Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 65/2014. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 65/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 2430/245/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 23 Ianuarie 2014

Președinte - I. D.

Judecător A. P.

Judecător B. D. G.

Grefier L. A.

DECIZIE Nr. 65 CA/2014

Pe rol judecarea recursului contraventional privind pe recurent G. C. și pe intimat C.N.A.D.N.R. SA -C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimata.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: Verificând din oficiu competența în cf. cu disp. art 131 NCPC, tribunalul constată că este competent general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs care este formulat în termen.

Recurentul la interpelarea instanței arată că nu are cereri prealabile de formulat și probe de administrat, motiv pentru care instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de recurs.

Recurentul, depune la dosar concluzii scrise si solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat .

Instanța reține recursul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față,

Prin sentința civilă nr. 8116/28.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus:

Admite in parte plângerea formulata de petentul G. C. in contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. –S.A. C..

Înlătura obligația petentului G. C. de achitare a despăgubirilor în cuantum de 28 euro impusă prin procesul verbal . nr._/07.11.2011 încheiat de intimata C.N.A.D.N.R. –S.A. C..

Pentru a se pronunța astfel a reținut Judecătoria următoarele aspecte:

Prin procesul verbal . nr._ din data de 07.11.2011, petentul G. C. a fost sancționat contravențional în baza art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă, pe DN 28 km 65+200 m.

Petentului i-a fost aplicată o amendă de 250 lei, fiind obligat și la plata unei despăgubiri de 28 euro în favoarea intimatei.

În drept, verificând legalitatea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 21.03.2012, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă.

Instanta nu poate retine sustinerile petentului, in sensul ca procesul-verbal de contraventie este nelegal, pentru lipsa consemnarii obiectiunilor sale de catre agentul constatator, avand in vedere ca nu a fost de fata la incheierea actului, procesul verbal fiind incheiat in lipsa acestuia.

Pe de alta parte, instanta are in vedere si imprejurarea ca dispozitiile art.16 alin. 7 din OG nr.2/2001 au un caracter de ordine privata (ocrotind strict dreptul la aparare al contravenientului, care trebuie sa aiba posibilitatea de a-si prezenta punctul de vedere cu privire la fapta imputata). Prin urmare, nerespectarea acestor dispozitii ar putea atrage cel mult o nulitate relativa (iar nu absoluta) a actului de constatare a contraventiei, in masura in care petentul poate proba ca vatamarea care i-a fost adusa prin incheierea procesului-verbal in acest mod (prezumata de art.16 alin.7 din OG nr.2/2001), nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea actului.

Petentul insa, nu a putut face dovada acestei imprejurari, iar pe de alta parte, prin formularea plangerii contraventionale, acesta a avut posibilitatea de a-si prezenta obiectiunile privind incheierea procesului-verbal, astfel incat eventuala vatamare adusa petentului ar fi fost oricum remediata, altfel decat prin anularea actului, in concret prin posibilitatea de a-si formula apararile in fata instantei de judecata.

In ceea ce priveste lipsa semnaturii agentului constatator, instanța constata că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către R. G. R., cu certificatul nr._RDRG1.

Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru totul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.

Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept conform căruia unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să o facem, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.

Reținând natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, așadar de înscris autentic, rezultă că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.

Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat, constând în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, numitul R. R. G. îndeplinind funcția de agent constatator în cadrul C.N.A.D.N.R. - S.A. pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de O.G. nr. 15/2002. Conform certificatului calificat emis de CertiSIGN și având ca titular pe R. R. G., agent constatator (fila 10, partea de sus), instanța apreciază că sunt respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Instanța nu poate primi nici susținerile petentului, in sensul ca procesul verbal este lovit de nulitate, intrucat nu i-a fost comunicat in termenul și în modalitatea prevazuta de lege, respectiv prin posta, cu confirmare de primire sau prin afișare, la domiciliul sau. Este adevarat ca, din înscrisurile de la dosar, nu rezulta ca intimata a comunicat contravenientului procesul verbal atacat. Cu toate acestea, comunicarea procesului verbal de contravenție, peste termenul de 1 luna prevazut de O.G. nr. 2/2001 (in cazul de fața, odata cu somatia de executare), atrage prescripția executarii, aspect ce nu vizeaza însă fondul cauzei, ci faza de executare, astfel încat nu poate fi analizat ca motiv de nulitate a procesului verbal de contraventie.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 )..

Instanța constată că petentul avea calitatea de utilizator în sensul art. 1 alin. 1, lit. b din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv se încadra în categoria persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România (…) și că, în această calitate, a circulat pe drumul național DN 28 fără a fi achitat taxa de drum corespunzătoare.

Astfel, instanța reține potrivit aspectelor consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat că locul săvârșirii contravenției este DN 28 km 65+200.

Potrivit art. 1, alin. 2 din cuprinsul normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România al ordinului nr. 769/1 octombrie 2010, „tariful de utilizare se aplică utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele deținute de aceștia, înmatriculate temporar sau definitiv, care circulă pe rețeaua de drumuri naționale din România” iar conform alin. 3 al aceluiași articol, „prin excepție de la prevederile alin. (2), tariful de utilizare nu se aplică pentru sectoarele de drumuri naționale aflate în interiorul reședințelor de județe și al municipiilor, între indicatoarele rutiere de intrare/ieșire în/din acestea.”

Față de aceste dispoziții legale incidente, reiese dincolo de orice îndoială că achiziționarea unei roviniete valabile avea un caracter obligatoriu în cauza de față, având în vedere faptul că segmentul de drum pe care a circulat autoturismul petentului nu intră în categoria reședințelor de județ ori a municipiilor.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal și temeinic, fapta fiind înregistrată și probată prin mijloace tehnice. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.

În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că potrivit art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

Având în vedere că la momentul efectuării controlului, petentul nu a putut face dovada achitării taxei de utilizare a rețelei de drumuri naționale pentru vehiculul utilizat, instanța constată că s-a săvârșit contravenția reținută prin actul contestat.

In consecinta, instanta constata ca procesul-verbal de contraventie a fost legal si temeinic intocmit.

În condițiile în care sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, organul constatator orientându-se spre minimul instituit prin actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectând și celelalte criterii prevăzute de art. 21, alin 3, din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda dispusă prin actul sancționator este legală și temeinică.

Referitor la tariful de despăgubire prevăzut de art. 8 al. 3 din O.G. nr. 15/2002 și menționat în cuprinsul procesului verbal, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată, acesta fiind în valoare de 28 euro, instanța reține că potrivit art. 2 din Legea 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.” Astfel, având în vedere dispoziția legală de mai sus, instanța urmează a dispune exonerarea petentului de la plata tarifului de despăgubire.

Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul G. C. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. și va modifica în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 07.11.2011 de intimată, în sensul că va înlătura obligația petentului de achitare a despăgubirilor în cuantum de 28 euro impusă prin procesul verbal și va menține celelalte dispoziții ale acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs G. C. .

În motivarea recursului se arată în esență de către recurent că plângerea sa trebuia admisă în totalitate în condițiile în care executarea sancțiunii contravenționale s-a prescris, potrivit disp. art. 14 alin. 1 din OG 2/2001 .

Tribunalul, examinând recursul de față, reține următoarele:

Prin procesul verbal . nr._ din data de 07.11.2011, petentul intimat G. C. a fost sancționat contravențional în baza art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă, pe DN 28 km 65+200 m.

Petentului i-a fost aplicată o amendă de 250 lei, fiind obligat și la plata unei despăgubiri de 28 euro în favoarea intimatei.

Procesul verbal însă nu i-a fost comunicat petentului intimat in termenul și în modalitatea prevazuta de lege, respectiv prin posta, cu confirmare de primire sau prin afișare, la domiciliul sau.

În acest sens decis și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 10/10.06.2013 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ stabilindu-se că interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare:

Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.

Din din înscrisurile de la dosar, nu rezulta ca intimata a comunicat contravenientului procesul verbal atacat.

Disp. art. 14 din OG 2/2001 au fost modificate prin art 41 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MO la 30.05.2013 în sensul următor: 14

(1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

(2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

În atare situație în condițiile în care procesul verbal de contravenție nu i-a fost comunicat contravenientului în termenul d e1 lună de la data aplicării sancțiunii prin una din modalitățile arătate a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale impunându-se anularea procesului verbal de contravenție .

Pentru considerentele expuse va fi admis recursul .

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de G. C. împotriva sentinței civile nr. 8133 din 28.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:

Admite plângerea formulată de petentul G. C. împotriva procesului verbal de contravenție nr._ din 07.11.2011 încheiat de organul constatator C. SA - C. .

Dispune anularea în tot a procesului verbal sus menționat .

Irevocabilă .

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2014 .

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

D:I. P.A. G.B.D. A.L.

Red./tehn. - 2 ex. Jud. I.D.

Jud. fond: H. O. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 65/2014. Tribunalul IAŞI