CSJ. Decizia nr. 2259/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2259/2003
Dosar nr. 65/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, ce a format obiectul dosarului nr. 97/LC/2001 al Tribunalului Bihor – Oradea, reclamanta SC F.G. SRL Italia, cu sediul ales în comuna Borş, judeţul Bihor, a solicitat obligarea pârâtei SC J.H. SRL Oradea la plata sumei de 6.500.000 LIT sau echivalentul în lei, la cursul oficial al zilei în care se va face plata, cu titlu de preţ transport, precum şi la plata dobânzii legale aferente în sumă de 201.473 LIT.
A mai solicitat să se dispună aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale pârâtei, până la concurenţa sumelor datorate şi a cheltuielilor de judecată aferente.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea, reducând pretenţiile referitoare la preţul neachitat, la suma de 5.950.000 LIT.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa nr. 420 din 10 aprilie 2001, a admis acţiunea precizată şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 5.950.000 LIT, cu titlu de preţ neachitat, precum şi la 201.473 LIT, reprezentând dobândă sau contravaloarea în lei a acestor sume la data plăţii, cu 5.309.489 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile urmăribile, până la concurenţa sumei datorate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că a transportat mărfuri pentru pârâtă, iar aceasta din urmă nu a dovedit plata integrală a preţului transporturilor de care a beneficiat. A mai reţinut că pârâta datorează dobânda legală aferentă preţului neachitat, în baza art. 43 C. com.
Pârâta, SC J.H. SRL Oradea, a declarat apel împotriva hotărârii de mai sus şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică, întrucât s-a pronunţat fără a se ţine seama de faptul că nu s-a făcut de către reclamantă dovada convenţiei încheiate pentru efectuarea transporturilor, că nu s-a făcut dovada de stabilire a cuantumului sumei datorate, că este nelegală dispoziţia privind suma stabilită cu titlu de dobânzi bancare şi aceea privind instituirea sechestrului asigurător.
Prin Decizia nr. 510/C/2001-A din 6 noiembrie 2001, Curtea de Apel Oradea a admis apelul pârâtei, a schimbat în totalitate sentinţa instanţei de fond, în sensul că a respins acţiunea reclamantei, reţinând că pretenţiile reclamantei din acţiunea introductivă nu au fost dovedite, că acţiunea a fost greşit admisă de către instanţa de fond, iar instituirea sechestrului asigurător nu s-a făcut cu respectarea legii, respectiv, cu stabilirea şi plata unei cauţiuni.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs şi a criticat-o sub următoarele aspecte:
– instanţa de apel a reţinut greşit că facturile cu nr. 350, 284, 241, 280 şi 306 din 2000 nu fac obiectul acţiunii, aceste facturi nefiind menţionate nici în notificare;
– eronat a reţinut instanţa de apel că, la facturile cu nr. 4710, 5500, 5338 şi 6592 din 2000, nu a fost anexat C.M.R. –ul şi nu rezultă că ar fi fost acceptate de către pârâtă, respectiv, semnate şi ştampilate de aceasta;
- eronat s-a consemnat, în Decizia din apel, plata sumei de 7.000.000 LIT, în realitate, numai 600.000 LIT a reprezentat o plată parţială a pretenţiilor deduse judecăţii prin cauza de faţă.
Recursul reclamantei este nefondat.
Criticile referitoare la facturile menţionate în alineatele precedente au fost analizate în hotărârea recurată şi corect instanţa de apel a reţinut că, în situaţia de calcul a dobânzilor pretinse, reclamanta a inclus facturi ce nu fac obiectul prezentei cauze; (facturile de la primul punct de mai sus). Tot astfel, facturile menţionate la pct. b) au fost analizate în instanţa de apel şi corect s-a stabilit că acestea nu au fost însuşite de pârâtă şi că nu au fost însoţite de C.M.R.
Nici critica potrivit cu care s-a consemnat greşit plata sumei de 7.000.000 LIT nu este fondată. Din actele dosarului de fond, rezultă că atare plată s-a efectuat prin bancă, prin dispoziţie valutară de plată externă.
Faţă de cele de mai sus, corect a reţinut instanţa de apel că pretenţiile reclamantei nu au fost dovedite, conform prevederilor art. 1169 C. civ. şi art. 46 C. com., iar instituirea sechestrului asigurător nu a respectat prevederile art. 907 – 908 C. com., aşa încât recursul reclamantei apare ca nefondat şi, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC F.G. SRL Italia, cu sediul ales în Borş, împotriva deciziei nr. 510/C-2001 A din 6 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2256/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 226/2003. Comercial → |
|---|
