Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1357/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1357/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 4355/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ NR. 336 A
Ședința publică de la 17 iunie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr. 1357/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. H. C., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul personal, lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual apel;
Tribunalul procedează la identificarea apelantului cu C.I. . nr._ emisă de SPCEP S2 biroul nr.3/21.10.2009.
Se arată că nu sunt probe noi în calea de atac.
Tribunalul ia act că nu se solicită probe noi în calea de atac și acordă cuvântul pe fond în cadrul dezbaterilor.
Intimatul, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de fond. Apreciază că,pe legalitate, apelul este corect.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1357/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 28.06.2013 sub nr._ petentul H. C. C. a solicitat in contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov anularea procesului-verbal . nr._/2013. In subsidiar se solicita inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul.
In fapt s-a aratat ca actul contestat este netemeinic, contestatorul nefacandu-se vinovat de fapta descrisa. Astfel, petentul circula pe un drum cu o singura banda pe sens, iar inaintea sa se afla oprit pe carosabil un autovehicul ce nu putea fi depasit decat prin incalcarea marcajului longitudinal continuu. Pe de alta parte sunt incalcate si prevederile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.Totodata fapta nu este suficient descrisa.
In drept se invoca prevederile C., OUG nr. 195/2002 si OG nr. 2/2001.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Intimata a formulat intampinare prin care a aratat ca petentul a fost sanctionat deoarece a efectuat manevra de depasire incalcand marcajul longitudinal continuu. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002. Se solicita respingerea plangerii ca neintemeiata.
In drept se invoca prevederile art. 205 alin. 2 C. proc. civ.
Se solicita judecarea cauzei in lipsa.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1357/11.02.2014 instanța de fond admite plangerea, dispune anularea procesului-verbal . nr._/2013.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._/2013 petentul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 300 lei si suspendarea dreptului de a conduce. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002.
Înainte de a analiza motivele de nulitate invocate de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele (denumirea) contravenientului, sediul persoanei juridice, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or aceste mentiuni sunt completate in mod corect.
Insa instanta observa ca potrivit art. 21 alin. 1 si 3 din OG nr. 2/2001 prin procesul-verbal de constatare a contraventiei se aplica si sanctiunea, care trebuie sa se afle intre limitele prev. de lege. Este vorba aici despre aplicarea principiului legalitatii pedepsei.
In speta de fata insa sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce este aplicata fara indicarea vreunui termen. Se arata numai ca s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce.
Este drept ca singura sanctiune complementara pe care o permite textul incriminant este suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o durata de 30 de zile, dar nu mai putin aceasta sanctiune trebuie stabilita in concret prin actul sanctionator de fiecare data. Aici este sensul art. 21.
Trebuie observat apoi ca modul cum a fost aplicata sanctiunea complementara in speta lasa a se intelege ca suspendarea opereaza nelimitat. Pe de alta parte, argumentul dupa care sanctiunea fiind unica nu trebuie indicata expres este neintemeiat, in primul rand fata de litera art. 21 din OG nr. 2/2001. Dar si daca luam exemplul analogiei cu o situatie cand sanctiunea amenzii ar fi una fixa, este evident ca procesul-verbal ar trebui sa indice expres cuantumul acesteia, pentru ca legalitatea ei sa poata fi verificata de judecator.
Împotriva sentinței a formulat apel intimatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 15.04.2014, sub nr._ .
Consideră apelantul că sentința de fond este nelegală și netemeinică.
Arată intimatul că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, încadrarea juridică a faptei fiind realizată corect. Mai arată intimatul că instanța de fond a analizat superficial fapta supusă judecății, fără a intra pe fondul cauzei.
Solicită apelantul admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și reținând cauza spre rejudecare, să se rețină legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
În drept au fost invocate disp. art. 466 al.2 c.p.c.
În faza procedurii prealabile, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată prin raportare la motivele de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Privitor la legalitatea procesului verbal, tribunalul retine că, în mod eronat instanța de fond a apreciat că omisiunea de a menționa durata suspendării dreptului de a conduce atrage nulitatea procesului verbal. Suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile este o sancțiune complementară expres prevăzută de art.100 alin.3 OUG 195/2002 și care operează ope legis în cazul aplicării sancțiunii contravenționale principale. Astfel având în vedere indicarea textului de lege incident și a sancțiunii principale implicate în cuprinsul procesului erau previzibile atât aplicarea măsurii complementare cât și durata acesteia, neproducându-se nicio vătămare.
Cu toate acestea, tribunalul urmează a menține sentința primei instanțe pentru considerentele ce succed:
Prin procesul-verbal . nr._/2013 petentul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 300 lei si suspendarea dreptului de a conduce, reținându-se că, la data de 21.06.2013, a condus autoturismul cu pe DNCB și a efectuat manevra de depășire a coloanei de autovehicule oprite la semnalul polițistului care dirija traficul rutier.
Fiind învestit, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, tribunalul constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, tribunalul constată că apelantul petent a invocat în conținutul cererii ca si cauză de nelegalitate a actului sanctionator, nerespectarea art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sub aspectul greșitei indicări a temeiul de drept în cuprinsul actului sancționator.
Referitor la temeinicia procesului verbal contestat, analizând materialul probator administrat la dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:e) nerespectarea regulilor privind depășirea.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au cristalizat trei criterii pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul penal al articolului 6 din C.E.D.O., și anume: a) calificarea din dreptul statului în cauză; b) natura faptei incriminate; și c) natura și gradul de severitate a sancțiunii. Aceste trei criterii sunt alternative. Ratificată prin Legea nr. 30/ 1994, Convenția Europeană a Drepturilor Omului face parte, potrivit art. 11 alin. 2 din Constituție, din dreptul intern. De asemenea, în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea fundamentală, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Astfel, ori de câte ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție, aceasta întrunește cel puțin unul din criteriile reținute în jurisprudența Curții de la Strasbourg, respectiv se adresează tuturor cetățenilor, iar nu numai unui grup de persoane în considerarea unui anume statul pe care îl au membri săi, iar sancțiunea prevăzută are caracter preventiv și represiv, atunci norma respectivă intră în domeniul penal al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a avea importanță gravitatea pedepsei.
Contravenția reținutăe în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are un caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în speță, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, iar în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia fiind organul constatator.
Potrivit declarației martorului audiat în fața primei instanțe petentul a depășit un tir staționat pe unica bandă de circulație existentă pe sensul de mers pe care se deplasa petentul. Aceste declarații se coroborează cu obiecțiunile inserate în cuprinsul procesului verbal contestat prin care petentul a arătat că a depășit un camion staționat în avarie.
Tribunalul reține că intimatul nu a probat vinovăția petentului, singura probă de care acesta a înțeles să se folosească fiind procesul verbal de constatare a contravenției, care nu se coroborează cu cele relatate de martorul propus de petent. Astfel, se impune anularea procesului verbal contestat.
Pentru aceste motive, care înlocuiesc motivarea primei instanțe, in temeiul art. 480 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, în contradictoriu cu intimatul C. H. C., cu domiciliul în sector 2, București, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 iunie 2014.
Președinte, E. M. O. | Judecător, C. D. | |
Grefier, C. D. |
Red. jud. fond C. A. C./Judecătoria Cornetu
Red. jud.C.D. 29.07.2014
Thn . red. C.D./4 ex./ 2014
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1410/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1158/2014.... → |
|---|
