Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 402/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 402/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 6124/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 13 Februarie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 402/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant U. E. și pe pârât C. C. DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR, pârât C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ DECLINAT.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 13.02.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr._, reclamanta U. E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtelor la executarea dispoziției nr. 667/22.03.2006, emisă in temeiul Legii nr. 10/2001, de Primarul Municipiului Iași, cu privire la acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul situat in Iași, ., in sensul emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, obligarea la plata de daune cominatorii in suma de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data pronunțării hotărârii si pana la soluționarea efectiva, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că, prin dispoziția nr. 667/22.03.2006, emisa in temeiul Legii 10/2001, de Primarul Municipiului Iași în soluționarea notificării de restituire a imobilului situat în Iași, . P.) nr. 23. i s-a respins cererea de restituire în natură și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată și suprafața de teren de 824 mp.
Reclamanta a susținut că nu a contestat aceasta decizie, ci a solicitat acordarea despăgubirilor drept pentru care, dosarul a fost expediat la ANRP, care l-a returnat emitentului pentru presupuse vicii de soluționare a notificării însă, în urma acestui demers, primarul a emis în mod nelegal dispoziția nr. 122/26.01.2009 de revocare a dispoziției nr. 667/2006. Reclamanta a atacat aceasta dispoziție la Tribunalul Iași prin contestația înregistrata sub nr._ iar în faza apelului, Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 39/2010 a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 122/2009, repunând în ființă dispoziția nr. 667/2006. Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea recursului, astfel încât dispoziția nr. 667/2006 trebuie să își producă efectele.
Expunând situația de fapt, reclamanta a mai arătat că, după finalizarea acestui dosar, reclamanta a întreprins demersuri atât la Primarul Municipiului Iași, cât și la Prefectul Județului Iași, în vederea trimiterii dosarului la ANRP pentru acordarea despăgubirilor și, în ciuda faptului că prin adresa nr. 31/29.03.2011, la care a revenit prin adresa nr. 56/03.05.2011, reclamanta a solicitat în mod expres executarea dispoziției nr. 667/2006 iar data de 06.06.2011, reclamanta s-a deplasat personal la sediul pârâtelor cu solicitare de audiență, toate demersurile au rămas fără nici un rezultat, fiind astfel nevoită să formuleze acțiune în contencios administrativ.
Reclamanta a arătat că atitudinea pârâtelor de tergiversare nejustificată a soluționării dispoziției nr. 667/2006 este de natura a-i aduce atingeri grave drepturilor sale și intră în contradicție cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului cu privire la noțiunea de termen rezonabil.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată în timp ce, prin întâmpinarea formulată de pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 389 din 20.12.2011, Curtea de Apel Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta U. E. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta U. E. privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Urmare a recursului declarat de către reclamantă, prin decizia nr. 529 din 1 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis calea de atac, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată numai față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților iar acțiunea reclamantei trebuia soluționată în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
După reluarea jucării cauzei în fața Curții de Apel Iași, prin Legea nr. 2/2013 au fost modificate prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în sensul modificării competenței soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor astfel că, prin sentința nr. 92 din 29 aprilie 2013, s-a declinat competența de soluționarea în favoarea secției de contencios a Tribunalului Iași.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. 6124/245/13.05.2013.
Prin Legea nr. 165/2013 s-a înființat C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), aceasta substituindu-se în drepturile și obligațiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor drept pentru care, a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI).
Prin întâmpinarea formulată, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a invocat în principal excepția prematurității acțiunii, motivat de faptul că, prevederile art. 34 alin 1 din Legea nr. 165/2013 stabilește un termen de 60 de luni în care poate fi soluționată cererea reclamantei în timp ce art. 35 din același act normativ, prevede că se poate formula contestație în termen de 6 luni de la expirarea celui de 60 luni referit anterior.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Conform art. 137 alin 1 Cod procedură civilă din 1865, instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția invocată, urmând sp o soluționeze cu prioritate.
Analizând exepția prematurității, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 667/22.03.2006, emisă de Primarul Municipiului Iași, s-a respins cererea de restituire în natură formulată de U. E. și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată și suprafața de teren de 824 mp care a fost situat în Iași, . P.), nr. 23. iar prin adresele nr. 31/29.03.2011 și nr. 56/03.05.2011, reclamanta U. E. a solicitat punerea în executare a dispoziției nr. 667/22.03.2006.
Nemulțumită de faptul că nu a primit un răspuns favorabil, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal solicitând, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora la emiterea deciziei pentru stabilirea despăgubirilor.
Dispoziții legale incidente:
Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, art. 4: “ Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.” art. 34 alin 1: „(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni” art. 35 alin 4: „(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului”.
Cod procedură civilă din 1865, art. 109 alin 2: „ (2) În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, in condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata. „.
Analizând cu prioritate excepția prematurității acțiunii, instanța
reține că aceasta este fondată, urmând a fi admisă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
. În primul rând, prevederile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile și cererii reclamantei, față de dispozițiile art. 4 redate anterior, aspect ce rezultă de altfel și din dispozițiile sentinței nr. 92 din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel Iași, s-a declinat competența de soluționarea în favoarea secției de contencios a Tribunalului Iași.
În al doilea rând, instanța reține că, excepția prematurității poate fi invocată atunci când dreptul din raportul juridic dedus judecății este afectat de un termen sau de o condiție suspensivă care nu s-au împlinit până la ridicare excepției.
În speță, excepția prematurității este fondată deoarece, prin art. 34, legea acordă pârâtei un termen de 60 de luni în care să soluționeze cererile, dreptul reclamantei născându-se după expirarea acestui termen, potrivit dispozițiilor 35 alin 2.
Nu în ultimul rând, este de reținut că, dispozițiile articolului 34 alin 1 sunt imperative atunci când acordă pârâtei un termen de 60 de luni de la . legii, pentru soluționarea cererilor. Astfel, este evident că, dreptul reclamantei de a solicita soluționarea cererii, numai după împlinirea acestui termen.
În acest sens, instanța reține și practica judiciară recentă, respectiv decizia nr. 26 din 06.01.2014 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Pentru aceste considerente, urmează ca instanța să admită excepția prematurității introducerii acțiunii și să respingă ca prematur formulată acțiunea civilă, formulată de reclamanta U. E. în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI).
. Referitor la cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 247 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Astfel, raportat la soluția adoptată mai sus, de respingere a acțiunii și reținând lipsa culpei procesuală a pârâtei, urmează ca instanța să respingă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prematurității acțiunii invocată de către pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI).
Respinge acțiunea formulată de reclamanta U. E. cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat C. U., în Iași, .. 24, ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), ca fiind prematur formulată.
Respinge cererea formulată de reclamanta U. E. privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce va fi depusă la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 16 Februarie 2014
DPC 09.03.2014
4 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 46/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 51/2014.... → |
|---|
