Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 793/2014. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 793/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 14718/245/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 13 Noiembrie 2014

Președinte - A. T.

Judecător I. D.

Grefier A.-M. H.

DECIZIE nr. 793/2014 ca

Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant . și pe intimat M. IAȘI-DIRECȚIA CONTROL INTERN ȘI MANAGEMENTUL CALITĂȚII SERVICIUL CONTROL INTERN, intimat P. M. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

În temeiul art. 131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză. De asemenea, observă că apelul a fost declarat și motivat în termen.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe motivele de apel.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra apelului de fata:

Prin sentinta civila nr._/13.12.2013 a Judecatoriei Iasi a fost respinsa plângerea formulată și precizată de petenta . prin reprezentant legal cu domiciliul procesual ales la av. C. H. din Iasi, ., parter, jud. Iași împotriva procesului - verbal de contravenție nr._, din data de 17.05.2013, în contradictoriu cu intimatul P. municipiului Iași, cu sediul în Mun. Iași, . și Sfânt, nr. 11, jud. Iași, ca nefondată.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

„Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Se mai notează că toate motivele de nelegalitate invocate de petent au un caracter nefondat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările reținute de agentul constatator.

Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectarea tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Pe de alta parte, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.

Instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

Susține petenta că agentul constatator a dispus sancționarea sa în mod abuziv, deși la punctul de lucru menționat nu se desfășura activitate de bar.

Susținerile astfel expuse sunt în mod vădit neîntemeiate. Prin probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri petenta nu a dovedit o situație de fapt contrară celei reținute prin actul sancționator.

Fiind vorba de o obligație pozitivă, ce presupune materializarea unei acțiuni din partea petentei, prezentarea autorizației de funcționare nu poate ridica problema încălcării prezumției de nevinovăție, în maniera invocată de către societatea contestatoare.

În situația în care prin lege se instituie o obligație pozitivă, sarcina probei îndeplinirii obligației revine celui căruia îi incumbă respectiva obligație. Includerea domeniului contravențional în sfera largă a acuzației în materie penală, cu aplicarea tuturor garanțiilor oferite de art. 6 par. 1 în latură penală, nu are ca efecte instituirea unei obligații excesive în sarcina agenților statului, constând în probarea unui fapt negativ, respectiv că agentul economic nu are autorizație.

În concluzie, sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, pe parcursul judecății, petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului și analizând pe cele stabilite prin actul atacat, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001. Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare, aplicând în mod judicios criteriile enumerate în cuprinsul art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.

În această situație, petenta a beneficiat de garanțiile oferite de art. 6 din CEDO însă prezumția sa de nevinovăție a fost răsturnată.

Rezultă, așadar, că forța probantă a procesul-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În consecință, instanța urmează să respingă plângerea petentei . formulată împotriva procesului verbal de contravenție nr._ din 19.04.2013 ca nefondată.”

Impotriva acestei sentinta a promovat apel petent afara a-l motiva

Intimatul legal citat nu a formulat intampinare

Nu au fost administrate probe noi .

Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată prin prisma motivelor la fond reține următoarele:

În mod corect și pe baza unui probatoriu atent analizat, judecătorul fondului a reținut situația de fapt și a procedat la respingerea plangerii ca neintemeiata.

Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._/19.04.2013 prin care petenta apelanta a fost sancționata contraventional pentru savirsirea urmatoarelor fapte: in urma controlului efectuat la data de 08._ la pctul de lucru din Iasi . .-a constatat ca societatea desfasura activitatea de alimentatie publica ( bar) fara a detine autorizatie de functionare eliberata de Primaria Iasi.

In urma controlulului efectuat de catre agentul constator la punctul de lucru al apelantei, acestia au constatat ca acesta desfasura activitate comerciala, alimentatie publica – bar, fara a detine autorizatei de functionare .

Potrivit art ART. 5 din OG 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata

(1) Orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii.

Iar potrivit art 73 pct 1 lit a Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:

1. desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă, iar art 74 prevede ca aceste sanctiuni pot fi aplicate si persoanelor juridice.

Procesul verbal cuprinde toate elementele obligatorii, neexistand motive de nulitate a cestuia. Descrierea faptei a fost corect efectuata si individualizata.

Având în vedere că procesul verbal contestat cuprinde o situație de fapt constatată direct și personal de un agentul constator, organ al statului învestit cu putere publică (a cărui activitate se desfășoară sub semnul unei prezumții relative de legalitate), Tribunalul apreciază că sub aspectul temeiniciei, acest act se bucură de o prezumție relativă, și nu una absolută, care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție. Așadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului ( abuzuri care trebuie probatei) această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poată să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator. In speta nu a fost probat existenta vreunui abuz. Această interpretare este în spiritul celor statuate de Curtea Europeană, care, în cauza Ozturk c. Germaniei a arătat că numai în situația în care judecătorul ar aplica în mod automat prezumția irefragabilă de responsabilitate, și nu ar aprecia în mod liber asupra cauzei, prezumția de nevinovăție ar fi golită de însăși substanța sa (par. 28).

Procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie

Astfel, potrivit Deciziei nr. 183/2003 a Curții Constituționale, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară.Așa cum prevăd disp.art. 1169 cod civil „ cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.Conform Jurisprudenței C.E.D.O. (cauza Ozturk vs.Germania, Salabiaku vs.Franța și Pham Hoang vs Franta) reglementările ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.

In acest sens, Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 183/2003, 197/2003 si 259/2003 a statuat că legislația contravențională intră sub incidenta art. 6 din C.E.D.O. Așa fiind, prezumțiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate în situatia în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat si cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate.

Petentul apelant nu a propus probe in sustinerea pozitiei procesuale,, iar petentul nu a probat vatamarea in acest caz. De asemena, mai retine Tribunalul, ca in ceea ce priveste mentiunile nereale inserate in procesul verbal, ar fi trebuit sa se inscrie in fals si nu in varianta contestarii procesului vrebal pe calea plangerii contraventionale.

Pe de alta parte, mai retine Tribunalul ca apelaltul nu contesta ca are un punct de lucru ce are ca obiect de activitate – activitate comerciala –aratnd doar ca agentul constator trebuia sa mentineze ce obiecte s-ai gasit a fi comercializate in activitatea de bar.

În cauză, deși i s-a acordat posibilitatea de a propune probe la fond în susținerea contestației sale, petentul nu a solicitat nicio probă, iar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă nici un indiciu cu privire la faptul că situația de fapt reținută în sarcina sa nu corespunde realității,in conditiile in care apelnatul la data controlului nu detinea de la Serviciul Avize M. Intreprinzatori autorizatie de functionare pentru punctul de lucru din din Iasi . .>

Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 480 al. 1 C.p.civ. va respinge calea de atac, păstrând sentința ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de . impotriva sentintei civile nr._/13.12.2013 pronunțată de Judecatoria Iasi, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2014.

Președinte,

A. T.

Judecător,

I. D.

Grefier,

A.-M. H.

Red/tehnored TAM 4 ex. 03.12.2014

A.H. 17 Noiembrie 2014

Judecator fond V. V. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 793/2014. Tribunalul IAŞI