Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 608/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 608/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 20126/245/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 29 Mai 2014
Președinte - I. D.
Judecător A. T.
Judecător- B. C.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 608 CA/2014
Pe rol judecarea recursului privind pe apelant I.T.M. IAȘI și pe intimat . IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Z. pentru intimat, lipsă recurentul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: avocat Z. pentru intimat arată că nu are alte cereri de formulat în recurs nici alte probe de administrat.
Instanța, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de recurs.
Avocat Z. pentru intimat având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Instanța reține recursul spre deliberare și pronunțarea hotărârii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față,
Prin sentința civilă nr._/29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus
Admite în parte plangerea promovata de petenta . Iasi împotriva procesului verbal de contraventie . nr._/2012, întocmit de I. Iasi, cu sediul în Iasi, . nr. 31, jud. Iasi.
Inlocuieste sanctiunea aplicata cu sanctiunea avertisment.
Pentru a se pronunța astfel a reținut Judecătoria următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională, în valoare de 10 000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că a primit la muncă pe numita C. V. în perioada 12.06._12 fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă și cu sancțiunea avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. A din HG 500/2011, constând în aceea că nu a transmis la I.T.M. Iași, registrul cu elementele contractului de muncă cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității pentru numita C. V., care a declarat că lucrează începând cu data de 12.06.2012.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Verificând temeinicia aceluiași proces-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acestuia și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit art.1169 cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta.
Instanța reține că procesul-verbal, beneficiind de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada celor reținute de agentul constatator, faptele fiind constatate nemijlocit.
Potrivit jurisprudenței instanței de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împotriva Slovaciei, hotărârea din 2 septembrie 1998, §64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină CEDO.
Totodată, Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării.
Față de aceste aspecte, instanța reține că faptele contravenționale au fost constatate de către inspectorii I. în mod nemijlocit prin controlul efectuat la punctul de lucru al petentei și mai mult, aspectele consemnate în procesul-verbal sunt susținute de celelalte înscrisuri depuse de intimat.
Deși în fața instanței numita C. V. a declarat că a fost intimidată de persoanele venite în control, declarația acesteia va fi înlăturată ca nesinceră, fiind evidentă părtinirea cu conducerea societății petente în vederea exonerării de la plata amenzii aplicate.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contravenționale reținute în procesul verbal.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Văzând împrejurările în care s-a săvârșit contravenția, precum și faptul că numitei C. V. i-a fost încheiat contract de muncă la scurt timp după ce a început activitatea, constatând că petenta nu a mai fost sancționată pentru contravenții de acest gen, instanța apreciază că organul constatator a realizat o greșită individualizare a sancțiunii aplicate.
Prin urmare, considerând ca sancțiunea aplicata a fost prea mare în raport cu fapta săvârșită însa pentru a nu rămâne nesancționata, instanța va proceda la o reindividualizare a pedepsei aplicate prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I., criticând-o sub aspectul reindividualizării sancțiunii, contravenția săvârșită având un grad de pericol social ridicat, impunându-se menținerea sancțiunii amenzii
Nu au fost administrate probe noi .
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată prin prisma motivelor invocate reține următoarele:
În mod corect și pe baza unui probatoriu atent analizat, judecătorul primei instanțe a reținut situația de fapt și a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicată petentei intimate..
În drept, Tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică și bine argumentată, recursul fiind în mod vădit neîntemeiat.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii .
Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate .
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social .
În mod judicios a reținut Judecătoria gradul de pericol social scăzut al faptei săvârșite de intimata petentă în condițiile în care nu există antecedente contravenționale cu privire nerespectarea dispozițiilor privitoare la legislația muncii.
De asemenea în mod judicios a făcut instanța de fond aplicarea principiului proporționalității între fapta comisă și consecințele comiterii ei (potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului fiind necesară existența unei proporționalități între fapta comisă și consecințele comiterii ei - cauza Muller contra Franței, cauza Handyside împotriva Regatului Unit) procedând ca atare la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment .
Pentru considerentele expuse va fi respins apelul .
Pentru aceste motive ,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de I. Iasi împotriva sentinței civile nr._/29.11.2013 3 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o mentine .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2014.
Președinte, I. D. | Judecător, A. T. | |
Grefier, L. A. |
Red./tehn . 4 ex. Jud. I.D.
Jud. fond - M. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 364/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1379/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
