Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 545/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 26475/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 02 Octombrie 2014
Președinte - A. T.
Judecător I. D.
Grefier A.-M. H.
DECIZIE Nr. 545/2014/ca
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe apelant . PRIN ADMINISTRATOR PRAJESCU M. și pe intimat M. IAȘI PRIN PRIMAR - SERVICIUL CONTROL INTERN, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta prin avocat I. R., cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsind intimatul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Apelanta, prin avocat, depune în ședința publică dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei.
Procedând la verificarea competenței sale, potrivita art. 131 Ncpc, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței nr._/19.11.2013, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe fondul cauzei, solicită aprecierea ca netemeinic și nelegal a procesului verbal nr._/01.08.2013. Arată, de asemenea, că petentul cu bună credință a dezlipit afișele publicitare, la data de 31.07.2013 . Solicită, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față,
Prin sentința civilă nr._/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea formulată de formulată de petenta S.C. P. K. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul M. Iași – prin Primar – Serviciul Control Intern, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/01.08.2013.
Pentru a se pronunța astfel a reținut Judecătoria următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/01.08.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 700 lei pentru nerespectarea dispozițiilor cap. II pct. 7 din HCL nr. 172/2002 privind gospodărirea și menținerea curățeniei în municipiul Iași, pentru fapta constând în aceea că a procedat la lipirea unor afișe publicitare privitoare la activitatea desfășurată, în alte locuri decât panourile de afișaj destinate în acest sens.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul motivului de nelegalitate invocat de către petentă în cuprinsul cererii introductive, respectiv lipsa menționării unui martor asistent în cuprinsul actului sancționator, instanța reține că dispozițiile art. 19 alin. 3 al OG nr. 2/2001 confirmă caracterul legal al unui proces-verbal încheiat în absența unui martor asistent atunci când agentul constatator menționează motivele care au condus la o atare omisiune. În acest sens, instanța reține că procesul-verbal contravențional supus analizei a fost încheiat la sediul agentului constatator, precizându-se motivele care au condus la imposibilitatea indicării unui martor asistent, respectiv acela că persoanele de față au, la rândul lor, calitatea de agent constatator. Mai mult, motivul de nelegalitate sesizat atrage o nulitate condiționată de existența unei vătămări, aspect cu privire la care petenta nu a făcut vreo mențiune, în ideea precizării prejudiciului concret provocat de aspectul învederat, element care, la rândul său, ar fi trebuit supus analizei instanței.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt netemeinice.
Cu toate acestea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește că materia contravențională poate fi asimilată celei penale, prin utilizarea de criterii alternative ce au fost determinate în jurisprudența sa, respectiv criteriul calificării interne, natura faptei incriminate, precum și scopul și severitatea sancțiunii aplicate. Având în vedere faptul că, prin raportare la primul criteriu enunțat, materia contravențională nu este subscrisă celei penale, instanța va proceda la analiza concretă a cauzei cu prin raportare la celelalte două condiții. Astfel, un prim aspect analizat îl constituie natura faptei incriminate. În ipoteza în care textul normativ se adresează tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, atunci aceasta este de aplicabilitate generala, atrăgând incidența art. 6 CEDO sub aspect penal (Bendenoun împotriva Frantei).
Un al doilea element analizat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate. În cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu prezintă ca finalitate acoperirea un prejudiciu material produs, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată în abstract ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește criteriul gravității sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu cea efectiv aplicată (cauzele Campbell și Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În considerarea acestor ultime două criterii, instanța apreciază că fapta prevăzută de cap. II pct. 7 din HCL nr. 172/2002 privind îndeplinește criteriile statuate de Curte în vederea reținerii unei acuzații în materie penală.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal nr._ întocmit la data de 01.08.2013 de către intimatul M. Iași, reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, atrăgând necesitatea unui probatoriu care să stabilească, dincolo de orice dubiu, veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Din analiza confirmării de primire din data de 24.07.2013 (f. 26) rezultă că petentei i-a fost comunicată adresa nr._/19.07.2013 (f. 27) la data de 24.07.2013, sub semnătură. În cuprinsul adresei menționate, petentei i s-a pus în vedere să procedeze la dezlipirea afișelor publicitare lipite în locuri nepermise, în termen de două zile de la comunicare, sub sancțiunea amendării.
Din declarația martorei Chelsau N. P. (f. 37), rezultă că, la data de 30.07.2013, aceasta l-a însoțit pe administratorul societății, numitul P. M., pentru a dezlipi afișele publicitare, eveniment ce s-a produs la data anterior menționată. Conform susținerilor acesteia, administratorul societății a fost informat, de către cei care primiseră adresa nr._/19.07.2013, abia la data de 30.07.2013 asupra conținutului acesteia, fapt ce l-a împiedicat să acționeze în acord cu cele puse în vedere, anterior acestui moment.
Din cuprinsul planșelor foto anexate la dosar (f. 25) rezultă că la data de 30.07.2013, ora 10:54:42, afișele publicitare în discuție încă nu fuseseră dezlipite, cu toate că termenul de două zile acordat în acest sens expirase.
Instanța nu poate reține apărările petentei în sensul că aceasta a fost informată asupra solicitării de îndepărtare a afișelor publicitare abia la data de 30.07.2013, din moment ce confirmarea de primire anexată la fila 26 a dosarului atestă că adresa destinată cu această finalitate a fost comunicată în mod legal, sub semnătură, la data de 24.07.2013. Culpa întârzierii în aducerea efectivă a conținutului adresei la cunoștința administratorului revine persoanei care a primit corespondența, situația expusă de către petentă în cuprinsul cererii introductive de instanță nefiind susceptibilă să se încadreze în prevederile art. 11 din OG nr. 2/2001, neatrăgând incidența vreunui caz de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.
Prin urmare, instanța va da eficiență constatărilor personale ale agentului consemnate în procesul-verbal, prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia nefiind înlăturată de către petent.
Astfel, deși petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 700 lei, a fost aplicată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit. Existența unei situații financiare precare a societății petente nu poate genera înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii, întrucât prin acțiunile sale, aceasta și-a asumat consecințele angajării răspunderii contravenționale, cunoscând și fiind obligată să cunoască urmările implicate de o conduită contrară normelor legale.
În considerarea celor anterior expuse, instanța apreciază că procesul-verbal nr._/01.08.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. P. K. S.R.L. solicitând modificarea sentinței primei instanțe în condițiile în care contravenția pe care a săvârșit-o prezintă un grad scăzut de pericol social.
Primarul Municipiului Iași a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, contravenția săvârșită de către petentă având un grad de pericol social ridicat .
În apel nu au fost administrate probe noi.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată reține următoarele:
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
In ce privește sancțiunea aplicata Tribunalul retine ca potrivit art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Văzând împrejurările în care s-a săvârșit contravenția, că petrenta apelantă a procedat din proprie inițiativă la înlăturarea consecințelor faptei sale, dezlipind afișele în ziua de 31.07.2013 Tribunalul apreciază că sancțiunea aplicata a fost prea mare in raport cu fapta săvârșită, însa pentru a nu rămâne nesancționata, instanța va proceda la o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, in temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, atrăgând atenția petentului apelant asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr._/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică.
Admite în parte plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție nr._/1.08.2013 încheiat de M. Iași.
Înlocuiește sancțiunea de 700 lei amendă ce i-a fost aplicată petentului prin procesul verbal mai sus menționat cu sancțiunea avertisment.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2014.
Președinte, A. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, A.-M. H. |
Red./tehn . 4 ex. Jud. I.D.
Jud. fond - T. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 510/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 546/2014.... → |
|---|
