Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 78/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 1278/184/2013
Dosar nr._ apel contencios
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 78/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nuți F. O. M.
Judecător T. S.
Grefier T. A. S.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta intimată Direcția de S. Publica O., cu sediul in Slatina, .-11, județul O., împotriva sentinței nr. 1568/12.11.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent I. A., domiciliat în comuna Gavanesti, ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și luând act că apelanta intimată a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 411, pct.2 Noul Cod procedură civil, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.1568/12.11.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-a respins excepția tardivității plângerii invocată de intimată, ca neîntemeiată.
S-a admis plângerea formulată de petentul I. A., în contradictoriu cu intimata Direcția de S. Publică O., împotriva procesului verbal . nr._/22.04.2013.
S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal contestat cu sancțiunea avertismentului.
A fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale de 1500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut cu privire la excepția tardivității, invocată de intimată, că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat petentului la data de 03.05.2013, așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă chiar de intimată, iar plângerea contravenționala a fost depusă la poștă de către petent la data de 16.05.2013, astfel cu reiese din plicul atașat la dosar.
Ca urmare, plângerea a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la comunicare prevăzut de OG nr.2/2001.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 22.04.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 1500 lei pe motiv că nu a luat măsuri de întreținere a curățeniei în curte, încălcând astfel dispozițiile HG 857/2011.
Sub aspectul temeiniciei, conform art.34 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
In raport de aceste dispoziții legale invocate și de starea de fapt expusă, recunoscută de petent, instanța a apreciat că acesta a săvârșit contravenția reținută de intimată, astfel că prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată sub acest aspect.
In această privință, instanța a aplicat dispozițiile convenționale, așa cum acestea sunt interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că în materie contravențională se aplică regulile convenționale penale, din perspectiva art. 6 din Convenție sub aspect penal.
Astfel, la data de 3 aprilie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare, Curtea) a pronunțat o hotărâre în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05), similară cauzei A. împotriva României, iar prin această hotărâre, Curtea a constatat că statul român a respectat exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare, Convenția), în special sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, dar aplicabilă și în domeniul contravențional, în anumite condiții.
S-a statuat că procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile.
Așadar, deși fapta contravențională există, aplicarea sancțiunii s-a făcut cu nesocotirea prevederilor art. 21(3) din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța a reținut că petentul este în vârstă, având 77 de ani și este bolnav, așa cum rezulta din biletul de ieșire din spital.
In plus, martorul B. I. L., care a confirmat că petentul, înainte de aplicarea sancțiunii contravenționale, încălca regulile de igienă elementare - nu avea WC în curte, nu strângea bălegarul de la animale, iar după sancționarea contravențională, petentul și-a construit un WC în curte, a făcut ordine, astfel încât diferența față de perioada anterioară este vizibilă.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ la aplicarea acesteia trebuie să se țină seama de contextul săvârșirii acesteia și de împrejurările în care fapta a fost comisă, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Sancțiunea avertismentului se aplică potrivit art. 7 alin. 2 în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
Față de dispozițiile legale și raportat la situația de fapt reținută, instanța a apreciat că fapta săvârșită de contravenientul în cauză este de o gravitate redusă, fiind aplicabile dispozițiile art. 7 (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Această sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate și a consecințelor nerespectării dispozițiilor date de organe ale statului aflate în exercitarea atribuțiilor legale.
Față de aceste considerente, în baza art. 34 raportat la art. 7 (3) din OG nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea și a modificat procesul verbal de contravenție, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, exonerând petentul de plata amenzii contravenționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Direcția de S. Publica O., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de apel, apelanta arată că prima instanță nu a analizat situația de fapt și nu a avut în vedere înscrisurile constatatoare, interpretând eronat prevederile legale invocate în cauză, respectiv HG nr.857/2011.
Astfel, deși instanța a reținut că petentul a săvârșit contravenția, prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată sub acest aspect.
O altă critică vizează faptul că instanța a reținut în mod greșit aplicarea avertismentului, în raport de dispozițiile art.5 alin.5 din OG 2/2001, potrivit cărora, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin.3 din același act normativ, la aplicarea acesteia trebuie să se țină seama de contextul săvârșirii și de împrejurările în care fapta a fost comisă, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Mai mult, fapta nu este de o gravitate redusă, întrucât petentul a săvârșit numeroase abateri de la prevederile legale privind respectarea condițiilor de igienă pentru sănătatea publică, iar sancțiunea aplicată a fost stabilită corect de agentul constatator, petentului aplicându-i-se o amendă minimă de 1500 lei la data de 22.04.2013.
Arată apelanta că depoziția martorului este relevantă în ceea ce privește susținerea din procesul verbal de contravenție aplicată de agentul constatator, iar în ceea ce privește remedierea ulterioară a deficiențelor reținute, aceasta nu este de natură să ducă la înlocuirea sancțiunii administrative aplicate, având în vedere că petentul a fost atenționat încă din anul 2010 să se conformeze măsurilor de igienă, conform procesului verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr.485 din 3.05.2010.
În drept, au fost invocate prevederile art.488 cod procedură civilă, HG 857/2011, OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul petent I. A. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată în raport cu motivele invocate, cu actele dosarului și dispozițiile art.466 cod procedură civilă, se constată că apelul este nefondat.
Criticile apelantei cu privire la faptul că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile HG 857/2011 care au constituit temeiul sancționării contravenientului sunt neîntemeiate.
Astfel, în temeiul art.34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție pe baza dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate în cauză.
Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează cazurile de nulitate absolută expresă a actului, respectiv art.17 din OG 2/2001, stabilind în mod corect faptul că petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 1.500 lei pe motiv că nu a luat măsuri de întreținerea curățeniei în curte, încălcând astfel dispozițiile HG 857/2011.
Deși apelanta intimată nu a indicat în cuprinsul procesului verbal de contravenție dispoziția expresă în care este prevăzută contravenția, arătând numai cadrul general reprezentat de HG 857/2011, din modul în care s-a efectuat descrierea faptei, rezultă că aceasta este prevăzută ca și contravenție de art.6 lit.c din actul normativ menționat, care se referă la nerespectarea de către persoanele fizice și juridice a normelor de igienă în vigoare care reglementează zonele de locuit.
Referitor la temeinicia actului sancționator, instanța a stabilit corect că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Criticile apelantei privind individualizarea sancțiunii de către instanța de fond sunt neîntemeiate, iar sub acest aspect tribunalul arată că pericolul general fixat în norma legală este un pericol social generic, evaluat în mod abstract de legiuitor, care ia în considerare o multitudine de factori privind importanța valorii ocrotite, gravitatea lezării posibile, împrejurările în care se pot săvârși astfel de fapte, etc, în timp ce pericolul social concret se referă la pericolul social al faptei săvârșite, al unei contravenții individuale. Determinarea pericolului social concret se face în funcție de vătămarea cauzată, de împrejurările concrete ale comiterii faptei, de trăsăturile ce caracterizează elementul material, precum și de alte împrejurări ale conținutului concret al contravenției.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea prevederilor art.21 al.3 din OG 2/2001, reținând că intimatul petent este o persoană în vârstă, având 77 de ani și este bolnav, apreciind totodată că petentul și-a revizuit atitudinea prin respectarea regulilor de igienă elementare, astfel încât a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale considerând că este prea severă în raport cu circumstanțele petentului și a fost aplicată sancțiunea avertismentului, necesară și suficientă pentru a asigura prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale.
Pentru considerentele expuse, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, urmează ca în baza art. 480 cod procedură civilă, apelul declarat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta intimată Direcția de S. Publică O., cu sediul în Slatina, .-11, județul O., împotriva sentinței nr. 1568/12.11.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent I. A., domiciliat în comuna Găvănești, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Martie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, Nuți F. O. M. | Judecător, T. S. | |
Grefier, T. A. S. |
Red.N.Fl.O.M/SM
JF;L. D.
Ex.4/8.04.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 71/2014. Tribunalul OLT | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 431/2014.... → |
|---|
