Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 27/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 5002/311/2013
Dosar nr._ apel contencios
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 27/2014
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. D. S.
Judecător M. C. P.
Grefier T. A. S.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul petent B. P. cu domiciliul în sector 3, București, .. 8, ., . nr.9716/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O. cu sediul în Slatina, .. 19, J. O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. M. pentru apelantul petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul apelantului petent depune la dosar împuternicire avocațială.
Avocat C. M. pentru apelantul petent solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorul asistent întrucât a fost prezent la constatarea faptei contravenționale.
Instanța respinge această ca nefiind utilă proba testimonială cu martorul solicitat, având în vedere că instanța de fond a administrat în cauză proba testimonială propusă de petent, iar procesul verbal de contravenție a fost semnat de acesta.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Avocat C. M., având cuvântul pentru apelantul petent B. P., solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, să se constate că în ceea ce privește sancțiunea prevăzută la art.100, alin.3, lit. e din OUG 195/2002, aceasta nu a existat și față de materialul probator transmis de către intimat, nu rezultă comiterea celor două fapte reținute. În planșele foto depuse la dosar nu apare viteza cu care circula autoturismul, acestea fiind făcute în timp ce autoturismul staționa, și nici nu rezultă din vreun înscris că ar fi depășit neregulamentar.
INSTANȚA
Prin sentința nr.9716/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. P. – CNP_ în contradictoriu cu intimata I. Județean al Poliției O., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.05.2013 .
A fost modificat procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/07.05.2013 în sensul că a fost anulată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, aplicată pentru încălcarea art. 108 alin. 1 lit. 8 pct. 2 din OUG 195/2002,menținându-se celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat .
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/07.05.2013 reclamantul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 de lei pentru încălcarea prev. art. 100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 rep. și cu 300 de lei pentru încălcarea prev. art. 108 alin.1 lit.b pct. 2 din OUG nr.195/2002 deoarece la data de 07.05.2013, în jurul orelor 16.21, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ..C. din loc. J., cu viteza de 76 km/h în localitate și a efectuat depășirea unui alt autovehicul- Daewoo Tico, cu nr._, încălcând marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de mers.
Conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de nerespectare a regulilor privind depășire iar conform dispozițiilor art. 108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG nr. 195/2002, „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea a 2 puncte de penalizare pentru depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, instanța reține că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În virtutea dispozițiilor art. 249C.proc.civ., sarcina acestei probe incumbă petentului care numai prin administrarea unor probe certe si concludente poate răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal.
Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România). În cauză însă, această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată.
Astfel la termenul de astăzi a fost audiată martora M. V., care se afla în autoturismul reclamantului la momentul constatării contravenției și care a arătat ca anterior opririi autovehiculului condus de petent pentru a fi controlat de către polițiști, nu știe dacă acesta a efectuat vreo manevră de depășire a altui autovehicul și nu a văzut dacă petentul a depășit marcajul care desparte sensurile de mers întrucât a ocupat bancheta din spate a autoturismului și nu era atentă la drum.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator în ceea ce privește sancțiunea prev. art. 100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 rep., dar nu a făcut acest lucru, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru încălcarea prev. art. 108 alin.1 lit.b pct. 2 din OUG nr.195/2002, instanța constată însă că intimata a depus la dosarul cauzei planșe fotografice din care se observă autoturismul reclamantului cu nr._, înregistrat cu aparatura video a cinemometrului, în dreptul său figurând viteza de 0 km/h.
Instanța a reținut că această stare de fapt creează dubii serioase asupra modului cum a fost folosit cinemometrul pentru măsurarea vitezei cu care circula reclamantul, dubiu ce profită petentului.
Față de prevederile legale imperative enunțate mai sus, instanța a reținut că agentul de poliție constatator nu putea să perceapă prin propriile simțuri viteza de deplasare a autoturismului condus de petent ci acest lucru putea fi efectuat numai cu mijloacele tehnice omologate, fapt pe care intimata nu a putut să probeze că l-a respectat .
Ca atare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată decât în parte, în ceea ce privește sancțiunea prev. de art. 108 alin. 1 lit. 8 pct. 2 din OUG 195/2002.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. P. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/07.05.2013, a modificat procesul verbal de constatare și sancționare contravențională în sensul că a anulat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, aplicată pentru încălcarea art. 108 alin. 1 lit. 8 pct. 2 din OUG 195/2002 .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul petent B. P., criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului,schimbarea in poarte a hotărârii atacate și admiterea acțiunii petentului prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție.
În motivare, arată apelantul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției invocate de petent în plângerea contravențională, conținutul procesului verbal încheiat nu a fost descris concret, lipsind numărul imobilului sau kilometrul în dreptul căruia au fost săvârșite faptele reținute.
De asemenea, motivele de netemeinicie reținute de instanța de fond cu privire la încălcarea marcajului longitudinal sunt netemeinicie și nelegale,instanța nereținând ca probă declarația martorului care specifica că auto marca Daewoo Tico se afla oprit în locul in care agentul constatator l-a oprit pe petent și ar fi fost exclus ca petentul să depășească alt autoturism care se afla în fața sa.
În drept apelantul petent și-a întemeiat apelul pe dispoz. art 466 și urm cp c .
La data de 12.12.2013 intimatul IPJ O. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că apelantul nu a răsturnat prezumția de temeinicie și adevăr de care se bucură actul de constatare.
Prin urmare procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară .
În motivarea întâmpinării, arată intimatul că procesual verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de OG 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Potrivit art. 269 alin l c p c conform cărora” înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau,după caz, primit și autentificat de o autoritate ,de notarul public sau de către o persoană investită de stat cu autoritate publică,în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut semnătura acestora și data înscrisului”.
Potrivit art 270 alin l c p c „înscrisul autentic face deplina dovadă față de orice persoană până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul in condițiile legii”.
Astfel că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele consemnate și constatate,până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
In conformitate cu dispoz art 249 c p c „cel ce face o susținere in cursul procesului trebuie să o dovedească.
În susținerea întâmpinării ,se solicită admiterea ca probă a procesului verbal de contravenție precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
In baza art 411 alin l pct 2 c p c se solicită judecarea cauzei in lipsă.
La dosar nu a fost depus răspuns la întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate în raport cu actele dosarului și dispozițiile art. 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul invocat de apelant cu privire la neindicarea în cuprinsul procesului verbal a kilometrului sau numărului imobilului in dreptul căruia s-a săvârșit fapta contravențională nu poate duce la nulitatea procesului verbal de contravenție având în vedere că petentul nu a indicat în concret care este vătămarea produsă din această împrejurare iar pe de altă parte procesul verbal de contravenție cuprinde locul săvârșirii faptei. OG 2/2001 nu prevede obligativitatea menționării unor asemenea elemente, ele fiind relevante doar în măsura in care ar servi la aprecieri asupra faptei sau gravității acesteia, în acest caz petentul trebuind să dovedească vătămarea produsă.
În mod corect prima instanță nu a acordat relevanță juridică declarației martorului M. V. care a arătat că la momentul opririi de către agentul constatator, la locul respectiv se mai afla oprit un autoturism Daewoo Tico. Instanța nu poate trage concluzia că acesta este chiar cel depășit de petent și că argumentele invocate în cuprinsul cererii de apel sunt intemeiate. Împrejurarea că autoturismul avea aceeași marcă cu cel depășit nu înseamnă că este același.
Față de aceste considerente, având în vedere că instanța de fond a făcut o corectă analiză a probelor administrate în cauză, în temeiul art.480 alin.1 C., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent B. P. cu domiciliul în sector 3, București, .. 8, ., . nr.9716/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O. cu sediul în Slatina, .. 19, J. O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 06 Februarie 2014.
Președinte, E. D. S. | Judecător, M. C. P. | |
Grefier, T. A. S. |
Red EDS
Tehnored MS
Ex 4/ 15.04. 2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 28/2014.... → |
|---|
