Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 290/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 9207/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 08 Mai 2014
Președinte - B. D. G.
Judecător P. C. D.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 290 ca /2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant D. M. P. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, intimat POLIȚIA M. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: instanța în baza disp. art. 131 NCPC constată că este competentă în soluționarea prezentului apel și având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă îl reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr_ din 16.10.2013, pronuntata de Judecătoria Iasi in dosarul nr_, a fost respinsa ca nefondata plingerea formulata de petentul Damatar M. P., impotriva procesului verbal . nr_ incheiat de I. de Politie Judetean Iasi.
Retine judecatorul fondului urmatoarele imprejurări: “...Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 13 martie 2013, se reține că petentul a condus autovehiculul marca Chevrolet, cu numărul de înmatriculare_ spre .. Sg. G. I., iar la trecerea la nivel cu calea ferată BJATM (Comat), nu a oprit și nu a respectat semnalele acustice și luminoase aflate în funcțiune pe culoare roșie, faptă prevăzută de art. 60 alin. 2 OUG 195/2002 și sancționată conform art. 102 alin. 3 lit. c OUG 195/2002, cu amendă în cuantum de 675 lei și reținerea permisul de conducere în vederea suspendării conform dispozițiilor art. 111 alin. 1, lit. c OUG 195/2002 R, pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 13.03.2013. Procesul-verbal este semnat de contravenient, acesta neavând obiecțiuni de formulat. Potrivit mențiunilor făcute în procesul verbal fapta a fost filmată pe caseta 1508.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._/13.03.2013, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că fapta contravențională prevăzută de dispozițiile art. 60 alin. 2 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 a fost înregistrată pe caseta 1508. Instanța apreciază că în speță, aparatul radar nu a efectuat o înregistrare metrologică, acționând doar ca un aparat fotografic, nefiind necesar a fi verificat buletinul metrologic și atestatul operatorului radar. Din vizionarea înregistrării, instanța reține că petentul a traversat calea ferată în timp de semaforul indica culoarea roșie. Este adevărat că vizibilitatea este redusă în acel punct, însă din înregistrare se poate observa cu claritate că, în momentul în care autoturismul condus de petent începe traversarea căii ferate, semaforul indica culoarea roșie. Petentul nu a oprit, continuând să ruleze, e adevărat într-o coloană, forțând trecerea până la coborârea semibarierelor. Este un fapt știut că timpul de așteptare la acest punct de trece este mare, motiv pentru care instanța apreciază că petentul, a ignorat cu bună știință culoarea roșie a semaforului grăbindu-se să treacă calea ferată până la coborârea barierelor.
În drept, instanța reține că potrivit art. 102 alin. 3 lit. c din OUG. nr. 195/2002, „Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferata când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori in curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii si/sau sonore sunt in funcțiune”; Potrivit art. 60 alin. 2 OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, „La trecerea la nivel cu o cale ferată curenta, prevăzută cu bariere sau semibariere, conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească în dreptul indicatorului ce obligă la oprire, dacă acestea sunt în curs de coborâre ori în poziție orizontala și/sau semnalele sonore și luminoase care anunță apropierea trenului sunt în funcțiune.”
Potrivit dispozițiile art. 136 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin Hotărâre nr. 1391/2006, instanța reține că „La trecerea la nivel cu calea ferata curenta, conducătorul de vehicul este obligat să circule cu viteza redusă și să se asigure că din partea stânga sau din partea dreaptă nu se apropie un vehicul feroviar”. În cazul în care trecerea de cale ferate este prevăzută cu bariere sau semibariere, situația barierei BJATM (Comat), potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 din același act normativ „Conducătorul de vehicul poate traversa calea ferata curenta prevăzută cu bariere sau semibariere, dacă acestea sunt ridicate și semnalele luminoase și sonore nu funcționează, iar semnalul cu lumina albă intermitentă cu cadență lentă este în funcțiune”. Potrivit dispozițiilor art. 138 conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când: a) barierele sau semibarierele sunt coborâte, în curs de coborâre sau de ridicare; b) semnalul cu lumini roșii si/sau semnalul sonor sunt în funcțiune”.
Instanța reține că suntem în situația în care conducătorul de vehicul nu a respectat obligația de a se oprit atunci când semnul cu lumini roșii era în funcțiune, lucru vizibil pentru conducătorul auto, așa cum reiese foarte clar din înregistrarea aflată la dosar. Instanța apreciază că nu are relevanță dacă semnalele acustice erau sau nu în funcțiune. Nu este necesar ca cele două avertizări să funcționeze concomitent. Din momentul în care semnalul luminos intră în funcțiune, conducătorii auto sunt obligați să se oprească.
În ceea ce privește apărările petentului, instanța reține că fapta contravențională este corect descrisă de agentul constatator. Nu are relevanță dacă după coborârea semibarierelor a trecut sau nu vreun tren, conducătorii de vehicule fiind obligați să respecte regulile trecerilor la nivel de cale ferată, a semnalelor luminoase în toate situațiile în care acestea intră în funcțiune. Totodată instanța reamintește petentului că agentul constatator nu are obligația prezentării dovezilor către acesta, aceasta putut fi realizată doar în fața instanței.
Instanța observă că deși petentul are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat. Instanța va avea în vedere și atitudinea petentului din momentul încheierii procesului verbal, care a semnat actul administrativ fără a formula obiecțiuni.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 60 alin. 2 OUG. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, pentru neacordarea priorității la trecerea la nivel cu calea ferată, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv. Sunt bine cunoscute consecințele accidentelor care au avut loc în condiții similare, pentru nerespectarea semnalelor de avertizare de nivelul de cale ferată.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În baza acestor considerente, reținând faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă și în concordanță cu principiul disponibilității, instanța va constat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 2 OG nr. 2/2001, introdus prin art. 41 pct. 6 din Legea nr. 76/2012, conform căruia " În cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat", sens în care va obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat…”
Impotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat apel petentul Damatar M. P., fara a fi indicate in cuprinsul cererii sale motivele de nelegalitate sau netemeinicie ale sentintei apelate .
Intimatul I. de politie Judetean Iasi nu a formulat întâmpinare .
Nu au fost administratre probe in apel.
Analizând apelul prin prisma dispozitiilor legale incidente, al caracterului devolutiv al caii de atac, Tribunalul retine:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 13 martie 2013, se reține că petentul a condus autovehiculul marca Chevrolet, cu numărul de înmatriculare_ spre .. Sg. G. I., iar la trecerea la nivel cu calea ferată BJATM (Comat), nu a oprit și nu a respectat semnalele acustice și luminoase aflate în funcțiune pe culoare roșie, faptă prevăzută de art. 60 alin. 2 OUG 195/2002 și sancționată conform art. 102 alin. 3 lit. c OUG 195/2002, cu amendă în cuantum de 675 lei și reținerea permisul de conducere în vederea suspendării conform dispozițiilor art. 111 alin. 1, lit. c OUG 195/2002 R, pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 13.03.2013. Procesul-verbal este semnat de contravenient, acesta neavând obiecțiuni de formulat. Potrivit mențiunilor făcute în procesul verbal fapta a fost filmată pe caseta 1508.
Cu privire la legalitatea actului sancționator, tribunalul retine ca petentul nu a invocat cauze de nulitate absoluta sau relativa ale acestuia. Verificand din oficiu actul contestat, apreciaza tribunalul faptul ca acesta cuprinde elementele prevazute de art 17 din OG 2/2001, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Analizand pe fond continutul procesului – verbal, tribunalul retine ca acesta cuprinde toate elementele prevăzute în anexa 1 D din H.G. nr. 1391/2006. Instanța de control constată că înregistrarea contraventiei a fost efectuata cu un mijloc de inregistrare verificat metrologic, și care era utilizat de către un operator radar atestat regulamentar .
Prin urmare, tribunalul consideră că procesul – verbal este redactat legal, fapta a fost probată prin mijloace tehnice omologate și avizate corespunzător, iar sancțiunea a fost corect individualizată.
În consecință, în baza art. 480 alin 1 cod procedură civilă, apelul va fi respins, solutia primei instante urmand a fi pastrata .
Pentru aceste motive
In numele legii
Decide
Respinge apelul declarat de DAMATAR M. P. împotriva sentinței civile nr_ din 16.10.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08.05.2014.
Președinte, B. D. G. | Judecător, P. C. D. | |
Grefier, L. A. |
L.A. 12 Mai 2014
Red tehnored GBD 01.07.2014
Jud fond M. N.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1144/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 292/2014.... → |
|---|
