intervenind sancțiunea decăderii în conformitate cu art.185 Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a formulat cerere de repunere în termen în conformitate cu art.186 alin.2 Cod procedură civilă și nici nu s-au invocat și probat împrejurări care să determine întreruperea sau suspendarea termenului, în condițiile art.184 alin.3 și alin.4 sau art.469 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480, raportat la art.185 Cod procedură civilă, se va admite excepția și se va respinge apelul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta petentă ., având sediul în municipiul Cluj-N., ., nr. 2-4, județul Cluj, și cu sediul procesual ales în Cluj-N., ./6, județul Cluj, împotriva sentinței civile nr. 5586 din 26 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al județului G., cu sediul în Târgu-J., ., județul G., ca fiind tardiv.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, I. S. | Judecător, S. I. T. | |
Grefier, E. R. P. |
Red. S.I.
Tehnored. P.R.
Jud. fond: M. A. S.
4 ex./11.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 51/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
