CSJ. Decizia nr. 2211/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2211/2003
Dosar nr. 8788/2001
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată sub nr. 1679 din 13 septembrie 2000, reclamanta solicită obligarea pârâtei SC A. SA Braşov la plata sumei de 77.689.338 lei daune interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele pe termen de 1 an de către persoanele juridice.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că pârâta a plătit dividendele cu întârziere, astfel că, potrivit art. 43 C. com., datorează daune interese moratorii.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 1208 din 23 octombrie 2000, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 77.689.338 lei daune interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele pe 1 an.
S-a apreciat că pârâta trebuia să plătească reclamantei dividendele potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi întârzierea în plată produce daune care trebuie acoperite, conform dispoziţiilor art. 43 C. com.
Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâta, susţinând că acţiunea este prescrisă, întrucât dreptul la acţiune s-a născut la 3 aprilie 1997, iar acţiunea a fost introdusă în 15 septembrie 2000.
Se mai arată că daunele moratorii pretinse au fost calculate la nivelul dobânzilor bancare practicate de B.R.D. la depozitele pe 1 an în procent de 35% pe an în 1997 şi de 41 % pe an în 1998.
Este invocată şi aplicarea dispoziţiilor art. 1086 C. civ., susţinându-se că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între achitarea cu întârziere a dividendelor şi dobânzile solicitate.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 305 din 28 mai 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa, a respins acţiunea reclamantei şi a fost obligată intimata la 1.573.180 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că se putea acorda dobânda pieţei la nivelul ratei de scont, dar nu s-a cerut această dobândă.
Se constată că nu a fost dovedit raportul de cauzalitate între prejudiciul pretins şi fapta culpabilă a pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susţinând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se arată că daunele, în comercial, se calculează la nivelul dobânzilor comerciale.
Se mai arată că, potrivit OUG nr. 88/1997, Legii nr. 99/1999 şi art. 5 din HG nr. 450/1999 de aplicare a OUG nr.88/1997 se puteau depune banii în conturi bancare.
Prin precizarea depusă, recurenta arată că pretinde dobânda la nivelul ratei de scont.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Condiţiile pentru acordarea daunelor interese sunt întrunite în cauză, întrucât debitorul obligaţiei de plată a dividendelor a executat această obligaţie cu întârziere.
Potrivit dispoziţiilor art. 1088 C. civ., daunele interese pentru neexecutate, în cazul obligaţiilor care au ca obiect o sumă de bani, cuprind dobânda legală, iar în materie comercială se aplică dispoziţiile speciale prevăzute de art. 43 C. com.
Aşadar, pentru neplata la timp a datoriei comerciale, debitorul va fi obligat la dobânda care curge de drept, acesta nefiind ţinut să dovedească producerea vreunui prejudiciu.
Condiţionând acordarea daunelor interese pentru neexecutare de dovedirea legăturii de cauzalitate între prejudiciul pretins şi neexecutarea la timp din culpa pârâtei, instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1088 C. civ. şi a art. 43 C. com., chiar dacă, în motivare, a reţinut că i se puteau acorda dobânzile pieţei la nivelul ratei de scont, dar nu s-a cerut această dobândă. În cauză, nu se aplică dispoziţiile art. 1086 C. civ.
Indicarea unui cuantum greşit sau a unei referinţe de calcul necorespunzătoare, nu îndreptăţeşte instanţa să respingă în întregime cererea de daune.
Decizia prin care s-a respins cererea este greşită şi va fi modificată ca urmare a admiterii recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte modul de calcul al dobânzilor, reprezentând daune interese, se reţine că rata de scont a B.N.R. este cea mai stabilită şi echitabilă referinţă pentru asigurarea unei despăgubiri adecvate.
Reclamanta a solicitat să fie calculate daunele la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele pe 1 an pentru persoane juridice, dar a depus şi un calcul cu dobânzile la nivelul taxei de scont a B.N.R.
Se vor acorda aceste dobânzi însă în limita sumei cerută prin acţiune.
Prin urmare, va fi menţinută sentinţa de fond cu motivarea din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 305/ AP din 28 mai 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică şi respinge apelul declarat de pârâta SC A. Braşov SA Braşov, împotriva sentinţei nr. 1208 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Braşov.
IREVOCABILĂ.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2210/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2214/2003. Comercial → |
|---|
