Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 872/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 872/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 2799/95/2015
Dosar nr._ suspendare executare acte administrativ-fiscale
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 872/2015
Ședința publică de la 03 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. S.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea acțiunii promovate de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta D. C. - Administrația Județeană s Finanțelor Publice Gorj, având ca obiect suspendare executare acte administrativ-fiscale.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund avocat G. C. pentru reclamanta . și N. C. pentru pârâta D. C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care, apărătorul ales al reclamantei depune la dosarul cauzei dovada achitării cauțiunii în cuantum de 10.000 lei aferentă cererii de suspendare, precum și un set de înscrisuri într-un exemplar.
La interpelarea instanței, apărătorul ales al reclamantei susține că în cauza de față societatea contestă obligații suplimentare de plată stabilite prin estimare de către Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 4 Tg-J. în valoare de peste 100.000 lei.
Reprezentantul pârâtei susține că în procesul verbal s-a reținut o altă sumă de 2.134.788 lei.
În raport de precizările reprezentanților părților, instanța, din oficiu, invocă excepția de necompetență materială a Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei, acordând cuvântul în acest sens.
Apărătorul ales al reclamantei arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Gorj.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL,
În deliberare asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.05.2015 sub nr_, reclamanta . a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta D. C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, să se dispună suspendarea executării actelor administrativ-fiscale emise de AJFP Gorj, constând în Raportul de Inspecție Fiscală nr. F- GJ 85/13.03.2015 și Decizia de Impunere nr. F-GJ 125/13.03.2015, inclusiv Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din data de 13.03.2015, până la soluționarea contestației îndreptate împotriva acestora, ce a fost înregistrată la AJFP Gorj sub nr. GJ_/4.05.2015, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea în fapt a acțiunii, a arătat că a formulat la autoritatea competentă, în temeiul dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004 coroborat cu prevederile art.205 din OG nr.92/2002 privind Codul de procedură fiscală, contestație împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. F-GJ 85/13.03.2015 și a Deciziei de impunere nr. F-GJ 125/13.03.2015. Că această contestație a fost înregistrată sub nr. GJ_ din data de 04.05.2015, la AJFP Gorj.
A menționat că se află încă în procedura prealabilă de contestare a actelor administrativ fiscale, dar pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj nu a așteptat soluționarea contestației sale înregistrată sub nr. Gj_ din data de 04.05.2015 și a dispus trecerea de la executarea silită a debitului în sumă totală de 2.134.788 lei ( TVA în cuantum de 1.148.469 lei, impozit pe profit în cuantum de 986.319).
A susținut, în esență, că sunt îndeplinite în cauză cele două condiții prevăzute de art. 14 din legea nr. 554/2004, respectiv: caz bine justificat și paguba iminentă.
Astfel, cu privire la prima condiție a arătat că împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, invocând art. 21 alin. 1 din Codul fiscal, art. 48 din HG nr. 44/2004, art. 11, alin.1 indince 1 din Codul fiscal, art. 145 alin. 2 lit.a și 146 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, pct.46 alin. 1 din Normele aprobate prin HG nr. 44/2004.
Cu privire la starea de fapt, a susținut că tranzacțiile desfășurate între cele trei societăți comerciale și furnizorii acestora, suspectate de către organul de control ca fiind lipsite de conținut economic nu pot influența realitatea operațiunilor comerciale desfășurate de către reclamantă.
Cu privire la cea de-a doua condiție, aceea a pagubei iminente, a arătat că în speță paguba iminentă este mai mult decât evidentă, având în vedere că executarea sumelor înscrise în actele indicate în petit creează grave prejudicii reclamantei, situație în care societatea nu mai poate face față obligațiilor financiare exigibile pe care le are față de creditorii fiscali, cât și față de ceilalți creditor, motiv pentru care va intra în incapacitate de plată, fapt ce va duce la . și ulterior în faliment.
De asemenea, poprirea conturilor reclamantei este de natură să perturbeze grav activitatea, ducând la incapacitatea de plată a salariilor angajaților, ceea ce ar avea efecte negative asupra activității societății, putând duce la încetarea activității acesteia și la pierderea locurilor de muncă. Această destabilizare financiară este generată și de împrejurarea că o astfel de cheltuială ( rezultând din emiterea acestor acte administrativ-fiscale) nu a fost și nici nu putea fi previzionată în bugetul de venituri și cheltuieli, în condițiile în care societatea petentă a respectat toate prevederile legale. Că, o executare a sumelor stabilite prin actele administrativ-fiscale indicate în petit ar avea consecințe ireversibile, în contextul în care societatea petentă are în derulare mai multe contracte cu furnizori și clienți.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj cu privire la cererea de suspendare a efectelor Deciziei de 43/13.03.2015 măsurilor asiguratorii nr._/13.03.2015 întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Referitor la cererea de suspendare a efectelor Raportului de inspecție fiscală nr.85/13.03.2015 și a Deciziei de impunere nr. 125 din data de 13.03.2015, a considerat că cererea formulată de reclamantă nu este întemeiată, în condițiile în care nu s-a dovedit existența celor două condiții prevăzute cumulativ de textul de lege, respectiv „ în cazuri bine justificate și pentru a preveni producerea unei pagube iminente”.
Astfel că, a apreciat că actele administrativ-fiscale se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, de unde decurge că a nu executa un act administrativ fiscal emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea.
Față de motivele arătate, a solicitat admiterea excepției invocate iar pe fondul cauzei respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative întocmite de către pârâtă, ca neîntemeiată.
În temeiul art.411 alin.1, pct.2, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
În ședința publică din data de 03.07.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea cauzei, acordând cuvântul în acest sens părților.
Analizând cu prioritate, în raport de art. 248 Cod proc.civ., excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat suspendarea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, a executării actelor administrativ-fiscale întocmite de către pârâtă, respectiv: Decizia de impunere F Gj nr. 125/13.03.2015, Raportul de inspecție fiscală F Gj nr. 85/13.03.2015, Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/13.03.2015.
Potrivit art. 95 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ. tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date în competența altor instanței, iar potrivit art. 96 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, curțile de apel judecă, în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ ți fiscal, potrivit legii speciale.
Conform legii speciale, respectiv Legea nr. 554/2004, art.10: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Conform dispozițiilor art.10 din Legea nr. 554/2004 competența materială a instanței de contencios administrativ este reglementată în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului în sistemul administrației publice care poate fi centrală sau locală și valoarea impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. Potrivit celui de-al doilea criteriu, și anume, criteriul valoric care este aplicabil cauzelor care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestor, determinarea competenței materiale a tribunalului și a curții de apel se face în funcție de suma în litigiu.
Observând obiectul acțiunii și temeiul juridic în raport de care se formulează acțiunea de față, respectiv suspendare executare acte administrative și art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, având în vedere că actele administrative a căror executare se solicită a fi suspendată în cauză privesc obligații suplimentare calculate de organul fiscal în sumă totală de 2.134.788 lei, se constată că devin incidente în cauză normele de competență materială instituite de art. 10 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004, republicată, potrivit cărora competența de soluționare a cauzei de față revine Curții de Apel C., ținând cont de valoarea obligațiilor fiscale prevăzute în actele indicate în petit.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 245 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 129 alin. 2 pct. 2 Cod proc.civ., raportat la art. 96 alin. 1 pct. 1 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 10 alin. 1 teza finală din legea nr. 554/2004, republicată, instanța va admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Gorj, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrative competente, respective Curtea de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect suspendare acte administrative privind pe reclamanta . cu sediul în București, .,., sector 1, reprezentantă prin administrator D. I. în contradictoriu pârâta D. C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj, în favoarea Curții de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2015.
Președinte, M. C. S. | ||
Grefier, M. R. |
Red. S.M.C./ Tehn. M.R.
4ex/03 Iulie 2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 144/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1073/2015. Tribunalul... → |
|---|
