Pretentii. Sentința nr. 681/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 681/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 2345/95/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 681
Ședința publică din 05 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Grefier A. C. C.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. P. M H. SRL C. - Punct de Lucru TG-J., în contradictoriu cu pârâtul P. C. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că prin compartimentul registratură al acestei instanțe, reclamanta a depus la data de 5 iunie 2015 o cerere privind micșorarea câtimii obiectului cererii.
Instanța, din oficiu, în condițiile art.131 alin.2 NCPC verifică și stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, conform dispozițiilor art.95 pct.1 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.8 din legea nr.554/2004.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a trecut la soluționare, reținându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 8.04.2015, sub nr._ reclamanta S.C. P. M H. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul P. C. M. solicitând instanței de judecată ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 327,97 lei cu titlu de debit cert, lichid si exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare efectuate de către societatea reclamantă în perioada 01.04.2012 – 31.12.2014, la plata sumei de 162.55 lei, reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0,1% pe zi raportate la debitul pe care aceasta îl are față de unitate, calculate conform anexei și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,24 constând în taxa de timbru.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între S.C. P. M H. S.R.L. și pârâtul P. C. M. s-a încheiat prin voința comună a părților, sub forma unui înscris sub semnătură privată, un contract de prestări servicii, înregistrat sub nr._/10.08.2008 având ca obiect, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârâtă, conform declarației anexă la contract.
Având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții și că potrivit art. 1270 C.civ. „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante", reclamanta a arătat că respectivul contract încheiat cu pârâtul produce efecte valabile, generând drepturi și obligații în beneficiul, respectiv sarcina părților.
Ca urmare a executării obligațiilor ce îi reveneau în temeiul contractului amintit societatea reclamantă a început efectuarea prestațiilor care s-au derulat în mod neîntrerupt pe perioada 01.04._13, iar pentru plata lor, lunar, s-a emis câte o factură, pentru întregul interval de timp menționat întocmindu-se un număr de 12 facturi în valoare totală de 327,97 lei.
Conform art. 14 (2) din Contract „Factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Contestația se depune la registratura departamentului comercial al operatorului, acesta fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
(3) Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită la alin. 1, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată."
Pârâtul prin necontestarea debitului datorat în termenul contractual înseamnă că a acceptat la plată facturile fiscale și în consecință și-a însușit debitul în sumă totală de 327,97 lei.
Art. 46 C.. un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura, independent de orice semnătură, dovedește față de emitent încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează.
Pentru a avea forță probantă față de persoana care nu a redactat-o, în speță față de pârât, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată de către aceasta.
Conform art. 46 C.. către debitor probează obligațiunile comerciale, factura putând fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente.
Potrivit art. 969 cod civil ,,convențiile legal făcute are putere de lege între părțile contractante. În aplicarea aceluiași principiu, art.1073 Cod civil dă dreptul creditorului să pretindă debitorului îndeplinirea exactă a obligației sale, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunări.
În ceea ce o privește însă pe pârâtă, aceasta nu a înțeles să-și execute de bună voie obligația de plată nici până prezent, debitul devenind cert, lichid și exigibil pentru toate facturile emise în perioada 01.05.2012 – 31.12.2014, facturi a căror valoare se ridică la suma de 327,97 lei, acesta fiind și motivul pentru care s-a promovat cererea de față.
Reclamanta a arătat că certitudinea efectuării prestațiilor a dovedit-o printr-o . texte din contract dintre care au fost exemplificate prevederile art. 8, lit. a), f), g), n), o), p) din contractul de prestare al serviciului de salubrizare al localitățile.
Din ansamblul acestor dispoziții contractuale rezultă că în concepția legiuitorului, de la data când societatea reclamantă s-a obligat să efectueze prestații în favoarea beneficiarului său, ele nu se pot executa decât continuu fără nici un fel de întrerupere, indiferent de conduita beneficiarilor săi, deoarece în caz contrar el riscă să suporte sancțiunile pe care sunt împuternicite să i le aplice Primăria Municipiului Târgu-J., Agenția de Mediu și Poliția Sanitară și că numai în mod excepțional, în anumite împrejurări deosebite și imprevizibile, s-ar putea întâmpla ca vreuna să rămână neexecutată. Dar, ori de câte ori s-ar invoca existența vreunui asemenea caz, sarcina probei nu revine prestatorului, el nefiind obligat să se justifice, ci incumbă beneficiarului prestației, ținut să se conformeze prevederilor art. 1169 din Codul Civil; în caz contrar, refuzul său de plată nu poate fi interpretat decât ca neîntemeiat, efectuat cu rea-credință, fără nici o acoperire legala.
Deci, atât din punct de vedere legal cât și contractual, în toate situațiile când beneficiarii prestațiilor de salubrizare intenționează să refuze plata unora dintre facturi pe motiv de neexecutare sau de executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate de societatea reclamantă, lor le revine îndatorirea de a întocmi și a prezenta din proprie inițiativă, mai înainte de declanșarea oricărui litigiu, acte de constatare care să fie opozabile, care să nu poată fi contrazise și în baza cărora se impune asumarea întregii responsabilități în fața autorităților competente.
Cu atât mai mult, în cazul concret, atâta timp cât din partea pârâtei nu s-au semnalat nici un fel de reclamații întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, certitudinea realizării sarcinilor ce le-au revenit este indiscutabilă.
În același sens, certitudinea efectuării în ritm continuu a prestațiilor la care s-au angajat este garantată și prin existența unor interese majore care nu sunt și nu pot fi lăsate la libera apreciere a părților contractante ci se raportează la nivelul întregii comunități și de aceea, prin implicarea autorităților centrale și a celor locale, s-au luat măsuri pe cale normativă de natură să asigure igiena colectivă, apărarea colectivității împotriva factorilor nocivi, starea de sănătate a întregii populații și a mediului înconjurător iar din aceste puncte de vedere, încercările pârâtei de a se sustrage de la plata sumelor datorate sunt inoportune, dând dovadă de lipsă de responsabilitate contractuală și de abuz de drept.
În același timp se observă că părțile au inserat în contract, la art. 19, o clauză penală, stabilind că în caz de neexecutare a obligației la termenul stabilit pârâtul datorează daune interese moratorii sub forma penalităților de întârziere de 0,1 %/ zi de întârziere raportate la nivelul debitului.
Conform art. 1069 Cod civil clauza penală este o compensare a daunelor interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Este vorba deci despre o evaluare anticipată a prejudiciului, prin convenția părților, încercat de către creditor în cazul neexecutării la timp a obligației. Clauza penală fiind un contract, este obligatorie între părți.
Art. 1084 Cod civil statuează principiul conform căruia prejudiciul suferit de către creditor trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza tocmai prin imposibilitatea de a folosi sumele pe care debitorul le datorează. Astfel reclamanta a arătat că se consideră îndreptățită a solicita penalitățile de întârziere ce reprezintă evaluarea prejudiciului efectiv suferit de către creditor, cu titlul de daune interese pentru repararea beneficiului nerealizat.
Art. 1088 Cod civil stabilește faptul că la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, în afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate, nefiind debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, în afară de cazurile în care dobânda curge de drept. Din nou, acest articol face trimitere la dispozițiile codului comercial, derogatorii în acest sens, care stabilesc prin art. 43 faptul că debitorul datorează dobânzi de drept de la data scadenței, chiar fără a fi pus în întârziere.
S-a considerat că în cauza dedusă judecății sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 969. 970 și 1.073 Cod civil.
Art. 969 C.civ. prevede obligativitatea respectării convențiilor legal făcute între părțile contractante, în caz contrar fiind antrenată răspunderea civilă contractuală a părții care și-a nesocotit obligațiile.
După cum se observă în cauza dedusă judecății s-a făcut dovada existenței contractului încheiat între părți, precum și faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată.
În virtutea contractului reclamanta și-a asumat o obligație de a face pe care a respectat-o, prestând servicii de salubrizare pârâtei conform obiectului contractului iar pârâtul nu a respectat obligația de plată a sumei de bani aferentă serviciului de care a beneficiat.
Având în vedere îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții ale răspunderii civile contractuale, respectiv existența unui contract, existența unei fapte ilicite (pârâtul nerespectându-și obligația de plată a serviciilor de care a beneficiat pe care și-a asumat-o prin contract), a unui prejudiciu întrucât s-au prestat servicii pentru care nu a fost încasat prețul pe care pârâtul s-a obligat să-1 achite prin semnarea contractului), a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și a elementului subiectiv (prin semnarea contractului pârâtul și-a însușit obligația de plată a serviciilor, aceasta nesocotindu-și obligațiile în cunoștință de cauză), consideră că în cauza dedusă judecății este antrenată răspunderea civilă contractuală a pârâtei.
Astfel, în primul rând, reclamanta este titulara unei creanțe certe a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea pârâtei de a plăti o sumă de bani, cu mențiunea că obligația patrimonială este una comercială.
În al doilea rând, creanța este certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă, întrucât existența ei rezultă din facturile emise, având o existenta neîndoielnică. De asemenea, creanța este lichidă având în vedere faptul că este determinată în ceea ce privește cuantumul ei prin înscrisuri însușite de pârâtă și opozabile acesteia. în fine, creanța este exigibilă întrucât toate facturile au ajuns la scadență. Conform art. 14, alin (1) din contractul de prestare „Utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii".
S-a solicitat, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969, 970 și 1073 Cod civil, art. 43 Cod comercial, art. 3 din O.G. nr.9/2000, de Legea nr.356/2002 si Legea nr. 2/2002, Legea 422/2002, Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
S-a solicitat de asemenea judecarea cauzei și în lipsă conform art. 411 Cod procedură.
Au fost anexate în xerocopie contractul nr._/10.08.2008; facturi fiscale, calculul penalităților de întârziere;
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39,24 lei.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La data de 5 iunie 2015 reclamanta a formulat cerere de renunțare la acțiune.
La termenul de judecată din data de 5 iunie 2014, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul modificării obiectului acțiunii, întrucât ulterior introducerii acțiunii, pârâtul P. C. M. a achitat suma de 201,79 lei, din care ;162,55 lei reprezentând penalități de întârziere și 39.24 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată,solicitând în consecință pronunțarea unei hotărâri judecătorești, ținând cont de prezenta cerere, prin care să fie obligat pârâtul la plata sumei de 327,97 lei cu titlu de debit cert, lichid si exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare, efectuate de către societate în perioada 01.05.2012 – 31.12.2014.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.204, alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile consacrate de art.969,970,1073 Codul Civil, art.43 Cod comercial, art.3 din O.G. nr. 9/2000, de Legea nr. 356/2002 și legea nr. 422/2002, legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
În dovedire a atașat în copie, chitanța nr._/06.05.2015 și chitanța nr._/06.05.2015.
Luând în examinare prezenta acțiune, așa cum a fost formulată, raportat la înscrisurile dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune obligarea pârâtei la plata debitului în sumă de 327,97 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare efectuate, penalitățile de întârziere aferente în sumă de 162,55 lei, cu cheltuieli de judecată.
Debitul solicitat a fost recunoscut de pârâtă prin faptul că facturile fiscale au fost comunicate pârâtului care nu a contestat cuantumul în termen de 5 zile de la primire, fiind incidente astfel dispozițiile Capitolului VI din contractul încheiat de părți, astfel că instanța reține că aceasta datorează reclamantei în totalitate suma de 327,97 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate și neachitate, capătul de cerere principal fiind admisibil.
Instanța reține de asemenea că în conformitate cu dispozițiile art. 14 din contractul încheiat de părți factura fiscală pentru prestarea serviciului de colectare a deșeurilor se emite cel mai târziu până la data de 15 ale lunii următoare/lunii următoare sfârșitului de trimestru celei/celui în care prestația a fost efectuată, utilizatorul fiind obligat, în cazul în care nu a primit factura în termen de 3 zile de la data maximă de emitere stabilită la alineatul 1 să se prezinte în a 4 a zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta considerându-se de drept acceptată la plată.
Astfel, tribunalul reține că în raport de clauzele contratului încheiat de părți beneficiarul, în speță pârâtul nu poate invoca eventuala necomunicare a facturilor invocate de reclamant în susținerea pretențiilor, într-o astfel de ipoteză aceasta având obligația de a se prezenta la sediul reclamatei să ridice factura și să o achite de bună voie, iar în cazul în care ar fi avut obiecțiuni cu privire la cele consemnate în factură, conform art. 14, alienat 2 din contract putea să o conteste în scris în termen de 5 zile de la primire, în caz contrar aceasta fiind considerată acceptată la plată.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada că o astfel de contestație ar fi fost făcută de către pârâtă, ținând seama și de dispozițiile contractuale privitoare la comunicarea facturii, instanța reține că facturile fiscale emise de reclamantă în temeiul contractului încheiat cu pârâta au fost acceptate la plată de către aceasta din urmă, pretențiile reclamantei privind contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate și neachitate trebuie admise.
Mai mult, instanța reține că, fiindu-i comunicată în prezenta cauză cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse în susținerea cererii, pârâtul nu a depus întâmpinare și nu a contestat debitul solicitat de reclamantă, prin această atitudine pârâta recunoscând practic pretențiile reclamantei.
Cu referire la capătul de cerere privind plata de penalități, reclamanta a susținut că potrivit dispozițiilor art. 19 din contractul părților la acest debit pârâta datorează penalități de întârziere în cuantum de 27,11 lei calculate conform tabelului anexat, sumă ce nu a fost contestată de către pârât.
Instanța reține că pârâtul datorează aceste penalități în temeiul dispozițiilor contractuale invocate de reclamantă care se coroborează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice în care, la art. 42 alineat 9, se stipulează că factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, fiind obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor iar data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
De asemenea, alineatul 10 al art. 42 din același act normativ prevede expres că neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:
a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;
c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Având în vedere cele arătate, urmează să admită acțiunea formulată de reclamanta S.C. P. H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul P. C. M., așa cum aceasta a fost precizată ulterior, sub aspectul reducerii câtimii pretențiilor, dat fiind că reclamantul a achitat o parte din debit, respectiv penalitățile și cheltuieli de judecată solicitate, pe parcursul judecăți acțiunii.
În consecință, se va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 327,97 lei reprezentând debit cert, lichid și exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare, efectuate de societatea reclamantă în perioada 01.05._14.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea, formulată de reclamanta S.C. P. M H. SRL C. - Punct de Lucru TG-J., cu sediul în municipiul Târgu-J., ..1, județul Gorj în contradictoriu cu pârâtul P. C. M., CNP_2, domiciliat în municipiul TG-J.,.,scara 2,apartament 7, județul Gorj, așa cum aceasta a fost precizată, sub aspectul reducerii câtimii pretențiilor.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 327,97 lei, reprezentând debit aferent perioadei 01.05._14.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 05 iunie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | ||
Grefier, A. C. C. |
Red.S.I.T/tehnoredA.C.
4 ex./22 iunie 2015
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 447/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 863/2015.... → |
|---|
