CSJ. Decizia nr. 2059/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.2059/2003DOSAR Nr.9333/2001
Şedinţa publică din 3 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SIF „M" SA Bacău împotriva deciziei nr.544/A din 10 iulie 2001 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta – reclamantă SIF „M" SA Bacău prin consilier juridic P.B. C., lipsind intimata pârâtă SC „R." SA Galaţi.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat, după care, reprezentantul recurentei a solicitat admiterea recursului pentru motivele scrise depuse la dosar, pe care le-a susţinut şi dezvoltat oral.
CURTE.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi la 18 decembrie 2000, reclamanta SIF„M." SA Bacău, a chemat în judecată pârâta SC „R." SA Galaţi, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 593.433.548 lei, dincare 388.526.000 lei, dividende aferente exerciţiului financiar al anului 1998, debit scadent la 1 iunie 1999 şi 204.907.548 lei dobândă legală, calculată conform taxei oficiale a scontului.
Prin sentinţa civilă nr.340 pronunţată la 12 februarie 2001 în dosarul nr.9921/COM/2000, Tribunalul Galaţi – Secţia Comercială, a admis în parte acţiunea.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 388.526.000 lei dividende datorate.
Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, a fost respins ca nefondat.
Pârâta a fost obligată la 17.465.720 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a apreciat că dividendele nu reprezintă un aport de capital ci beneficiu legal datorat, această datorie produce dobândă de drept. Reclamanta nu a făcut dovada unui credit bancar şi a legăturii între acest credit şi datoria pârâtei, pentru a putea pretinde plata de dobânzi.
Curtea de Apel Galaţi – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, prin Decizia civilă nr.544 A pronunţată în dosarul nr.697/2001 la data de 10 iulie 2001, reţinând că dividendele nu reprezintă aport de capital ci beneficiu legal datorat, exigibil la data încheierii bilanţului anual şi conform Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilordin 8 aprilie 1999, plătibil la momentul disponibilităţilor financiare ale unităţii, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada legăturii între culpa debitoarei şi un credit bancar, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs.
Invocând prevederile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, recurenta – reclamantă critică Decizia pronunţată de instanţa de apel ca fiind lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, deoarece SIF MOLDOVA este o societate comercială al cărei obiect de activitate îl constituie efectuarea de investiţii, prin participarea la capitalul social, cu scopul de a obţine profit.
Investiţia sa are motivare comercială, în speţă fiind aplicabile prevederile art.43 din Codul Comercial iar cuantumul dobânzii trebuie calculat conform OG nr.9/2000.
Instanţele de fond şi apel au interpretat greşit prevederile legale aplicabile în speţă, deşi potrivit prevederilor art.1088 din Codul Civil, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală iar aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica vreo pagubă.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Potrivit prevederilor art.7 din Codul Comercial, sunt comercianţi cei care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesie obişnuită şi societăţile comerciale.
SIF „M." este o societate comercială, iar raporturile sale cu societatea pârâtă, sunt pur comerciale, astfel încât le sunt aplicabile prevederile art.43 din Codul Comercial, debitoarea pârâtă, datorând dobânda la suma datorată, de la data scadenţei.
Faptul că în AGA din 8 aprilie 1999 s-a convenit că dividendele sunt plătibile în raport cu disponibilităţile băneşti ale societăţii pârâte nu are relevanţă în cauză, din moment ce aceasta nu a făcut nici o dovadă cu privire la lipsa acestor disponibilităţi, din moment ce exerciţiul financiar al anului 1998 a permis calcularea dividendelor.
Cum cuantumul dobânzilor a fost stabilit la nivelul taxei de scont BNR, în condiţiile prevăzute de OG nr.9/2000, iar reclamantei îi sunt datorate dobânzile, conform art.43 din codul comercial, aceasta nu poate fi ţinută să facă dovada unui prejudiciupentru a solicita plata dobânzii comerciale.
Aşa fiind, recursul acesteia va fi admis.
În baza dispoziţiilor art.312 alin.1 din Codul de Procedură Civilă, iar în baza dispoziţiilor art.314 din acelaşi cod, Decizia atacată va fi modificată în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr.340 din 12 februarie 2001, a Tribunalului Galaţi, care va fi schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei SC" R." SA Galaţi şi la plata sumei de 204.907.548 lei, reprezentând dobânzi.
În baza dispoziţiilor art.274 din Codul de Procedură Civilă, societatea pârâtă urmează fă fie obligată şi la plata sumei de 17.060.241 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în toate fazele procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta SIF" M." SA Bacău.
Modifică Decizia nr.544/A din 10 iulie 2001, a Curţii de Apel Galaţi – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
Admite apelul aceleiaşi părţi, schimbă în parte sentinţa nr.340 din 12 februarie 2001 a Tribunalului Galaţi - Secţia Comercială, şi obligă pârâta SC „R." SA Galaţi şi la plata sumei de 204.907.548 lei, reprezentând dobânzi.
Obligă intimata SC „R". SA Galaţi la plata sumei de 17.060.241 lei, cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2058/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2064/2003. Comercial → |
|---|
