Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 447/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 447/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 304/95/2015
Dosar nr._ litigiu privind achizițiile publice-OUG nr. 34/2006
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 447/2015
Ședința publică de la 03 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. S.
Grefier M. R.
Pe rol judecarea acțiunii promovată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul C. E. Hunedoara SA (fosta Companie Națională a Huilei SA), având ca obiect litigiu privind achizițiile publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde reprezentantul legal administrator C. G., lipsă fiind pârâtul C. E. Hunedoara SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
În temeiul art. 132 alineat 1 Cod de procedură civilă raportat la art. 248 alineat 1 Cod procedură civilă, tribunalul, pune în discuție excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei a Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, invocată de pârât prin întâmpinare și acordă cuvântul pe această excepție.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei a Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
- Acțiunea reclamantei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 15.01.2015 sub nr._, reclamanta . l-a chemat în judecată pe pârâtul C. E. Hunedoara SA (fosta Companie Națională a Huilei SA), solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la despăgubiri civile constând în contravaloarea produselor achiziționate pentru parat în baza Contractului nr.307APM/12.10.2012 în sumă de suma de 287.481,60 lei, și garanția de bună execuție în sumă de 5.796,00 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, a arătat că între pârâtul C. E. Hunedoara S.A (fosta Compania Națională a Huilei SA) în calitate de achizitor și ., în calitate de furnizor, s-a încheiat Contractul nr. 307 APM/12.10.2012, ca urmare a licitației deschise din data de 21.08.2012 cu etapa finala de licitație electronică finalizată la 10.09.2012.
A precizat că obiectul contractului l-a reprezentat furnizarea de ocheți pentru lanțuri miniere, 8000 bucăți, ocheți de legătură pentru lanțul de 18x64, prețul fiind de 231.840 lei fără TVA, durata contractului fiind stabilită până la data de 31.12.2012, prevăzându-se în contract o penalitate de 0.04% pe zi în cazul plații cu întârziere.
Deci, potrivit art.11.1 din contract, dacă furnizorul livrează piesele cu întârziere, care obligația de a plăti penalități, nu se prevede în contract că în această situație, piesele nu mai sunt primite de achizitor.
În urma încheierii contractului cu pârâtul, a comandat la rândul său aceste piese de la o firma din Rusia, și anume Krasny Yakor S.A Nijniy Novgorod, Moskovskoe . unei societăți din București care se numește S.C. Agropol Popești Leordeni S.A la prețul de 20.592 USD, atașând documentele provenite de la intermediar și anume factura fiscală nr. 18/20.01.2013 și documentele de calitate de la producător, respectiv certificatul de calitate și garanție, declarație de conformitate și raport de încercări. Furnizorul a dat dovadă de seriozitate, a fost de bună credința, însă aceste produse erau fabricate în Rusia, astfel că au ajuns cu întârziere de 22 de zile, deși ele trebuiau livrate în termen până la 31.12.2012, pentru aceste zile acesta trebuia să plătească penalități de întârziere, iar achizitorul avea obligația de a primi produsele și de a achita prețul prevăzut în contract.
A menționat că s-a adresat pârâtului cu rugămintea de a prelungi termenul pentru prima livrare, la 60 de zile de la . contractului și nu la 30 de zile, cum se prevăzuse inițial, prin adresa G 3198/04.10.2012, în care arăta că numai formalitățile vamale de export și import durează circa două săptămâni, producerea lor durează circa o lună iar transportul o săptămână.
Prin adresa nr. 4342/13.11.2012, pârâtul a solicitat să se urgenteze livrarea primei transe de 3000 bucăți ocheți, iar în răspuns prin adresa nr. G 3268/19.11.2012 i s-a arătat că va face tot posibilul pentru a respecta termenele dar fluxul tehnologic este complex și durează și formalitățile vamale, termenul de livrare fiind de 45 de zile de la data de 29.10.2012.
La adresa nr. 4838/11.12.2012 emisă de către pârât i s-a răspuns la data de 13.12.2012, cu adresa trimisă prin fax la nr._, arătându-se că solicita o decalare a termenului de livrare pentru produse, din decembrie la 25.01.2013, întrucât a discutat cu producătorul care i-a confirmat că produsele sunt în fabricație, ies din acest flux la data de 09.01.2013 iar 9 zile durează formalitățile vamale și 7 zile transportul.
A învederat că aceste probleme au fost independente de voința societății furnizoare, produsele nu puteau ajunge decât în jurul datei de 25.01.2013.
Această adresă a fost primită de pârât, așa cum rezulta din adresa trimisă de aceasta, cu nr. 4946/18.12.2012, prin care i comunica că nu este de acord cu această propunere, ba mai mult cu adresa nr. 5049/29.12.2012, notifica în sensul că va reține garanția de bună execuție pentru nerespectarea termenelor de livrare.
La data de 14.01.2013, i s-a trimis prin fax pârâtului adresa nr. G 155, prin care a revenit cu solicitarea de a se accepta prelungirea termenului de livrare până la data de 25.01.2013 prin încheierea unui act adițional deoarece la data încheierii contractului s-a atras atenția asupra termenului foarte mic de livrare, arătând că nu este de acord cu reținerea garanției de execuție, invocându-se art. 11.1 din contract, potrivit căruia, în caz de întârziere în livrare se plătesc penalități de întârziere.
A arătat că în caietul de sarcini și în fișa de date a achiziției, termenul de livrare este de 4 luni, iar în momentul semnării contractului s-a luat în discuție fixarea de către pârât a acestui termen de livrare foarte scurt stabilindu-se că, în caz de nevoie, se vor încheia acte adiționale. La această adresă nu a mai primit nici un răspuns de la pârât, acesta nu a fost de bună credință a stabilit intenționat un termen de livrare foarte mic, nu a mai respectat termenul din caietul de sarcini, societatea fiind de bună credință și a făcut tot ce a depins de ea pentru aprovizionarea paratei cu aceste piese.
A susținut că piesele au sosit în Tg. J. la 22.01.2013, s-a produs o întârziere pe care o recunoaște pentru că trebuia să plătească penalități, conform contractului, care nu prevede că în această situație, achizitorul are dreptul să refuze produsele și să oprească garanția de bună execuție. Aceasta din urmă are drept scop să acopere eventualele prejudicii care ar fi suferite de achizitor în situația în care o parte din produsele livrate nu ar corespunde din punct de vedere calitativ sau cantitativ.
Deci, pârâtul de totală rea credință, refuza să mai primească produsele societății pe care le-ar fi primit imediat după 22.01.2013, aceasta fiind data la care acestea au ajuns în București.
A precizat că respectivul contract s-a încheiat în baza OUG 34/2006, cu privire la achizițiile publice suspectând că pârâtul ar fi dorit un alt furnizor, societatea nu a beneficiat de nici o reeșalonarea a termenului de livrare deși condițiile obiective impuneau acest lucru care se putea face prin încheierea unui act adițional la contract, mai ales atunci când au cunoscut faptul că produsele erau în linia de producție și urmau să fie livrate, societatea fiind o firmă mică în comparație cu pârâtul care, prin astfel de atitudini contribuie la . nu-i agreează în insolvență.
Refuzând primirea produselor achiziționate, pârâta a produs un prejudiciu societății, aceasta rămânând cu produsele cumpărate în care a investit o sumă mare pentru puterea ei financiară.
Fiind cu capital de stat, prin comportamentul său pârâtul ar putea să fi produs un prejudiciu bugetului de stat, este posibil ca prin refuzul produselor oferite de societate să se fi achiziționat acestea la un preț mai mare, dar cu siguranță ele au fost livrate după data la care le-ar fi livrat societatea, respectiv 25.01.2013.
În art.21.1 din contract, se arata că, „ părțile au dreptul, pe perioada derulării contractului, de a conveni modificarea clauzelor contractului, prin act adițional, numai în cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale acestora și care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului”.
De asemenea, a invocat art. 22.2 din contract, conform căruia, dacă pe parcursul îndeplinirii contractului, furnizorul nu respecta termenul de livrare, acesta are obligația de a notifica, în timp util, achizitorul iar modificarea perioadelor de furnizare se face cu acordul părților, prin act adițional.
Deci în acest contract s-a prevăzut și această posibilitate iar pârâta de rea credință, a refuzat să încheie un act adițional, deși acest lucru era și în avantajul ei, în loc să încheie alt contract.
În art. 22.3, se arată că o întârziere în îndeplinirea contractului, dă dreptul achizitorului de a solicita penalități furnizorului, potrivit art. 11.1, cu excepția cazurilor de forța majoră, conform art. 24.
Din aceste considerente rezultă că a suferit un prejudiciu ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale care au fost prezentate, prejudiciu cuantificat în suma de 287.481,60 lei, acesta fiind prețul pe care trebuia să-l plătească pârâtul conform contractului.
De asemenea, a solicitat și suma pe care a plătit-o drept garanție de bună execuție, respectiv 5.796,00 lei, reținută în mod abuziv, după ce tot abuziv a refuzat să primească produsele.
În dovedirea cererii a depus, Contractul nr. 307APMD/12.10.2012, adresele nr. G3198/04.10.2012, nr. G 4342/13.11.2012, nr. G 3268/19.11.2012, nr.4838/11.12.2012, răspunsul la adresa nr.4838 din 13.12.2012, adresa nr. 4946/18.12.2012, nr. 5049/29.12.2012, nr. G 145/14.01.2013, convocarea la conciliere din 21.01.2013, cu adresa nr. G 177, actele care au fost emise de producător.
2.Apărările pârâtului.
Prin întâmpinare pârâtul C. E. Hunedoara SA a invocat excepția de necompetentă teritorială a Tribunalului Gorj, având în vedere că acest contract pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile este un contract de achiziție publică care a fost atribuit și încheiat în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 34/2006, iar potrivit art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34 / 2006 „ Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante”.
A solicitat să se observe că, autoritatea contractantă din contractul nr. 307 / APM / 12.10.2012 este Compania Națională a Huilei SA cu sediul în Petroșani, ., județul Hunedoara.
Fată de cele prezentate, a solicitat admiterea excepției invocată și pe cale de consecință declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara - Secția de C. Administrativ si Fiscal.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că acțiunea a fost întemeiată în drept pe prevederile OUG nr. 34 /2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii fiind inadmisibilă fată de societate.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 129 - 132 și art. 205 – 208.
3.Răspunsul la apărările pârâtului.
Prin răspunsul la întâmpinare, recalmatul a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În ședința publică din data de 03.04.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei a Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
4.Cosiderentele sentinței.
Examinând actele dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente, se constată întemeiată excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei a Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, invocată de pârât prin întâmpinare, pentru următoarele considerente:
Izvorul pretențiilor reclamantei decurge din modul de executare a contractului de achiziție publică nr. 307/AMP/12.10.2012, filele 17, încheiat între părți în baza OUG nr. 34/2006.
Potrivit art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34 / 2006 „ Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante”.
În cauză, autoritatea contractantă din contractul nr. 307 / APM / 12.10.2012 este Compania Națională a Huilei SA cu sediul în Petroșani, ., județul Hunedoara, actualmente C. E. Hunedoara SA prin Sucursala Divizia Minieră, cu sediul în municipiul Petroșani, ., județul Hunedoara.
Dispozițiile speciale menționate înlătură aplicabilitatea dispozițiilor art. 113 din Cod procedură civilă, normele de competență teritorială alternativă fiind înlăturate și reclamantul nemaiavând posibilitatea de a alege instanța pentru soluționarea litigiului, cât timp legea specială instituie numai competența tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Totodată, nu sunt aplicabile nici dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și nici art. 59 cod comercial, care se referă la obligații comerciale, procesele și cererile în materie de achiziții publice intrând în domeniul de reglementare al OUG nr. 34/2006.
Față de aceste considerente, Tribunalul Gorj, în temeiul art. 248 alin.1 Cod proc.civ. raportat la art. 129 alin. 2 pct. 3, 132 alin. 3 din Cod proc.civ., va admite excepția, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta . cu sediul în municipiul Tg - J., ., județul Gorj în contradictoriu cu pârâtul C. E. Hunedoara SA (fosta Companie Națională a Huilei SA) cu sediul în municipiul Petroșani, ., județul Hunedoara, în favoarea Tribunalului Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. C. S. | ||
Grefier, M. R. |
Red. S.M.C./ Tehn. M.R.
4ex/29.04. 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Pretentii. Sentința nr. 681/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
