CSJ. Decizia nr. 2204/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2204/2003
Dosar nr. 4996/2001
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1683/C/2000 al Tribunalului Dolj, reclamantul F.D. a acţionat în judecată pe pârâta, societatea de asigurare româno-germană – SC U.A. SA, sucursala Craiova şi pe pârâtul O.F. pentru ca pârâţii să fie obligaţi la plata sumei de 4.261.176 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiei autoturismului Cielo, proprietatea sa, precum şi la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a acestei maşini pe perioada octombrie 1998 - februarie 1999.
Judecând cauza în primă instanţă, Tribunalul Dolj a admis acţiunea reclamantului faţă de societatea de asigurare, astfel cum a fost formulată şi a obligat-o pe pârâtă şi la plata sumei de 1.312.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Faţă de pârâtul O.F., acţiunea reclamantului a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că societatea de asigurare este răspunzătoare pentru pagubele suferite de reclamant şi, totodată, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 49 din Legea nr. 136/1995, iar reclamantul a făcut dovada valorii pagubei prin actele depuse la dosar.
Societatea de asigurare pârâtă a declarat apel împotriva sentinţei de mai sus, susţinând că a fost obligată la plată, dar că nu are capacitate procesuală, întrucât sucursalele şi filialele SC U.A. SA au capacitate juridică limitată, potrivit statutului, susţinând, de asemenea, că instanţa de fond a făcut confuzie între răspunderea contractuală şi răspunderea civilă şi a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 49 şi 69 din Legea nr. 136/1995, încălcând prevederile art. 53 din aceeaşi lege.
Prin Decizia nr. 275 din 4 aprilie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, apelul acestei pârâte a fost respins, ca nefondat.
La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a avut în vedere că, atât acţiunea, cât şi apelul au fost promovate de către societatea de asigurare SC U.A. SA, sucursala Craiova, iar nu de către sucursală în mod independent, că, la baza răspunderii pârâtei, nu s-a aflat o tranzacţie, ci un proces-verbal de contravenţie încheiat de organele de poliţie, încât nu se pune problema unei confuzii între răspunderea contravenţională şi răspunderea civilă delictuală, ci de forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie, care nu a fost contestat şi ale cărui consemnări au fost confirmate de probatoriile administrate în cauză.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs, atât reclamantul, care a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel nu a obligat-o pe pârâtă să îi plătească cheltuielile de judecată ocazionate în apel, deşi apelul acesteia a fost respins, cât şi pârâta, SC U.A. SA, sucursala Craiova, care, reiterând motivele din apel, a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârilor anterioare pronunţate în cauză şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantului, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
Cu privire la recursul reclamantului.
Acest recurs este întemeiat şi se va admite.
Examinând practicaua deciziei recurate, se constată solicitarea reclamantului, prin avocat, ca apelul pârâtei să fie respins, iar această pârâtă să fie obligată să îi plătească cheltuieli de judecată.
Cum apelul pârâtei a fost respins, iar instanţa de apel nu a obligat pârâta, prin dispozitivul deciziei nr. 275 din 4 aprilie 2001, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantului în apel, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., care prevăd că „partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată", se va modifica hotărârea recurată şi pârâta va fi obligată la plata sumei de 3.600.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată dovedite, în favoarea reclamantului F.D. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Cu privire la recursul pârâtei S.C. U.I. SA, sucursala Craiova.
Acest recurs nu este timbrat.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995, modificată prin Legea nr. 123/1997, recursul trebuia timbrat cu suma de 211.267 lei taxă judiciară de timbru şi 15.000 lei timbre judiciare.
Constatând că taxele nu au fost plătite anticipat, s-a pus în vedere recurentei, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, să plătească sumele datorate până la primul termen de judecată.
Art. 20 alin. (3) din legea menţionată sancţionează, cu anularea cererii, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor, până la primul termen stabilit de instanţă.
Cum recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor Curţii, recursul său va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul F.D. împotriva deciziei nr. 275 din 4 aprilie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Modifică Decizia în parte şi obligă pe pârâta SC U.A. SA Craiova să plătească reclamantului F.D., suma de 3.600.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii.
Anulează recursul declarat de pârâta SC U.A. SA Craiova, împotriva aceleiaşi decizii, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2203/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2205/2003. Comercial → |
|---|
