CSJ. Decizia nr. 1662/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.1662/2003DOSAR Nr.6492/2001
Şedinţa publică din 19 martie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii M.C.şi D.C.împotriva deciziei nr.800 din 15 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia contencios administrativ şi comercială.
La apelul nominal s-aprezentat recurentul pârât D. V., personal, lipsind recurenta pârâtă M.C., intimata reclamantă „R" Buzău şi intimaţii chemaţi în garanţie D. A şi SC „A.C:"SRL, Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul pârâtului D.V.estetimbrat, iar recursul pârâtei M. C. esteinsuficient timbrat.
Curtea a pus în discuţia părţii prezente excepţiatimbrării insuficiente a recursului pârâtei M.C. şi a acordat cuvântul în fond.
Recurentul pârât D. V. a precizat că lasăla apreciereainstanţei soluţionarea excepţiei invocate şi a cerutadmiterea recursului său, astfel cum a fost formulat.
CURTE.
Asupra recursurilorde faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău prin sentinţa civilă nr.1158 din 22 decembrie 2000 aadmis acţiunea principală a reclamantei „R."Buzău şi a obligat pe pârâta M. C. reprezentanta SNCM Buzău la plata către reclamantă asumei de 98.603.528 lei cu titlu de chirie restantă, pentru perioada ianuarie 1999- februarie 2000, de 51.392.213 lei penalităţi de întârziere şi de 6.670.151 lei cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta M. C. obligând în solidar pe pârâţii SC „A. C."SRL, reprezentată prin D. A. şi pe D.V.să plătească pârâtei M. C.suma de 98.603.528 lei cu titlu de chirie restantă, de 51.392.215 lei penalităţi deîntârziere şi 6.670.151 lei cheltuieli dejudecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa defond a reţinut că între reclamanta „R." Buzău şi pârâta M. C. s-aîncheiat la data de 26 aprilie 1993 contractul de închiriere nr.266 pentru spaţiul comercial situat în Buzău, str. B: nr.92, cu o chirie lunară de 200.941 lei, renegociabilă anual în funcţie deevoluţia preţurilor de pe piaţa liberă.
S-a apreciat că, faţă de contractul încheiat între părţi, acţiunea este întemeiată faţă depârâtă, în raport cu dispoziţiileart.969 şi 1410 Cod civil, care nu a achitat chiria pentru perioada solicitată, fiind obligată la plata chiriei şi a penalităţilor în raport declauza penală din contract.
S-a mai reţinut că la data de 27 ianuarie 1994, conform actului adiţional, pârâtaM.C. a cesionat un numărde 19 părţi sociale lui D.A., carea devenit asociat unic şi administrator al SC „A.C."SRL,Buzău, pârâta deţinând numai o parte socială.
Pentru SC „A.C."SRL, începând din 1998 D. A. a fost cel care a achitat toate obligaţiile privind plata chiriei către „ R." Buzău.
Ulterior D. A. a subînchiriat acest spaţiu comercial pârâtului D.V., care l-a folosit efectiv.
Prin Decizia civilă nr.800 din 15 iunie 2001, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia contencios administrativ şi comercial a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta M. C. împotriva sentinţei civile nr.1158 din 22 decembrie 2000 a Tribunalului Buzău în contradictoriu cu reclamanta „R." Buzău şi chemaţii în garanţie SC „A.C."SRL, Buzăuşi D. V.
A respins ca nefondat apelul declarat deSC „A.C."SRL, Buzău şi D.V.împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva menţionatei decizii a declaratrecurs pârâta M. C., în temeiul art.304, pct.3,10 şi 11 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admitere recursului casarea deciziei şi respingerea acţiunii faţă de persoana sa.
În criticile formulate recurenta pârâtă M. C. susţine în esenţă necompentenţa tribunalului în soluţionareacauzei avându-se în vedere că litigiul estede natură civilă şi nu comercială, cu atât mai mult cu cât contractul de închiriere este semnat de o persoană fizică , în opinia sa competenţa aparţinând Judecătoriei Buzău.
Recurenta pârâtă mai susţine că în mod greşit a fost obligată la plata contravalorii chiriei şi a penalităţilor, în condiţiile în care şi-a cesionat părţile sociale iar spaţiul comercial a fost folosit ulteriorde alte persoane.
Recursul pârâtei M. C. esteinsuficient timbrat.
Cum de la declararea recursului aceasta a achitat numai 30.000 lei timbru judiciar , pentru termenul de astăzi a fost citată cu menţiunea de a plăti 4.822.372 lei taxă judiciară de timbru şi 20.000 lei timbru judiciar, fila 33 dosar recurs, obligaţie legală pe care în mod nejustificat nu şi-a îndeplinit-o.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii, motive de casare, Curtea, în temeiul art.20, alin.1 şi 3 din Legea nr.146/1997 şi art.9 din Ordonanţa Guvernului nr.32/1995, cu modificările ulterioare, urmează să anuleze recursul pârâtei M. C. ca insuficient timbrat.
Nemulţumit de soluţia instanţei deapel chematul în garanţie D.V. a declarat şi el recurs în temeiul art.304 Cod procedură civilă.
Criticile chematului în garanţie D. V. cu privire la Decizia pronunţată de Curtea de Apel Buzău, pentru netemeinicie şi nelegalitate vizează următoarele aspecte:
-necompetenţa Tribunalului Buzău în raport de calitatea părţii care a semnat contractul de locaţie şi de valoarea litigiului, în opinia sa competenţa aparţinând Judecătoriei Buzău;
-că spaţiul în litigiu a fost folosit de SC ."A:C:"SRL, Buzău, înperioada noiembrie 1998- septembrie 1999, fără contractiar el a fost chemat în mod greşit în judecată şi obligat la plata contravalorii chiriei şi a penalităţilor .
Recursul chematului în garanţie D.V. este nefondat.
Curtea analizând hotărârea prin prismacriticilor formulate, în raportcu actele şi lucrările dosaruluişi cu dispoziţiile legale incidente,constată că acestea nu sunt de natură să conducă lacasarea deciziei recurate în speţă nefiind întrunită nici una dinsituaţiile prevăzute de art.304 , Cod procedură civilă.
Prima critică a recurentului D. V. este neîntemeiată, în mod just reţinândinstanţa de apel căTribunalul Buzău, este competent material să soluţioneze cauza, potrivit art.2, pct.a din codul de procedură civilă în raport cu cele două cerinţe invocate, natura contractului şi valoarealitigiului. Cum spaţiul închiriat a fost folosit în scopul desfăşurării unor activităţi comerciale, care are caracterul unui fapt de comerţ, rezultă că litigiul este de natură comercială.
Şi a doua critică a recurentului chemat în garanţie este neîntemeiată, având în vederesituaţia de fapt, acestanu poate să invoceculpa intimatei reclamante în neplatachiriei, neplată ce derivă din aşa-zisa pasivitate cu privire la nepreluareaspaţiului, în condiţiile în care a recunoscut că l-a folosit în scop comercial.
Aşa fiind, urmează a se respinge canefondat recursul chematului îngaranţie D. V..
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta M.C.împotriva deciziei nr.800 din 15 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia de contencios administrativ şi comercial.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul D.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1661/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1666/2003. Comercial → |
|---|
