Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 557/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 557/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 7635/95/2014*
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 557/2015
Ședința publică din 12 mai 2015
Completul compus din:
Președinte: C. B.
Grefier: E. D. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 28.04.2015 în cauza formulată de reclamantul A. E. în contradictoriu cu pârâta Direcția S. Gorj având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (OUG nr.59/2000).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 28.04.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 octombrie 2014 pe rolul Tribunalului Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr._, reclamantul A. E. a chemat în judecată pârâta Direcția S. Gorj ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr.15 din 04.09.2014 a Comitetului Director al Direcției Silvice Gorj și a deciziei nr.170 din 11.08.2014 a Directorului Direcției Silvice Gorj, ca netemeinice și nelegale.
În motivare a arătat reclamantul că a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 30% pe o durată de 3 luni pentru fapte de care nu se face vinovat. S-a precizat, de asemenea, că activează în cadrul O.S. Tg Cărbunești ca șef de district, iar în anul 2014, în urma unei petiții adresate R.N.P. Romsilva, s-a efectuat un control în cadrul O.S. Tg.Cărbunești, și că de la începutul controlului și până la finalizarea acestuia, nu s-a verificat nici o condică a pădurarilor din district sau vreun act privind circulația materialului lemnos. S-a mai arătat că documentația privind transportul și livrarea masei lemnoase este atributul pădurarului gestionar și a serviciului contabilitate din cadrul subunității silvice, respectiv, O.S. Tg Cărbunești, și că nu are cunoștință de reconstituirea partizii 428 tăieri de igienă, iar din discuțiile avute cu pădurarii, reprezentanții R.N.P nu s-au deplasat în teren, astfel că nu se puteau constata deficiențe.
Față de cele arătate a solicitat reclamantul să se analizeze și în consecință să se dispună anularea celor două acte atacate, respectiv hotărârea nr.15 din 04.09.2014 a Comitetului Director și decizia nr.170 din 1 1.08.2014 a Directorului Direcției Silvice Gorj .
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Codului Muncii și Contractului Colectiv de Muncă al R.N.P. Romsilva. În dovedirea cererii s-au anexat la dosarul cauzei adresa nr. 7953/04.09.2014 adresată de Regina Națională a Pădurilor către Direcția S. Gorj (compartimente), ocoale silvice, hotărârea nr.15/04.09.2014 emisă de RNP – Direcția S. Gorj – Comitetul Director și decizia nr.170/19.08.2014 emisă de Directorul Direcției Silvice Gorj. S-a mai solicitat și administrarea probei testimoniale.
Pârâta Direcția S. Gorj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației reclamantului A. E. ca fiind netemeinică și nefondată. S-a arătat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj - Secția CMAS cu nr._ petiționarul A. E. a chemat în judecată R.N.P. Romsilva - D.S. Gorj solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze hotărârea nr.15/04.09.2014 a Comitetului Director al Direcției Silvice Gorj și decizia nr.170/11.08.2014. S-a invocat pe cale de excepție necompetența materială a secției conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Gorj, având în vedere faptul că reclamantul îndeplinește funcția de pădurar în cadrul unității și potrivit art.58 din OUG nr.59/2000 „Personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr.l88/1999, privind statutul funcționarilor publici", iar potrivit art.91/l din Legea 188/1999: „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
În raport cu dispozițiile legale invocate mai sus, având în vedere calitatea de funcționar public a reclamantului și faptul că în speță, nu se poate reține existența unor situații de excepție, s-a apreciat că în cauza dedusă judecății operează excepția necompetenței materiale a secției conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Gorj, instanța competentă a soluționa cauza fiind Secția C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că acțiunea dedusă judecății este netemeinică și nefondată având în vedere următoarele considerente: petiționarul A. E. este încadrat în cadrul D.S. pe funcția de șef de district, iar prin decizia contestată a fost sancționat disciplinar cu „diminuarea salariului cu 30% pe o durată de 3 luni". S-a susținut că acțiunea este netemeinică, reclamantul făcându-se vinovat de faptele reținute în decizia de sancționare, respectiv: nu a urmărit depunerea de către pădurari a duplicatelor avizelor de însoțire primare pentru masa lemnoasă livrată din gestiune; nu a verificat condicile de serviciu ale pădurarilor din subordine; a efectuat inventarul și recepția masei lemnoase din partida 428 igienă și reprimirea parchetului, întocmind în mod fictiv documente în acest sens, la data controlului cu ocazia reconstituirii partizii fiind evidențiați arbori pe picior. S-a invocat că reclamantul se face vinovat de faptele reținute în decizia de sancționare aspect ce reiese din actele întocmite cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile, și înscrisurile menționate în decizie, care fac parte integrantă din actul contestat.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art.205 cod procedură civilă.
Prin sentința nr.850 din 17 februarie 2015 s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Gorj invocată de pârâta Direcția S. Gorj și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A. E. în contradictoriu cu pârâta Direcția S. Gorj, în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj.
Pe rolul secției contencios administrativ și fiscal a fost înregistrat la data de 24 februarie 2015 sub nr._ și repartizat completului C. 05, conform art.99 alin.2 din ROI.
Prin rezoluția completului C. 05 din data de 25.02.2015, având în vedere că în cauză a fost parcursă procedura de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată, s-a stabilit prim termen de judecată la data de 17 martie 2015 pentru când părțile au fost legal citate.
Prin încheierea interlocutorie din 17 martie 2015 în temeiul dispozițiilor art.309 NCPC instanța a admis proba testimonială solicitată de reclamant cu doi martori, respectiv Țîrcomnicioiu R. și V. I. care au fost audiați în ședința publică din 31 martie 2015, sub prestare de jurământ, depozițiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.
De asemenea, instanța, în temeiul dispozițiilor art.12 și 13 din Legea nr.554/2004, coroborat cu dispozițiile art.237 și următoarele cod procedură civilă, a dispus emiterea unei adrese către pârâtă, pentru a comunica o copie conformă cu originalul, de pe fișa postului reclamantului în calitatea sa de șef de district, precum și extrase de pe CCM și ROI cu articolele menționate în antetul deciziei contestate. Totodată instanța a pus în vedere pârâtei să precizeze care este regulamentul avut în vedere la data emiterii deciziei în ceea ce privește verificarea avizelor de însoțire primare, a condicilor de serviciu, precum și inventarul și recepția masei lemnoase, aspecte care sunt contestate de reclamant. Instanța, față de precizarea reclamantului, completează adresa către pârâtă și cu mențiunea de a preciza pârâta de ce anexa la raportul nr.2085/25.07.2014 nu este semnată, datată și de cine este întocmită.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele considerente:
Prin decizia nr.170 din 11 august 2014 reclamantul în calitatea sa de șef de district la Ocolul Silvic Tg.Cărbunești a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 30% pe o perioadă de trei luni în baza art.247 din codul muncii, coroborat cu dispozițiile art.101 alin.2 lit.c din CCM si cu art.48 alin.2 lit.c din OUG nr.59/2000.
La baza emiterii acestei decizii de sancționare disciplinară s-a avut în vedere raportul nr.7197 din 8 august 2014 întocmit de către domnul ing. B. E., ca urmare a cercetării disciplinare prealabile efectuată în baza raportului nr.8263 din 23 iulie2014, referitor la rezultatul verificării aspectelor semnalate în petiția înregistrată sub nr.6969 din 23 iunie 2014 la RNP – Romsilva, prin care se propune sancționarea disciplinară a reclamantului cu motivarea că acesta se face vinovat de săvârșirea următoarelor abateri disciplinare: nu a urmărit depunerea de către pădurarii gestionari a exemplarului 2 pentru materialul lemnos livrat din gestiune; nu a verificat condicile de serviciu ale pădurarilor din subordine, constatându-se neconcordanțe între condica de serviciu a șefului de district și cele ale pădurarilor din subordine; a efectuat inventarul și recepția masei lemnoase exploatate din partida 428 igienă și reprimirea parchetului întocmind în mod fictiv documente în acest sens cu ocazia reconstituirii partizii au fost evidențiați arbori pe picior. Ca urmare a acestor constatări s-a reținut că reclamantul a încălcat prevederile stabilite de regulamentul de pază a fondului forestier prevăzute HG nr.1076/2009; fișa postului; instrucțiunile privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos prevăzute de Ordinul nr.1540/2011, art.20 alin.1 lit.a și b din CMM, art.39 alin.2 lit.a și c din legea nr. 53/2003.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație către comitetul director al Direcției Silvice Gorj în care menționează că avizele de însoțire sunt documente cu regim special și sunt puse la dispoziția pădurarilor de compartimentul contabilitate direct fără intermediul său ca șef de district. La primirea carnetului nou de avize de însoțire pădurarii depuneau carnetul de avize cu exemplarul 3 direct la contabilitate, fără a trece pe la șeful de district. Referitor la neconcordanțele între condica șefului de district și pădurarii din subordinea sa, reclamantul susține că delegații RNP-Romsilva nu au verificat nici o condică, astfel că nu se puteau constata aceste neconcordanțe. In ceea ce privește inventarul și recepția masei lemnoase exploatată din partida 428 igienă și reprimirea parchetului s-au făcut cu respectarea instrucțiunilor nr.1540/2011. Reconstituirea partizii nu i s-a pus la dispoziție de către delegați, dar din discuții a înțeles că s-au găsit aproximativ 8 arbori și menționează că, este posibil ca acești arbori să fii scăpat nedoborâți, însă partida a avut 475 arbori și consideră că aceștia nu au avut cum să influențeze volumul, având în vedere există pierderi într-o partidă la exploatare de 50%.
Din raportul nr.7085 din 25.07.2014 întocmit, în urma verificării aspectelor sesizate în petiția nr.6969 din 23 iunie 2014, de către o comisie din cadrul RNP – Romsilva s-a reținut în legătură cu exploatarea, recepția și gestionarea masei lemnoase provenită din exploatarea cu formațiile de exploatare din cadrul ocoalelor silvice Padeș, Tismana și R., în ceea ce privește partida 428 igiena pentru un volum brut de 89 mc, a cărei punere în valoare s-a făcut la data de 22 ianuarie 2014 de domnul ing. A. E., în calitate de șef de district, reținându-se că s-a constituit această partidă cu numărul de înregistrare 485 din 24 ianuarie 2014 cu un număr de 175 fire și un volum de 89 mc. Partida a fost autorizată la exploatare la data de 11 februarie 2014 conform autorizației generate din SUMAL nr._, titularul autorizației fiind Ocolul Silvic Tismana, reprezentată de domnul Iordăchionu A., în baza împuternicirii nr.722 din 11 februarie 2014, termenul de reprimire a parchetului fiind stabilit la data de 11 iunie 2014. Predarea spre exploatare a parchetului s-a făcut de către reclamant la data de 11 februarie 2014 conform procesului verbal de predare primire nr.931, pentru ca la data de 31 martie 2014 reclamantul, în prezența șefului de formație și a pădurarului Țîrcomnicioiu R., să recepționeze în platforma primară parchetul în cantitate de 84 mc, conform procesului verbal înregistrat la ocol sub nr.2774 din 31 martie 2014
În urma controlului exploatării efectuat la 9 aprilie 2014 de tehnicianul V. A., menționat în procesul verbal înregistrat la ocol sub nr.3054 din 11 aprilie 2014 se face precizarea că „tot materialul lemnos este scos în platforma primară”, proces-verbal care a fost întocmit și semnat numai de organul constatator, nu și de împuternicitul autorizației de exploatare. Reprimirea parchetului s-a făcut la data de 10 iunie 2014 conform procesului verbal nr.3999 de șeful de district A. E., cu evidențierea unui stoc de 58 mc, din care 9 mc în afara parchetului și 49 mc în interiorul parchetului. În perioada 6 mai 2014- 23 iunie 2014 domnul pădurar Țîrcomnicioiu R. a expediat cantitatea de 48 mc, în baza a opt avize de însoțire primară, având numerele_ –_ și nr._, pe toate cele opt avize la poziția destinatare fiind menționat domnul Menchenie L. cu domiciliul în localitatea Aninoasa, județul Gorj, iar ca punct de descărcare localitatea A., județul Teleorman, transportul fiind efectuat cu autoturismul cu număr de înmatriculare BT 6345 BX.
Prin raportul, menționat anterior, s-au reținut mai multe aspecte și împrejurări de fapt, ca urmare a verificării problematicii sesizate în petiția adresata conducerii Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, s-a constatat că numitul P. M., cu numele real P. Nicușor I. este angajat a Ocolului Silvic Cărbunești din data de 24.07.2009, îndeplinind funcția de pădurar și având calitatea de titular al Cantonului Silvic nr.1 P. din Districtul Silvic nr.1 Hurezani cu o suprafața totală a fondului forestier arondată cantonului de 973,2 ha din care 854,4 ha fond forestier proprietate publică a statului și 118,8 ha fond forestier aparținând altor deținători, administrat/pentru care se asigură servicii silvice pe bază de contracte de R.N.P Romsilva.
Din verificările scriptice ale controalelor de fond efectuate în cantonul Silvic nr.1 P. începând cu anul 2013 și până la data controlului s-a constatat că în anul 2013 s-au executat în total 5 controale de fond și s-au identificat in total 55 de cioate provenite din tăieri ilegale de arbori, cu un volum de 6,4 mc și cu o valoare totala de 1032 lei, din care: 28 cioate justificate, cu un volum de 3,4 mc și cu 3 valoare de 615 lei, 27 cioate nejustificate, cu un volum de 3,0 mc și o valoare de 417 lei. În anul 2014 s-au executat, până în prezent, 2 controale de fond și s-au identificat in total 19 cioate provenite din tăieri ilegale de arbori cu un volum de 0,805 mc și cu vale are totală 324,52 lei, din care,5 cioate justificate, cu un volum de 0,05 mc și cu valoare de 55,37 lei, 14 cioate nejustificate, cu un volum de 0,799 mc și o valoare de 269 15 lei. De asemenea, la controalele de fond efectuate în perioada 2009- 2013 nu s-au constatat volume mari provenite din tăieri ilegale de arbori și nejustificate de pădurarul P. Nicușor I..
S-a prezentat situația pagubelor aduse fondului forestier nejustificate de către titularii de cantoane și nerecuperate până la data controlului, pagubele constatate cu ocazia diverselor controale efectuate în cantoanele silvice, în special a controalelor de fond și care nu au fost justificate cu documente legale, în cea mai mare parte au constituit obiectul unor acțiuni in instanță.
In acest sens, s-a reținut că în anul 2012, domnul B. M., fost titular al Cantonului Silvic nr.11 C. din Districtul Silvic nr.2 Cărbunești, în urma controlului de fond executat la data de 30.04.2012 nu a putut justifica tăierea ilegală a unui volum de 28 mc cu o valoare de 3993 lei. În vederea recuperării prejudiciului creat, Ocolul Silvic Cărbunești, cu adresa nr.2450/15.05.2012 a transmis la direcția silvică, consilierului juridic, documentația necesară. A fost formulată acțiune în instanța, acesta făcând obiectul dosarului nr._ . Prin sentința civilă nr.4128/24.05 2013 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.l8999/10.12.2013, a fost admisă in parte acțiunea și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1634.56 lei, urmând a se investi sentința cu formulă executorie. Nici până la data de 04.07.2014 consilierul juridic din cadrul directei silvice nu a transmis la ocol acțiunea întreprinsă pentru recuperarea prejudiciului sau rezultatul demersurilor. Se precizează că din anul 2012, domnul B. M. nu mai este angajat al Ocolului Silvic Cărbunești.
De asemenea, s-a reținut că domnul B. N., fost titular al Cantonului Silvic nr.3 Hurezani din Districtul silvic nr.1 Hurezani, în urma controlului de fond executat la data de 04.12.2012 nu a putut justifica tăierea ilegală a unui volum de 680 mc cu o valoare de_ lei. În vederea recuperării prejudiciului creat, Ocolul Silvic Cărbunești cu adresa nr.8485/10.12.2012, transmite la direcția silvică, consilierului juridic, documentația necesară. A fost formulată acțiune în instanță, acesta formând obiectul dosarului nr._ . Prin sentința civilă nr.5284/09.12.2013 a Tribunalului Gorj rămasă irevocabilă prin decizia civila nr.2254/16.04.2014 a Curții de Apel C. a fost respinsă acțiunea. S-a formulat raport prin care s-a solicitat imputarea prejudiciului in conformitate cu prevederile art.9 din H.G nr.1076/2009. S-a propus de către compartimentul pază recuperarea prejudiciului de la șeful de district, urmând a se formula acțiune în instanță.
Cu adresa nr.3695/P/2012, înregistrată la Direcția S. Gorj sub nr.968/24.03 2014, P. de pe lângă Judecătoria Târgu - Cărbunești a transmis ordonanța de clasare a cauzei penale având ca obiect infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.249 alin.1 c.p. din 1969, respectiv art.298 NCP, cu privire la suspectul B. N.. Până la data de 04.07.2014 consilierul juridic din cadrul direcției silvice nu a transmis la ocol ce demersuri a întreprins în situația nou creată, pentru recuperarea prejudiciului de la cei vinovați sau rezultatul demersurilor. Se precizează că din anul 2013, domnul B. N. nu mai este angajat ai Ocolului Silvic Cărbunești.
Domnul A. E., fost titular al Cantonului Silvic nr.7 B. din Districtul Silvic nr.2 Cărbunești, în urma controalelor de fond executate la data de 19.07.2012 și 23.10.2012 nu a putut justifica, tăierea ilegală a unui volum de 24 mc cu o valoare de 6001 lei, respectiv 17 mc cu o valoare de 4611 lei. În vederea recuperării prejudiciului creat, Ocolul Silvic Cărbunești, cu adresele nr.4337/02.08.2012, respectiv nr.7451/31.10.2012, a transmis la direcția silvică consilierul juridic, documentația necesară. A fost formulată acțiune in instanță, acesta formând obiectul dosarului nr._/95/2012. Prin sentința civilă nr.5054/15.11.2013 a Tribunalului Gorj rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.4620/03.07.2014 a Curții de Apei C. a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul A. E. la plata sumei de 2101,82 lei. Urmează a se recupera prejudiciul prin rețineri salariale. Până la data de 04.07._ consilierul juridic din cadrul directei silvice, nu a transmis la ocol acțiunea întreprinsă pentru recuperarea prejudiciului sau rezultatul demersurilor Mai mult, domnul A. E., în urma absolvirii Universității din C., Facultatea de Agricultură, specializarea silvicultură, a fost încadrat pe un post de inginer silvic și promovat șef de district la Districtul nr.4 Aninoasa.
În anul 2013, domnul B. I. fost titular al Cantonului Silvic nr.6 Măceșu din Districtul Silvic nr.1 Scoarța, în urma controlului de fond executat la data de 17. 01.2013 nu a putut justifica tăierea ilegală a unui volum de 148 mc cu o valoare de_ lei. In vederea recuperării prejudiciului creat, Ocolul Silvic Cărbunești, cu adresa nr.393/01.02.2013, transmite la direcția silvică, consilierului juridic, documentația necesară. A fost formulată acțiune in instanță, acesta formând obiectul dosarului nr._ . Prin sentința civilă nr.5210/29.11.2013 a Tribunalului Gorj rămasă irevocabila prin decizia civilă nr.2254/16.04 2014 a Curții de Apel C. a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul B. I. la plata sumei de_,50 lei. Urmează ca direcția silvică să se adreseze executorului judecătoresc pentru recuperarea prejudiciului. Până la data de 04.07.2014 consilierul juridic din cadrul directei silvice nu a transmis la ocol acțiunea întreprinsă pentru recuperarea prejudiciului sau rezultatul demersurilor.
Domnul P. V., fost titular al Cantonului Silvic nr.14 Valea Socului din Districtul Silvic nr.1 Scoarța, în urma controlului de fond executat la data de 30.09.2013, nu a putut justifica tăierea ilegală a unui volum de 29 mc cu o valoare de 5551 lei. În vederea recuperării prejudiciului creat. Ocolul Silvic Cărbunești, cu adresa nr.6706/10.10,2013, transmite la direcția silvică, consilierului juridic, documentația necesară. A fost formulată acțiune în instanță, acesta formând obiectul dosarului nr._ la Tribunalul Gorj. Până la data de 04.07.2014 consilierul juridic din cadrul direcției silvice nu a transmis la ocol acțiunea întreprinsă pentru recuperarea prejudiciului sau rezultatul demersurilor. Se precizează că din anul 2013, domnul P. V. nu mai este angajat ai Ocolului Silvic Cărbunești.
Domnul V. V., fost titular al Cantonului Silvic nr.15 Pojogeni din Districtul Silvic nr.1 Scoarța, în urma controlului de fond executat la data de 05.11.2013, nu a putut justifica tăierea ilegală a unui volum de 487 mc cu o valoare de_ lei. În vederea recuperării prejudiciului creat, Ocolul Silvic Cărbunești, cu adresa nr.7844/08.11.2013, transmite la direcția silvică, consilierului juridic, documentația necesară. A fost formulată acțiune in instanță, acesta formând obiectul dosarului nr._ la Tribunalul Gorj. Până la data de 04.07.2014 consilierul juridic din cadrul directei silvice nu a transmis la ocol acțiunea întreprinsa pentru recuperarea prejudiciului sau rezultatul demersurilor. Se precizează că din anul 2013, domnul V. V. nu mai este angajat ai Ocolului Silvic Cărbunești.
În anul 2014, domnul C. I., fost titular al Cantonului Silvic nr.18 Jupânești din Districtul Silvic nr.4 Vierșani, în urma controlului de fond executat la data de 28.02.2014. nu a putut justifica tăierea ilegală a unui volum de 50 mc cu o valoare de 8267 lei. În vederea recuperării prejudiciului creat, Ocolul Silvic Cărbunești cu adresa nr.3037/12.04.2014, transmite la direcția silvică, consilierului juridic, documentația necesară A fost formulată acțiune în instanță, acesta formând obiectul dosarului nr._ la Tribunalul Gorj. Până la data de 04.07.2014 consilierul juridic din cadrul directei silvice nu a transmis la ocol acțiunea întreprinsă pentru recuperarea prejudiciului sau rezultatul demersurilor. Se precizează că în prezent, domnul C. I. nu mai este angajat ai Ocolului Silvic Cărbunești.
În ceea ce privește primele două abateri disciplinare reținute în sarcina reclamantului, din raportul nr.7895 se constată că, acestea sunt reținute ca alte probleme evidențiate la momentul controlului, fără însă a se consemna în mod concret aspectele și împrejurările de fapt ce au determinat reținerea în sarcina reclamantului a acestor două abateri disciplinare, cu atât mai mult cu cât din conținutul deciziei de sancționare nu s-a menționat concret care sunt prevederile încălcate de către reclamant în raport de dispozițiile HG nr.1076/2009, Ordinul nr.1570/2011 și sarcinile stabilite prin fișa postului în funcție de constatările subliniate de echipa de control.
Prin fișa postului prezentată în copie cu originalul și aflată la filele14-21 din dosarul nr._/2014* rezultă că reclamantul ocupă postul de șef district silvic la Ocolului nr.5 Aninoasa din cadrul Ocolului Silvic Cărbunești al Direcției Silvice Gorj, având grad profesional de inginer silvic debutant, având în subordinea sa șase pădurari și relații funcționale cu personal tehnic și administrativ din cadrul ocolului, precum și relații de colaborare cu ceilalți șefi de districte din cadrul ocolului și organele administrației locale.
În urma parcurgerii atribuțiilor stabilite prin fișa postului, rezultă din capitolul II lit.s faptul că reclamantul are obligația de a urmări completarea corespunzătoare a condicilor de serviciu și a anexei la condică de către pădurarii din subordine fără a se menționa că acesta are obligația de a urmări depunerea de către pădurarii gestionari a exemplarului doi a avizului de însoțire pentru materialul lemnos livrat din gestiune.
Prin încheierea interlocutorie din 17 martie_ în condițiile art.309 NCPC s-a admis administrarea probei testimoniale solicitată de către reclamant pentru a se face dovada că echipa de control nu a solicitat la control condica de serviciu a șefului de district și a anexelor acesteia ce aparțin pădurarilor din subordinea reclamantului. Din declarațiile martorilor audiați în ședința publică din 31 martie 2015 rezultă că, aceștia au calitatea de pădurari și sunt subalternii reclamantului astfel că cele menționate vor fi luate sub beneficiul de inventar, raportat la relația de subordonare dintre aceștia și reclamant.
Domnul Țîrcomnicioiu R. menționează că lucrează la ocolul silvic de peste 20 ani și fiecare pădurar deține un carnet de avize pentru eliberarea materialului lemnos, care sunt formulare tipizate fără a pute menționa în baza cărui act normativ sunt emise. Acest aviz de însoțire primar se completează în trei exemplare, deoarece primul exemplar este eliberat beneficiarului materialului lemnos, iar celelalte două rămân în carnetul de avize, care conține 50 formulare și la finalizarea completării acestuia carnetul respectiv se depune la registratura ocolului cu exemplarul trei, întrucât al doilea exemplar fiecare pădurar în parte îl depune separat tot la registratura ocolului pentru a exista o evidență pentru fiecare proprietar de teren cu vegetație forestieră în parte. Martorul menționează că, ulterior efectuării controlului ce a stat la baza deciziei de sancționare, i s-a comunicat de conducerea ocolului ca exemplarul doi să fie depus lunar la registratură și nu doar la finalizarea carnetului cu avize, iar această procedură revine fiecărui pădurar în parte, conform fișei postului și apreciază că reclamantul nu avea sarcina sau posibilitatea de a verifica pe fiecare pădurar în parte cu privire la această procedură de depunere a exemplarului doi a avizului de însoțire.
De asemenea, martorul arată că nu cunoaște actul normativ care reglementează condica de serviciu a pădurarilor, însă fiecare dintre ei deține o astfel de condică, care nu este identică cu condica de serviciu completată de șeful de district odată pe săptămână, prin care se stabilesc sarcinile și atribuțiile pădurarilor pentru fiecare în parte și pentru fiecare zi lucrătoare. Martorul arată că nu înțelege cum s-a constatat această neconcordanță deoarece condica sa de serviciu nu a fost verificată de comisia de control pentru a fi comparată cu condica de serviciu completată de reclamant.
Totodată, se arată că partida nr.428 îi este repartizată ca gestiune și supraveghere la actul de punere în valoare a acestei partizi cu un volum de 49 mc de masă lemnoasă pe picior. Inventarul a fost făcut de martor împreună cu reclamantul și maistrul de parchet pentru volumul de 84 mc material lemnos masă fasonată, iar volumul de 5 mc a reprezentat pierderi ca urmare a prelucrării masei lemnoase. Pentru a ajunge la aceste rezultate se măsoară fiecare lemn în parte din partida respectivă cu clupa ce reprezintă un utilaj specific de măsurarea masei lemnoase, în sensul că de obicei se marchează o suprafață de 15 ha, dar pentru exploatarea masei lemnoase suprafața poate fi mai mică sau mai mare, nefiind prevăzute limite minime sau maxime de regulament, iar pierderile pot proveni și ca urmare a neobservării mărcii silvice care se degradează în timp.
De asemenea, martorul consideră că inventarul și recepția se fac în același moment, iar pentru exploatarea masei lemnoase se emite o autorizație pe o perioadă determinată și la expirarea acesteia se face reprimirea parchetului pentru volumul de masă lemnoasă nevândută și care nu a fost eliberată din teren, însă nu poate preciza cu exactitate ce a consemnat reclamantul în actul de primire dar poate arăta că masă lemnoasă mai era neexpediată în teren.
Din declarația martorului V. I. rezultă aceleași aspecte de fapt, cu privire la avizele de însoțire a materialului lemnos și a condicilor de serviciu ale pădurarilor care sunt completate de reclamant în calitatea sa de șef de district, care au fost menționate de primul martor.
Din nota de relații solicitată la data de 8 august 2014, reclamantul a arătat că depune la registratura unității toată corespondența întocmită de pădurari precizând că avizele de însoțire au fost depuse la ocol de către gestionari fără a trece pe la compartimentul său întrucât în fișa postului nu este prevăzută această sarcină. Referitor la neconcordanța dintre condica sa de serviciu și a pădurarilor din subordine reclamantul a menționat că aceasta este o întrebare neîntemeiată deoarece delegații care au efectuat controlul din partea RNP – Romsilva nu au verificat acest aspect. De asemenea, se susține că nu a întocmit acte fictive cu privire la inventarul și recepția masei lemnoase, cât și la reprimirea parchetului, aceste documente fiind întocmite în urma lucrărilor pe teren a inventarierilor propriu zise, fiind formate comise care au întocmit aceste documente.
În raport de întreg probatoriul administrat rezultă că la nivelul Ocolului Silvic Tg.Cărbunești există o organizare bazată pe legislația specifică în domeniu, fără însă să existe o reglementare internă concretă în ceea ce privește mișcarea documentelor în general și în special a duplicatelor avizelor de însoțire primară pentru masa lemnoasă livrată din gestiune, precum și a condicilor de serviciu ale pădurarilor din subordinea reclamantului în calitatea sa de șef de district, care nu contestă neconcordanțele evidențiate la modul general, ci faptul că aceste documente nu ar fi fost verificate în prezența reclamantului, întrucât în raportul de control se menționează deficiențele existente la modul de completare a condicilor de serviciu, înscrierea și descărcarea sarcinilor de plan lunar.
De asemenea, în ceea ce privește modalitatea de completare și depunere a avizelor de însoțire primare nu a fost stabilită în concret la nivelul acestei instituții, raportat și la sistemul de înregistrare SUMAL, care impune depunerea acestor duplicate prin registrul de corespondență în mod periodic, respectiv lunar, și nu în raport de finalizarea fiecărui carnet de avize completat de fiecare pădurar în parte. În consecință, există o deficiență la nivel organizatoric al instituției în ceea ce privește activitatea de înregistrare și de mișcare a documentelor întocmite la nivel de district, care însă nu îl exonerează pe reclamant de atribuția sa de organizare, coordonare și control permanent cu privire la activitatea desfășurată de către pădurarii din subordine, raportat la faptul că din declarația martorului Țîrcomnicioiu R. a rezultat că nu i-a verificat cu privire la această operațiune nici anterior controlului și nici ulterior acestuia.
Ceea ce se poate reține de către instanță ca fiind o abatere disciplinară săvârșită de reclamant este întocmirea documentelor privind inventarul și recepția masei lemnoase din partida 428, respectiv procesele verbale nr.2774 din 31 martie 2014 și 3054 din 11 aprilie 2014 în care s-a menționat că, tot materialul lemnos în volum de 89 mc a fost scos din platforma primară în baza celor opt avize de însoțire, raportat la actul de punere în valoare nr.428/2014 pentru ca ulterior, prin nota de constatare din 3 iulie 2014 să se constate evidențierea unui volum de 66,64 mc, cu un număr de 19 arbori care nu au putut fi identificați față de numărul de 425 arbori puși în valoare conform APV nr.428/2014, constatându-se un volum mai mic de 22,36 mc și un număr de 16 cioate cu un volum de 5,522 mc, care nu prezintă marcă silvică astfel că, nu se poate reține afirmația din proba testimonială în ceea ce privește degradarea sau neobservarea mărcii silvice, întrucât martorul respectiv a participat efectiv la reconstituirea partizii nr.428 din UP VII Aninoasa la data de 3 iulie 2014.
De asemenea, nu se poate reține afirmația reclamantului că nici un act normativ nu îl responsabilizează în ceea ce privește urmărirea activității din domeniul silviculturii ce se desfășoară la nivelul Districtului Silvic nr.V Aninoasa, precum și faptul că în concluziile scrise acesta recunoaște că la reconstituirea partizii s-au găsit pe picior 3,14 mc, iar faptul că inventarul a fost întocmit pe volumul de 84 mc, fără a se menționa faptul că acest volum este mai mic decât cel menționat în APV nr.428/2014, cu identificarea speciei și dimensiunile acestuia nu îl exonerează de menționarea eronată la momentul inventarierii și recepționării parchetului ca urmare a expirării termenului de valabilitate a autorizației de exploatare, întrucât în calitatea sa de șef de district avea obligația de a consemna în mod real și concret masa lemnoasă exploatată la reprimirea parchetului în momentul efectuării inventarului și recepției, deși existau la momentul respectiv evidențiați arbori pe picior.
Pe cale de consecință, în privința primelor două abateri se constată că nu a fost dovedită culpa, în forma sa cea mai ușoară, reclamantului, iar în caz afirmativ s-ar fi impus constatarea unei frecvențe în timp a acestor gen de abateri, precum și reținerea unor consecințe asupra bunului mers al activității. Se constată că cele două abateri reținute nu reprezintă și nu întrunesc elementele constitutive a unor abateri disciplinare, astfel că raportând gama sancțiunilor disciplinare prevăzute și în funcție de gravitatea abaterii comise, la fapta reținută în sarcina contestatorului, tribunalul reține că sancțiunea aplicată reclamantului este disproporțională, în sensul că este prea severă, contestatorul neaflându-se în niciuna din situațiile în care se impune aplicarea sancțiunii „diminuarea salariului cu 30% pe o durată de 3 luni”, iar din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă ca sancțiunea disciplinară aplicată depășește principiul proporționalității față de fapta reținută, precum si în raport de faptele pentru care a fost prevăzută sancțiunea, fără a exista o repetabilitate a faptelor imputabile ori a sancționării repetate ori progresive a contestatorului, și constată că sub acest aspect decizia de sancționare este netemeinică și nelegală, atât în ce ceea ce privește faptele reținute, cât și în ceea ce privește sancțiunea aplicată.
De altfel, din art.101 alin.2 lit.c din contractul colectiv de muncă rezultă că în ceea ce privește diminuarea salariului cu 5%-30% pe o durată de 1-3 luni această sancțiune se aplică de către angajator pentru săvârșirea de către salariat a unor abateri grave, repetarea unor abateri și sancțiuni repetate ale salariatului cum ar fi: indisciplina la serviciu, nerespectarea programului de lucru, relații neprincipiale cu colegii de serviciu, nerealizarea sarcinilor de serviciu, a atribuțiilor sau programelor stabilite.
În acest sens, tribunalul are în vedere și considerentele deciziei nr.11/2013 pronunțată de Î.C.C.J prin care s-au admis recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel București și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.252 alin.5 raportat la art.250 din codul muncii, instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară: „În acest context, în cadrul legislativ evidențiat, Înalta Curte reține că, învestită fiind cu judecarea contestației împotriva deciziei de sancționare emise de angajator, instanța are a verifica legalitatea și temeinicia măsurii luate, exercitând un control devolutiv de natură jurisdicțională. Pentru a aprecia asupra gravității abaterii disciplinare, precum și asupra modului de individualizare a sancțiunii în raport cu criteriile precis stabilite de legiuitor, instanța are nu numai posibilitatea aprecierii probelor administrate în cursul cercetării disciplinare prealabile efectuate sub imperiul dispozițiilor art.251 din Codul muncii, ci și posibilitatea administrării nemijlocite a unui probatoriu suplimentar. În aceste condiții, dacă constată că sancțiunea disciplinară este nejustificată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, instanța va dispune admiterea contestației, anularea parțială a deciziei contestate și înlocuirea sancțiunii aplicate de angajator cu o altă măsură de sancționare. Procedând în acest mod, instanțele de judecată nu se transformă în organe disciplinare, pentru că ele nu fac din oficiu cercetări administrative pentru stabilirea actelor și faptelor juridice prin care s-a încălcat disciplina muncii, ci doar cenzurează măsura sancționatoare aplicată deja de angajator, asigurând un cadru de protecție a salariatului în raporturile sale cu angajatorul, cu respectarea principiului proporționalității, potrivit căruia orice măsură luată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit. Aceasta nu constituie o imixtiune a instanței în prerogativa disciplinară a angajatorului, deoarece dreptul acestuia de a dispune sancționarea abaterii disciplinare încetează odată cu aplicarea sancțiunii. Or, după acest moment, devin eficiente prerogativele instanței de a exercita controlul jurisdicțional asupra legalității și temeiniciei deciziei de sancționare, control ce include și dreptul organului jurisdicțional de a pronunța o soluție proprie. În fond, nu instanța este cea care aplică sancțiunea disciplinară, ci, învestită fiind prin contestația salariatului, instanța doar modifică în parte decizia contestată, reținând că sub aspectul individualizării, respectiv al dozării sancțiunii, decizia este nelegală în raport cu dispozițiile art. 250 din Codul muncii, care stabilește imperativ criteriile pe care angajatorul trebuie să le aibă în vedere cumulativ la stabilirea sancțiunii disciplinare. În acest context, se reține că prerogativa disciplinară a angajatorului nu poate fi una absolută, discreționară, oricare dintre sancțiunile disciplinare putând fi aplicată doar cu respectarea dispozițiilor legale în materie și, în orice caz, aceasta nu poate înlătura prerogativa instanței legal învestite cu soluționarea unui conflict de muncă privind legalitatea și temeinicia unei măsuri disciplinare de a verifica și modalitatea în care angajatorul a aplicat aceste criterii, în raport cu gravitatea abaterii săvârșite de către salariat…….Procedând la înlocuirea sancțiunii, instanța nu dă altceva sau mai mult decât s-a cerut, ci restabilește echilibrul între conduita culpabilă a salariatului și sancțiunea disproporționată aplicată de angajator. Prin urmare, măsura înlocuirii sancțiunii se subsumează analizei temeiniciei deciziei de sancționare. per a contrario, dacă instanței nu i s-ar recunoaște plenitudinea de competență, ar însemna ca fapta disciplinară a angajatului culpabil să rămână nesancționată, ceea ce ar fi de neconceput din punctul de vedere al vătămării drepturilor și intereselor angajatorului, căruia îi este interzisă aplicarea unei alte sancțiuni pentru aceeași abatere, potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (2) din Codul muncii. Pe de altă parte, liberul acces la instanță al salariatului ar fi iluzoriu dacă rolul instanței s-ar limita la verificarea legalității măsurii disciplinare fără a cenzura împrejurările în care a fost luată această sancțiune, lăsând salariatul la liberul arbitru al angajatorului în stabilirea și aplicarea criteriilor de individualizare a acestei măsuri. În cauza de față este pe deplin aplicabil raționamentul pe care Înalta Curte de Casație și Justiție l-a făcut în decizia nr.16/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 5 decembrie 2012, referitor la existența unor rațiuni de analogie cu privire la modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze, în cadrul legilor speciale, problema pusă în discuție și cu privire la modul în care instanțele au soluționat contestațiile împotriva măsurilor disciplinare luate de angajator în temeiul legilor speciale. Astfel, art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că: "Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare."…….
Deși în toate aceste legi speciale nu s-a prevăzut posibilitatea instanței de judecată sesizate cu o contestație împotriva deciziei prin care s-a luat o măsură disciplinară împotriva salariatului de a înlocui sancțiunea disciplinară aplicată de către angajator, practica instanțelor este unitară, în sensul că, atunci când sancțiunea aplicată nu respectă principiul proporționalității, soluțiile pronunțate sunt de reindividualizare a sancțiunii. În mod evident, procedând la înlocuirea sancțiunii, instanța va face aplicațiunea principiului non reformatio in pejus, consacrat de dispozițiile art.481, respectiv art.502 din Codul de procedură civilă. Procedând în acest mod, instanța procedează la echilibrarea raporturilor dintre părți, în sensul că angajatului nu i se creează o situație mai grea decât cea avută anterior contestării măsurii disciplinare, însă asigură și realizarea scopului răspunderii disciplinare, în sensul că dacă s-ar recunoaște numai dreptul instanței de a anula sancțiunea aplicată, angajatul ar rămâne nepedepsit, nemaiputându-se aplica o nouă sancțiune pentru aceeași faptă. Această soluție este în acord cu jurisprudența contenciosului constituțional care a statuat că "«decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente...», pe această cale contestatorul având posibilitatea de a beneficia de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege, prin administrarea probelor necesare în fața jurisdicțiilor care soluționează aceste cereri" (Decizia nr. 63 din 17 februarie 2004 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 10 martie 2004).
Înalta Curte reține că această soluție este în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la aplicarea articolului 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind accesul efectiv la o instanță imparțială și dreptul la un proces echitabil, ca obligație pozitivă a statelor în cadrul procedurilor referitoare la litigiile de drept privat purtate fie între particulari, fie între un particular și stat, prin organele ori instituțiile sale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în examinarea respectării dreptului efectiv de acces în fața unei instanțe superioare a unui justițiabil, a statuat că protecția drepturilor individuale înseamnă "protecția unor drepturi concrete și efective, iar nu teoretice și iluzorii" (Hotărârea Airey contra Irlandei), iar obligația pozitivă a statelor semnatare este o obligație de a face, asociată în mod tradițional cu drepturile economice și sociale, fiind aceea de "a adopta măsuri rezonabile și adecvate pentru protecția drepturilor ce revin individului" (Hotărârea Lopez Ostra contra Spaniei). Sub aspect procesual, obligația pozitivă a statelor semnatare include și obligația de a asigura o procedură judiciară echitabilă, care să permită tranșarea oricărui litigiu între persoanele private (Hotărârea Sovtransavto Holding contra Ucrainei). Mai mult, legislația națională a statelor semnatare nu trebuie să conțină prevederi care să încalce drepturile protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori să permită terților o conduită contrară prevederilor Convenției, ceea ce literatura de specialitate a denumit "efectul orizontal" al Convenției (Hotărârea G. contra României). Curtea a mai statuat că în domeniul de aplicare al art. 6 din Convenție se includ și litigiile de muncă, inclusiv așa-numitul contencios disciplinar în fața instanțelor disciplinare, iar instanțelor le revine prerogativa de a efectua o examinare corespunzătoare a afirmațiilor, motivelor și probelor (Hotărârea B. contra României).”.
Astfel, tribunalul are în vedere criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare, care sunt expres prevăzute dispozițiile art.266 din codul muncii, potrivit cărora: "Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinara aplicabila în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșita; b) gradul de vinovatei a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generala în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.". Așadar, din textul de lege rezulta ca individualizarea sancțiunii se face atât în raport de circumstanțele reale (împrejurările obiective în care s-a săvârșit fapta), cât si de cele personale (împrejurările subiective, care au legătura cu salariatul), circumstanțe ce nu au fost avute în vedere în mod corect de către angajator, astfel că tribunalul constată că se impune reindividualizarea sancțiunii disciplinare aplicate, tocmai pentru a se respecta principiul proporționalității, precum și respectarea drepturilor economice și sociale ale reclamantului.
În raport de toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile legale în vigoare amintite, coroborat cu dispozițiile art.18 din legea nr.554/2004, tribunalul va admite în parte acțiunea formulată, cu precizările ulterioare, va modifica în parte actul administrativ contestat, în sensul că va înlocui sancțiunea disciplinară de „diminuarea salariului cu 30% pe o durată de 3 luni” cu sancțiunea disciplinară de „diminuarea salariului cu 15% pe durata de o lună” și va menține restul dispozițiilor deciziei de sancționare disciplinară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, contestația formulată de reclamantul A. E., CNP_, domiciliat în ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta Direcția S. Gorj, cu sediul în Tg J., . P., nr.3, jud. Gorj.
Modifică în parte decizia nr.170/11.08.2014 emisă de intimata Direcția S. Gorj, în sensul că înlocuiește sancțiunea disciplinară de „diminuarea salariului cu 30% pe o durată de 3 luni” cu sancțiunea disciplinară de „diminuarea salariului cu 15% pe durata de o lună”.
Menține restul dispozițiilor deciziei nr.170/11.08.2014.
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Hotărâre definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. B. | ||
Grefier, E. D. M. |
Red.C.B.
Tehnored.E.D.M.
09.06.2015
4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 736/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 648/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
