CSJ. Decizia nr. 2209/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.2209/2003DOSAR Nr.8065/200.
Şedinţa publică din 10 aprilie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de APAPS Bucureşti împotriva deciziei nr.395 din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Bacău-Secţia Comercială şi de contencios Administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă APAPS Bucureşti prin consilier juridic N. P., lipsind intimata pârâtă S.C. „S." SA Roman.
Procedura legal îndeplinită.
Recurenta prin consilier juridic a susţinut recursul declarat în cauză şi a pus concluzii de admitere a acestuia, reiterând motivele din cererea scrisă aflată la dosar.
CURTE.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiune reclamantul F.P.S a chemat în judecată pe pârâta S.C." S." SA Roman pentru a fi obligată la 35.005.626.000 lei cu titlu de rate restante şi penalităţi de întârziere la creditele acordate şi nerestituite integral în termenul stabilit.
Tribunalul Neamţ prin sentinţa nr.1263 din 20 septembrie 2000 a admis acţiunea şi a obligat pârâta la 421.400.000 lei rate restante şi penalităţi de întârziere conform actului adiţional din 18 septembrie 1997 şi convenţia nr.80 din februarie 1994.
A mai obligat pârâta la 248.204.600 lei, 210.700.700 lei în baza aceluiaşiact adiţional şi a convenţiei 118 din 21 martie 1994, precum şi la 2.625.322.000 lei ,rate scadente şi penalităţi ,potrivit actului adiţional din 17 septembrie 1997 şi a convenţiei nr.450 din 2 mai 1997.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta nu a rambursat sumele primite de la reclamantă, astfel încât acesta a calculat, conform art.3 din actele adiţionale penalităţi de întârziere la nivelul celor aplicate în cazul veniturilor bugetului de stat.
Sentinţa tribunalului a fost schimbată în tot în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii, prin admiterea apelului formulat de pârâtă.
Împotriva deciziei nr.395 din 14 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bacău reclamanta A.P.A.P.S. a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul greşitei obligări la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu au culpă procesuală.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă:
La 4 august 2000 părţile au încheiat un număr de 4 acte adiţionale prin care au invalidat anterioarele acte adiţionale, respectiv actul adiţional nr.48 din 17 februarie 1994 şi cel din 18 septembrie 1997 stabilind ca suma de 200.000.000 lei să fie restituită în două tranşe – 30 iunie 2001 şi 31 decembrie 2001.
Au fost modificate şi termenele de rambursare pentru suma de 117.800.000 lei care s-a stabilit a fi restituită până la 30 iunie 2001, iar pentru sumele de 100.000.000 lei la 31 decembrie 2001, precum şi pentru 1.869.160.000 lei să fie restituită în mai multe tranşe, respectiv 30 iunie 2002, 31 decembrie 2001, 30 iunie 2003.
Aşadar cum părţile au stabilit un nou grafic de rambursare restante, creanţele nefiind scadente legal ,instanţa de apel a respins ca nefondată acţiunea.
Cum reclamanta recurentă se afla în culpă procesuală, corect a fost obligată la cheltuieli de judecată, acţiunea fiind introdusă la 28 august 2000 ulterior actelor şi graficelor noi de rambursare din 4 august 2000.
Astfel fiind recursul declarat fiind nefondat a fost respins conform art.312 pct.1 Cod procedură civilă, Decizia pronunţată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă APAPS împotriva deciziei nr.395 din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Bacău-Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2208/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 221/2003. Comercial → |
|---|
