CSJ. Decizia nr. 1666/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1666/2003
Dosar nr. 7042/2001
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Constanţa sub nr. 1629/2000, astfel cum a fost modificată, SC R. SA Constanţa a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu SC N. SRL Constanţa, să oblige pârâta la plata sumei de 7.857.067 lei, reprezentând chirie pentru folosirea de utilaje în perioada 15 iulie – 16 august 2000, la plata sumei de 1.882.872 lei contravaloare obiecte de inventar cu penalităţi de întârziere 36.323.428 lei.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 157/ COM din 26 ianuarie 2001, a admis acţiunea astfel cum a fost modificată, pârâta a fost obligată la plata următoarelor sume: 5.974.195 lei, reprezentând chirie; 1.882.872 lei contravaloarea obiectelor de inventar; 36.323.428 lei penalităţi de întârziere cu 3.325.830 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, având în vedere actele dosarului şi depoziţiile martorilor, că pârâta datorează chiria pentru lunile iulie august pentru utilajele deţinute, conform contractului încheiat între părţi, inclusiv penalităţi şi suma de 1.882.872 lei, reprezentând contravaloarea obiectelor de inventar cumpărate de acesta.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 645/ COM din 21 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionată.
SC N. SRL a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului se arată că:
- instanţele nu au ţinut seama de faptul că, din culpa exclusivă a reclamantei, contractul de închiriere a utilajelor nu s-a putut executa.
Potrivit dispoziţiilor art. 1420 C. civ., reclamanta-intimată era obligată să-i asigure folosinţa netulburată a lucrului închiriat pe durata contractului ca echivalent al chiriei, fiind răspunzător pentru viciile lucrului închiriat, care duc la imposibilitatea folosirii acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 1420 pct. 2 C. civ., locatorul are datoria să menţină lucrul închiriat în starea de a fi întrebuinţat pentru că ar fi neechitabil ca, chiriaşul să plătească o folosinţă pe care acesta nu i-o procură.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1422 C. civ., locatorul răspunde pentru viciile ascunse, existente anterior încheierii locaţiunii, cât şi pentru cele apărute posterior.
- Maşinile închiriate nu au putut fi puse în funcţiune, nefiind deci folosite, împrejurare ce rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 15 august 1998 şi depoziţiile martorilor.
- Prin nesocotirea dispoziţiilor legale, inclusiv a probelor administrate, s-a admis acţiunea, fiind obligată la chirie şi penalităţi, nesocotindu-se, astfel, prevederile Legii nr. 82/1991 şi legislaţiei financiar-bancare privind efectuarea plăţilor. Plăţile se fac în baza înregistrărilor din evidenţele, ori facturile emise de reclamantă, nu au fost semnate de ei, nu au fost introduse pentru decontare, au fost întocmite ulterior anului 1998.
- S-au nesocotit prevederile art. 7 al. (3) din Legea nr. 76/1992, penalităţile de întârziere depăşind de circa şase ori cuantumul sumelor asupra cărora au fost calculate.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive :
La data de 15 iulie 1998, între părţi s-a încheiat contractul nr. 2312 prin care pârâta a închiriat un număr de 21 utilaje.
Din actul aflat la dosarul de fond, rezultă că pârâta, la data de 14 august 1998, a solicitat reclamantei să fie de acord cu returnarea a cinci maşini de cusut „deoarece nu posedă spaţiu suficient pentru instalarea maşinilor de cusut închiriate", urmând a se încheia un act adiţional la contract.
În aceste condiţii, instanţele nu puteau reţine apărările pârâtei, în sensul că utilajele închiriate nu au putut fi folosite din cauza uzurii şi viciilor ce le prezentau.
Dacă aceasta ar fi fost situaţia, la data respectivă, pârâta ar fi încunoştinţat-o pe reclamantă despre imposibilitatea folosirii bunurilor închiriate şi ar fi returnat întregul lot.
Procesul-verbal nedatat, pretins încheiat la data de 15 august 1998, de care se face vorbire prin motivele de recurs, nu-i este opozabil reclamantei pentru că părţile sunt pârâta şi un terţ, iar depoziţia martorului, în raport cu datele adresei pârâtei din 14 august 1998, apar neverosimile.
În raport de această situaţie nu se poate reţine că, în apel, instanţa nu a ţinut seama de dispoziţiile art. 1420, 1422 C. civ. pentru că nu s-a făcut dovada imposibilităţii folosirii bunurilor închiriate din vina intimatei-reclamante.
Contractul încheiat a fost reziliat, prin voinţa părţilor, la data de 27 august 1998 şi cum nu s-a dovedit de către pârâtă că a achitat chiria pe perioada iulie-august 1998, corect a fost obligată la plata acestei sume, facturile fiind emise în termen, iar neînregistrarea lor în evidenţele contabile nu-i este imputabilă reclamantei.
Cum în contract există clauză penală cu privire la plata cu întârziere a penalităţilor, a fost, de asemenea, corect obligată şi la achitarea acestora, având în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ., Legea nr. 76/1992 fiind abrogată la data încheierii contractului.
Decizia pronunţată fiind legală, recursul s-a respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC N. SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 645 din 21 iunie 2001, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1662/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1667/2003. Comercial → |
|---|
