Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 542/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 6216/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 02 Octombrie 2014
Președinte - A. T.
Judecător I. D.
Grefier A.-M. H.
DECIZIE nr. 542/2014/ca
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI IAȘI, REGIUNEA NORD EST și pe intimat ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată că raportat la data înregistrării plângerii contravenționale 18.02.2014 –data postei, cauzei îi sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, astfel că în mod corect, calea de atac este cea a apelului.
Procedând la verificarea competenței sale potrivit art. 131 Ncpc, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză și văzând solicitarea părților de judecare a pricinii și în lipsă, rămâne în pronunțare asupra apelului formulat.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului de fata:
Prin sentinta civila nr. 3300/05.03.2014 a Judecatoriei Iasi a fost admisa în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. T. T. S.R.L., cu sediul în Bistrița, Calea Moldovei, nr. 18, județul Bistrița Năsăud, înregistrată la registrul comerțului cu nr. de înmatriculare J_, CUI RO15027110, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru protecția Consumatorilor – C. Regional pentru protecția consumatorilor Regiunea Nord Est (Iași), cu sediul în Iași, .. 11, județul Iași, proces verbal ._ nr. 16/118, încheiat la 29 ianuarie 2013.
S-a inlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei, aplicată petentei prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ._ nr. 16/118, încheiat la 29 ianuarie 2013, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
S-au mentinut celelalte dispoziții ale procesului verbal.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
“Prin procesul verbal de contravenție ._ nr. 16/1187 încheiat de intimat la data de 29.01.2013, se reține că în urma verificărilor aspectelor reclamate de domnul B. D. L.,( sesizare înregistrată sub nr. 123N/07.01.2013) agentul economic nu precizează autogara la care are loc îmbarcarea (nici pe bilet, pliant, înștiințare, sediul punctului de lucru de unde se achiziționează bilete), fapt care a a condus la o confuzie din partea reclamantului, în zona Gară P. existând 3 autogări. S-a apreciat că, raportat la cele reținute a rezultat un comportament incorect al operatorului economic, față de consumator, fiind încălcate dispozițiile art. 9 OG 21/1992. În baza dispozițiilor art. 50 lit. c OG 21/1992, petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei, iar potrivit art. 15 alin. 4 OG 21/1992 s-a dispus restituirea contravalorii biletului în valoare de 90 euro, în termen de 15 zile de la întocmirea procesului verbal. Procesul-verbal nu este semnat de contravenient, specificându-se faptul că „persoana împuternicită refuză să semneze”.
În ce privește termenul prevăzut de art. 31 OG 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională a fost formulată în termen legal, procesul verbal fiind încheiat la 29 ianuarie 2013, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 18 februarie 2013 fiind expediat prin serviciile poștale, data prezentării la oficiul poștal fiind 13 februarie 2013.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, prezumția de legalitate și temeinice nefiind răsturnată de probele administrate în cauză.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul constatator.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal s ._ nr. 16/1187 încheiat de intimat la data de 29.01.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauză, petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție. Instanța reține că reclamantul B. D. L. a cumpărat pentru data de 03.01.2013 un bilet de călătorie pentru ruta Iași – Marseille. Biletul a fost achiziționat de la punctul de lucru situat în apropierea Gării Iași, îmbarcarea călătorilor făcânduz-se, în autotogara Real, situată la aproximativ 1 km distanță, fără ca la acel moment punctul de îmbarcare să fie semnalizat (în prezent în autogara Real este montată o firmă luminoasă, așa cum a confirmat martora P. O.). Probele aflte la dosar nu dovedesc aducerea la cunoștința consumatorului cu claritate a locului de îmbarcare, în contextul în care în zonă sunt 3 autogări. Această lipsă de informare reprezintă un comportamet incorect al petentei față de consumatori.
Susținerile martorilor date în fața instanței vor fi înlăturate din probatoriu, fiind evidentă părtinirea cu petenta în vederea exonerării de la plata amenzii aplicate, toți martorii fiind angajați ai societății petente. Instanța va avea în vedere și atitudinea petentei, care prin plângerea formulată a arătat că este de acord cu oferirea către consumatorul B. D. L. a unor servicii de transport în valoare de 90 euro.
Totodată, vor fi respinse susținerile petentei, privitoare la lipsa calității de contravenient a petentei, în contextul în care transportul a fost efectuat de societatea S.C. T. T. S.R.L., aceasta vând obligația de a aduce la cunoștința călătorilor locul de îmbarcare. Chiar dacă biletul a fost achiziționat de la ., această achiziție s-a făcut în baza contractului de comision nr. 1/01.07.2005, răspunderea aparținând operatorului de transport.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 9 OG 21/1991, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Referitor la individualizarea sancțiunilor, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța apreciază că deși fapta petentei prezintă grad de pericol social destul de ridicat, și pune în pericol valorile ocrotite de dispozițiile legale, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligației de a avea un comportament corect față consumatori.
Dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social al faptei contravenționale, instanța apreciază că scopul sancțiuni poate fi atins și fără aplicarea unei amenzi. Față de împrejurarea că sancțiunea contravențională trebuie să aibă, în principal, scop educativ și în plan secund coercitiv, va dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă și în concordanță cu principiul disponibilității, instanța va constat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.”
Impotriva acestei sentinte a promovat apel C. Regional pentru Protectia Consumatorilor Regiunea Nord Est criticand solutia primei instante sub aspectul inlocuirii amenyii aplicate cu avertismentul apreciind ca fapta prezinta pericol social si trebuie sanctionata cu amenda.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu disp art 479 din Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Critica apelantei este neîntemeiată.
Sub aspectul legalității procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17-19 din O.G. 2/2001.
În privința temeiniciei actului sancționator se constată că fapta imputată petentului constă în aceea că agentul economic nu precizează autogara la care are loc îmbarcarea (nici pe bilet, pliant, înștiințare, sediul punctului de lucru de unde se achiziționează bilete), fapt care a a condus la o confuzie din partea reclamantului, în zona Gară P. existând 3 autogări. S-a apreciat că, raportat la cele reținute a rezultat un comportament incorect al operatorului economic, față de consumator, fiind încălcate dispozițiile art. 9 OG 21/1992. În baza dispozițiilor art. 50 lit. c OG 21/1992, petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei, iar potrivit art. 15 alin. 4 OG 21/1992 s-a dispus restituirea contravalorii biletului în valoare de 90 euro, în termen de 15 zile de la întocmirea procesului verbal
Situația de fapt a fost însușită de către petenta care a fost e de acord cu oferirea către consumatorul B. D. L. a unor servicii de transport în valoare de 90 euro.
Tribunalul mai reține însă că sancțiunea de 2000 lei, chiar daca este stabilita la minimul prevazut de lege, stabilită de agentul constatator este prea severă raportat la gradul de pericol social al faptei evidențiat prin conținutul concret al acesteia, urmările produse, circumstanțele personale ale petentului care este la prima abatere și care a adoptat o conduită sinceră.
Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere și criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 Tribunalul constată că prima instanța a apreciat în mod just că este suficientă, în speță, aplicarea unei sancțiuni morale, în condițiile art. 7 din O.G. 2/2001
Față de considerentele expuse, în conformitate cu disp art 480 din codul de procedură civilă va respinge apelul formulat și va menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de C. Regional pentru Protectia Consumatorilor Regiunea Nord Est Iasi impotriva sentinței civile nr.330/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Definitiva
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2014.
Președinte, A. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, A.-M. H. |
Red/tehnored TAM
4 ex. 31 Octombrie 2014/Judecator fond M. N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 547/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 514/2014.... → |
|---|
