Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 983/2014. Tribunalul IAŞI
Comentarii |
|
Decizia nr. 983/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 31123/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. A. ȘI FISCAL
Ședința publică din 04 Decembrie 2014
Președinte - I. D.
Judecător A. T.
Grefier E. C.
Decizia nr. 983/ca
Pe rol judecarea apelului contravențional privind pe apelant . și pe intimat U. A. TERITORIALA MUNICIPIUL IASI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. R. pentru apelantă, lipsă intimata.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată apelul formulat în termen, motivat. Constată competența materială și teritorială a Tribunalului Iași în soluționarea apelului
Instanța acordă cuvântul la probe.
Apelanta prin avocat declară că nu mai are cereri sau probe de formulat.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel, schimbarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de constatare a contravenție, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului de fata:
Prin sentinta civila nr. 2100/11.02.2014 a Judecatoriei Iasi a fsot respinsa ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. T. S.R.L., cu sediul în ., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat L. B. situat în Iași, .. 21, .. B, ., județul Iași, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL IAȘI –prin Primar, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 11, județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11.09.2013.
S-a mentinut ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11.09.2013.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 11.09.2013 de către intimatul Municipiul Iași, petenta S.C. S. T. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei, reținându-se că, la data de 03.09.2013, a staționat neregulamentar autovehiculul având lungimea mai mare de 5,2 m, cu nr. de înmatriculare_, pe domeniul public, fapta constituind contravenție conform prevederilor art. 1 din HCL nr. 153/2010 privind interzicerea staționării unor vehicule în municipiul Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce vizează susținerile petentei potrivit cărora nu au fost respectate dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001, în sensul că nu au fost menționate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, precum și datele de identificare ale persoanei fizice ce reprezintă persoana juridică sancționată, instanța reține că, în ceea ce vizează descrierea completă a faptei, agentul constatator a completat de manieră corespunzătoare actul sancționator, prin raportare la natura faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, neimpunându-se efectuarea unor mențiuni suplimentare. Relativ la neindicarea datelor de identificare ale persoanei ce reprezintă societatea sancționată, instanța reține că petenta nu a menționat și probat în ce constă vătămarea produsă ca urmare a unei atare omisiuni, procesul-verbal fiind apreciat ca fiind legal întocmit inclusiv sub acest aspect.
Față de imposibilitatea formulării obiecțiunilor, instanța constată că actul sancționator a fost întocmit în absența contravenientei, rațiune pentru care obligația aducerii la cunoștința acesteia a posibilității de a formula obiecțiuni este inoperantă.
Intervalul de timp dintre momentul constatării contravenției și cel al întocmirii procesului-verbal sancționator este irelevant din moment ce dispozițiile art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, ce stabilesc instituția prescripției răspunderii contravenționale, au fost respectate, întocmirea actului sancționator realizându-se în termenul legal de șase luni.
Referitor la imposibilitatea sancționării persoanei juridice pentru contravenția prevăzută de art. 1 al HCL nr. 153/2010, instanța reține că textul normativ anterior menționat nu distinge în sensul că pot fi sancționate exclusiv persoanele fizice pentru o atare faptă, iar interpretarea coroborată a HCL nr. 153/2010 nu susține o astfel de ipoteză. Instanța apreciază că dispozițiile art. 3 alin. 2 din OG nr. 2/2001 nu stabilesc obligativitatea existenței unei mențiuni exprese cu privire la posibilitatea persoanei juridice de a avea calitatea de subiect activ al contravenției, în cuprinsul actului normativ ce o stabilește și sancționează. Mai mult, analizând finalitatea contravenției prevăzute de art. 1 din HCL nr. 153/2010, apare ca evident faptul că, prin inserarea elementelor de identificare ale autovehiculelor ce cad sub incidența textului normativ, se naște o presupunere rezonabilă în sensul că proprietarii unor astfel de autovehicule sunt, în proporție majoritară, persoane juridice. Persoana fizică, conducător al autovehiculului, în calitate de angajat al societății petente, acționează în numele acesteia, conduita sa angajând răspunderea persoanei juridice. În consecință, instanța reține că dispozițiile art. 1 din HCL nr. 153/2010 sunt apte să determine răspunderea contravențională a persoanelor juridice în proprietatea cărora se află un autovehicul staționat neregulamentar, pe domeniul public.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, ceea ce presupune că cele consemnate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii formulate, să propună administrarea de probe care să infirme situația reținută în sarcina sa de către agentul constatator.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal nr._ întocmit la data de 11.09.2013 de către intimatul Municipiul Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Din analiza susținerilor petentei din cuprinsul cererii introductive de instanță rezultă că aceasta nu contestă staționarea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public, iar în ceea ce privește lungimea acestuia, se poate constatata din planșele foto anexate la dosar de către intimat (f. 21) că acesta se încadrează în textul art. 1 al HCL nr. 153/2010, având în mod evident o lungime mai mare de 5,2 metri.
Declarația martorului L. C. I., audiat în cauză (declarație f. 47), nu se coroborează cu susținerile din cuprinsul cererii introductive de instanță, în cuprinsul căreia petenta nu a făcut vreo referire cu privire la existența unei defecțiuni tehnice ce a condus la staționarea autovehiculului pe domeniul public. Se mai reține că situația expusă de martor nu se încadrează în dispozițiile art. 11 din OG nr. 2/2001, neîndeplinind condițiile vreuneia dintre cauzele ce înlătură caracterul contravențional al faptei. Instanța apreciază că, prin raportare la calitatea martorului, de angajat al societății petente, declarația acestuia este are caracter subiectiv și, pentru toate rațiunile anterior expuse, o va înlătura.
Din considerentele arătate, instanța reține că petenta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal prin consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/11.09.2013 fiind legal și temeinic întocmit.
Față de individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea aplicată petentei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de scopul urmărit.
În considerarea celor anterior expuse, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În baza art. 453 NCPC, reținând culpa procesuală a petentei, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.”
Impotriva acestei sentinta a promovat apel petenta ,aratand ca textul de lege nu prevede sa fie sanctionata persoana juridica si solicita admiterea apelului si admiterea plangerii cu consecinta anularii procesului verbal.
Intimata a formulat întâmpinare si a solicitata respingerea apelului invocand HCL 153/2010 .
Nu au fost administrate probe noi în recurs .
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate si a prevederilor legale, Tribunalul retine:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 11.09.2013 de către intimatul Municipiul Iași, petenta S.C. S. T. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei, reținându-se că, la data de 03.09.2013, a staționat neregulamentar autovehiculul având lungimea mai mare de 5,2 m, cu nr. de înmatriculare_, pe domeniul public, fapta constituind contravenție conform prevederilor art. 1 din HCL nr. 153/2010 privind interzicerea staționării unor vehicule în municipiul Iași.
Motivul de apel invocat de petent,este cum ca nu este pervazuta modalitatea de santionarea a persoanei juridice si nu se face raspunzatoare de parcarea pe domeniu public.
Tribunalul apreciaza ca plangerea petentului este inetemeiata insa sub aspectul vizând calitatea de contravenient a persoanei juridice, hotărârea instantei de fond dovedindu-se sub acest aspect neîntemeiată .
Astfel, potrivit art 3 alin 2 din OG 2/2001, persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute în actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Potrivit art1 din HCLM Iasi 153/2010 „ se interzice staționarea pe domeniul public al mun Iași a următoarelor tipuri de vehicule :autovehiculele sau ansamblurile de vehicule cu lungimea mai mare de 5,2 m, stabilită ca dimensiune de gabarit… ”
In măsura in care legiuitorul ar fi dorit să fie angajată răspunderea contravențională a persoanei juridice pentru fapta descrisă anterior, ar fi trebuit să prevadă în mod expres acest lucru .
Ori, actul normativ sanctionator, HCL 153/2010 nu prevede posibilitatea ca sanctiunea să fie aplicată persoanei juridice, astfel incat, calitatea de subiect activ al contraventiei nu poate apartine decât persoanei fizice, context in care se impune anularea procesului verbal si exonerarea petentei de la plata amenzii .
Concluzionând, in temeiul dispoz art 480 cod proc civ, instanța va admite apelul va modifica in tot sentința recurată si va anula procesul verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr. 2100/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot .
Admite plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție njr._/11.09.2013 încheiat de Municipiul Iași .
Anulează procesul verbal mai sus menționat exonerând petenta de plata amenzii .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2014
Președinte, I. D. | Judecător, A. T. | |
Grefier, E. C. |
Red/tehnored TAM 4 ex. 15.12.2014
Judecator fond T. I.
← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 679/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 986/2014.... → |
---|