Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 986/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 986/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 35028/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 04 Decembrie 2014
Președinte - I. D.
Judecător A. T.
Grefier E. C.
Decizia nr.986/ca
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant POLIȚIA M. IAȘI -SECȚIA 2 POLIȚIE și pe intimat L. M. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic Z. M. pentru apelant și intimatul personal.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată apelul formulat în termen, motivat. Constată competența materială și teritorială a Tribunalului Iași în soluționarea apelului.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Ambele părți declară că nu mai au cereri sau probe de formulat.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelantul solicită admiterea apelului conform motivelor expuse pe larg în cererea de apel, modificarea în tot a sentinței apelate, respingerea plângerii și menținerea procesul verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.
Intimatul solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică
Instanța rămâne în pronunțare
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față,
Prin sentința civilă nr. 3855/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul L. M. A. în contradictoriu cu IPJ Iași-Poliția M. Iași, Secția 2 Poliție dispunându-se anularea procesului verbal ., numărul_,încheiat la data de 29.10.2013.
Pentru a se pronunța astfel a reținut Judecătoria următoarele aspecte:
Prin procesul verbal ., numărul_,încheiat la data de 29.10.2013, petentul a fost sancționat contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 320 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 29.10.2013, în calitate de conducător auto al autoturismului marca Audi,cu numărul de înmatriculare CC2931PB, circulând pe . Iași nu a respectat culoarea roșie a semaforului. Fapta a fost încadrată în prevederile art.100 alin. 3 litera D din OUG 195/2002. în procesul verbal s-a consemnat la rubrica obiecțiuni: Nu are de făcut mențiuni. Actul a fost semnat de petent și contestat în termen legal de 15 zile.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Față de caracterul general al normei reținute, gravitatea sancțiunii aplicate și scopul represiv al acesteia, instanța reține că toate acestea sunt de natură a imprima faptei caracterul unei „acuzații în materie penală”. Instanța reține că petenta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu un martor.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale fiecăruia dintre cele două procese verbale contestate, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Cu privire la competența agenților constatatori, instanța reține că poliția locală are competența constatării acestui tip de contravenții în lumina legii 155/2010. cu toate acestea, pe procesul verbal figurează Poliția M. Iași, secția 2 poliție, constatările fiind realizate legal din punct de vedere al competenței. Apreciind de asemenea, nu există motive de nelegalitate care să poată fi analizate și din oficiu, de către instanță. instanța va proceda la analiza celui de-al doilea aspect al actului contestat prin intermediul prezentei plângeri - temeinicia.
Se va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului.
Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Instanța reține că singura probă furnizată de intimat este raportul agentului constatator,în care se consemnează detaliat modalitatea de oprire vehicul și motivele care au stat la baza procesului verbal.
Desigur constatările personale ale agentului constatator pot fi susținute de orice mijloc de probă. Perceperea prin propriile simțuri a faptei contravenționale reținute este de natură a susține prezumția de legalitate și temeinicie a procesului, însă această prezumție este surclasată,în contextul aprecierii acuzației ca fiind una în materie penală, în mod evident, de prezumția de nevinovăție.
Astfel intimatul ar fi trebuit să probeze, dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că petentul a traversat pe culoarea roșie. Simpla constatare personală a agentului nu este de natură a răsturna prezumția de nevinovăție, echivalând în acest context, mai mult cu o garanție a constatării faptei în condiții legale și nu o probă indubitabilă a existenței faptei.
Instanța nu va avea în vedere la analiza conținutului constitutiv mărturia martorului propus de petent, acesta nefurnizând indicii concrete referitoare la locul pretinsei fapte, neputând indica nici un reper concret și obiectiv și neoferind suficiente garanții de obiectivitate în raport de aspectele relatate.
Cu toate acestea, instanța va reține că intimatul nu a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție ( în contextul aprecierii prezentei fapte ca o veritabilă acuzație în materie penală), astfel încât urmează a admite plângerea și a dispune anularea procesului verbal ., numărul_,încheiat la data de 29.10.2013, urmând ca toate sancțiunile aplicate în temeiul acestuia să fie lipsite de suport legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel IPJ Iași considerând-o nelegală și netemeinică câtă vreme procesul verbal de contravenție constituie un act administrativ, care, în privința constatărilor personale (prin propriile simțuri) ale agentului constatator se bucură de o prezumție de autenticitate și veridicitate care într-adevăr este relativă și poate fi răsturnată de către contravenient .
Însă această prezumție nu a fost răsturnată de către petent și în mod greșit prima instanța a reținut că procesul verbal trebuia susținut de alte dovezi pentru a se putea reține fapta contravențională .
Intimatul nu a formulat întâmpinare .
În apel nu au fost administrate probe noi
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate
contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan
procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența
Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale
statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite
limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07)
că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui
mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu
realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în
materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
În speță fapta contravențională a fost a constatată personal de către agentul constatator iar în condițiile în care petenta intimată nu a administrat nicio dovadă contrară prezumția de temeinicie de care se bucură se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată .
D. fiind că fapta a fost constatată ex propriis sensibus de agentul constatator nu era necesară administrarea unor altor probe de către acesta în susținerea procesului verbal
Petentul avea obligația de a răsturna procesul verbal de a răsturna prezumția de temeinicie recunoscută procesului verbal, aspect care nu s-a realizat .
Având în vedere considerentele expus e va fi admis apelul cu consecința modificării sentinței primei instanțe în sensul respingerii plângerii .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite apelul declarat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI împotriva sentinței civile nr. 3855/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot .
Respinge plângerea formulată de petentul L. M. A. împotriva procesului verbal de contravenție . NR._ Î încheiat la data de 29.10.2013 de INSPECTORATUL DE POLI?IE J.?EAN IA?I .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2014 .
Președinte, I. D. | Judecător, A. T. | |
Grefier, E. C. |
Red./tehn. 4 ex. - Jud. I.D.
Jud. fond -. I. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 983/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 970/2014.... → |
|---|
